Atelierul de bărci

Construcţia primului caiac afost o răbufnire de entuziasm. Am povestit cum am ajuns să aflu că izolarea şi neputinţa au fost depăşite şi cum m-am apucat să construiesc un Wood Duck 12. Atunci când lucrezi ceva ocazional, de cele mai multe ori eşti pus să improvizezi, fiindcă nu merită să investeşti în lucruri şi scule care mai apoi rămân nefolositoare, mai mult, descoperi o grămadă de oportunităţi, chiar improvizaţii, care devin adevărate scurtături către ţelul propus. Dacă însă doreşti să te implici mai serios, lucrurile se schimbă şi anumite investiţii devin chiar obligatorii, ca parte a succesului. Cu cât lucrul progresa şi caiacul prindea formă, mi-a fost foarte clar că nu va fi ultima ambarcaţie, că îmi place prea mult să construiesc bărci pentru ca această experienţă să rămână una izolată. Deşi spaţiul în care lucram corespundea destul de bine nevoilor, faptul că nu-mi aparţinea mă făcea să mă gândesc la soluţii viabile pe termen lung. Dintre toate variantele posibile, cel mai mult mă atrăgea ideea de a-mi construi un atelier nou nouţ. O construcţie nouă are marele avantaj că poate fi proiectată în strictă concordanţă cu particularităţile unui anumit proces tehnologic şi deja visam la o încăpere care să aibă minim 6m lungime şi în care să se poată lucra simultan la două ambarcaţii, bine luminată, cu podeaua perfect dreaptă şi uşor de curăţat şi dacă e posibil, să fie numai a mea şi să fie numai pentru construcţii nautice, să nu fiu obligat să mă lovesc de tot felul de lucruri ce sunt depozitate acolo şi care de fapt nu-mi sunt necesare. Binenţeles că gândul mi-a fugit la livada de pe dealul oraşului, acolo unde s-a născut şi Crocodilu Dilu 2 şi Kursk, doar că un atelier nou implică serioase resurse financiare şi mai ales de timp, pe care nu că nu le-aş fi avut, dar preferam să le aloc pentru altceva.
Se spune că orice şut în fund e un pas înainte. La sfârşitul lunii octombrie am fost pus în situaţia de a evacua spaţiul folosit ca atelier, ceea ce a activat proiectul unei construcţii noi.
 
Proiectul

În 2004 construisem în livadă o căsuţă pentru diverse scule agricole. Tema de proiectare cerea să fie o construcţie uşoară, pe un simulacru de fundaţie, în aşa fel încât să poată fi uşor demolată în cazul în care terenul ar fi primit o altă destinaţie. M-am oprit asupra unei structuri din bârne de lemn, acoperită cu scânduri suprapuse ca lambriul, cu învelitoare în două ape acoperită cu ţiglă din demolări. Construcţia ieşise mulţumitor şi bazându-mă pe această experienţă intenţionam să reiau proiectul la noile dimensiuni.
Unde mai auzisem eu de un atelier nou? La Orafaz! L-am contactat imediat şi barcaholicul, foarte prompt şi săritor mi-a şi trimis întregul dosar de construcţie, cu vederi din toate unghiurile, cu cote, necesar de materiale şi planul de tăiere al colilor de OSB. Era o minunăţie, doar că nu-l puteam prelua exact, particularităşile terenului meu îmi impuneau o altă formă şi pe alocuri, alte soluţii constructive, dar încă o dată s-a verificat faptul că barcaholicul la nevoie se cunoaşte (încă un mulţam Orafaz)!
După câteva vizite, cu ruleta, la faţa locului, am decis astfel: va fi o construcţie de 6m lungime, cu acoperiş în două ape. Jumătate (6x3,6m) va fi închisă cu pereţi (şi pe lângă atelier va avea, în pod, rol de depozitare a flotei) iar cealaltă va fi deschisă, stil şopron, mai bine ventilată şi propice pentru fazele cu praf sau cu mirosuri neplăcute. Iniţial atelierul nu va fi izolat termic, însă dacă zelul nu-mi va da pace şi voi avea poftă să lucrez şi iarna, urmează să îmbrac pereţii din OSB cu vată minerală şi poate chiar cu polistiren şi să bag o sobă înăuntru căci lemne îmi asigură livada din plin.
 
Faze pregatitoare

Pe lângă bucuria de a avea un atelier nou, mă entuziasma şi noul aranjament al livezii. Plănuiam să poziţionez atelierul în colţul dinspre stradă, acolo unde aveam şi branşamentul electric şi fântâna. Momentan spaţiul respectiv era blocat de un morman de balastru şi de nişte panouri grele, putrede, de nişte vechi şpalieri sub care viţa de vie se atrofiase şi de un măr tânăr ce nu rodise niciodată. Era, cum s-ar spune, un spaţiu mai mult decât neutilizat: aşa cum se prezenta strica armonia locului şi cu ochii minţii îl vedeam deja curăţat şi ocupat cu frumosul atelier al cărui şopron putea fi lesne folosit în scopuri recreative.
În prima sâmbătă din noiembrie m-am apucat de lucru. Mi-a luat o zi întreagă să cosesc buruienile, să zmulg via, să tai mărul, să deplantez stâlpii şpalierului şi să mut gardul de la stradă mai înafară, dar seara puteam deja îmbrăţişa cu privirea perimetrul debarasat şi aşa cum ne spune Fen Shui, parcă simţeam cum o energie nouă luase locul celei vechi, stagnante şi îmbâcsite.
 
Temelia

Temelia

În manuscrisele de la Marea Moartă există fixată ideea că nici măcar un butuc de vie nu rezistă dacă mâna ce l-a plantat nu a fost dublată de mâna lui Dumnezeu, aşa că am tras concluzia de rigoare asupra viei pe care tocmai o zmulsesem şi am acţionat ca să îndrept această greşeală în ceea ce priveşte noua construcţie ce-i va lua locul. În săptămâna ce s-a scurs mi-am adus nişte ajutoare cu care am cărat panourile ce-mi mai stăteau în cale şi sâmbătă m-am apucat efectiv de construcţie.
Pentru început am fixat colţurile perimetrului, însemnându-le cu nişte pari. Am aliniat meticulos faţada de la stradă cu restul gardului, am măsurat laturile şi credeam că pot trece la faza următoare numai că, întinzând sfoara între diagonale am descoperit că ceea ce eu credeam că este un dreptunghi, în realitate era un paralelogram. Joaca de-a unghiul drept a necesitat ceva timp şi abia când diagonalele au devenit egale m-am declarat mulţumit. Următoarea măsurătoare, cu ajutorul polobocului, mi-a arătat că pe cei 6m lungime am o cădere de nivel de circa 30 cm. Am reţinut aspectul şi punând mâna pe lopată şi hârleţ, m-am apucat să sap şanţul pentru fundaţie.
Cu câteva zile înainte plouase îndelung şi abundent aşa că pământul mustea de apă. În scurt timp tentativa se transformă într-o bălăceală în noroi. Sculele trebuiau curăţate mereu, ba, colac peste pupăză, o mulţime de rădăcini luptau să-mi zădărnicească planul. Mă luptam cu glodul în timp ce mintea găsise o nouă temă de a specula: de vreme ce pentru un proiect a cărui finalitate o constituia plecarea pe apă, călătoria, trebuia să sap în pământ, înseamnă că eram un om al locului. Îmi fixam doar rădăcinile, pentru ca având această bază, să pot să mă avânt cât mai departe.

atelier1.JPG

Odată cu seara, un şanţ puţin adânc delimita locul atelierului, oferind o bază nu numai viitoarei construcţii ci şi imaginaţiei mele unde construcţia era deja gata adăpostind câteva siluete înrudite cu sirenele.
 
bafta! eu zic sa-l lungesti macar un pic,nu se stie niciodata......................................:)

Da, mi-ar fi placut un pic mai lung, insa sunt limitat de configuratia terenului la 6m. M-am gandit ca ar fi suficient pentru un tandem ... ceva mai lung nu am in plan in viitorul apropiat. Dar cu "nu se stie niciodata" ai mare dreptate :)
 
si din ce il faci din zidarie sau din lemn, crezi ca un garaj ar fi destul de spatios pentru constructia unei barci?

Structura de rezistenta va fi din barne de brad de 10x10, imbracate in OSB.
Cat despre partea a doua a intrebarii, nu garajul conteaza, ci barca! Daca dimensiunile barcii sunt mai mari decat ale garajului ... In manualul ambarcatiilor CLC, in primele file se specifica si dimensiunea necesara a atelierului, dar nu e mare filosofie: trebuie sa fie cu ceva mai mare decat barcazul, sa te poti invarti roata pe dupa el cand il mesteresti.
 
...la naiba, ce gânduri îmi trec prin cap. Nu-i aşa că un tandem e ceva deosebit?

Eu am avut tandem, mai multi ani ...
Acum sunt la "next level", caiac solo ! :rock:
Tandemul e deosebit atata vreme cat ai cu cine construi un echipaj armonios. Altfel devine un coşmar daca nu esti "padela intai", iar skipperul ia decizii care nu se potrivesc preferintelor tale . b-)
 
Ultima editare:
Beton

Luna noiembrie părea că se joacă. O vreme deosebit de caldă îmi dădea prilejul de a continua lucrările. În săptămâna ce a trecut am pregătit un pat de balastru pe fundul şanţului, pe care l-am umplut parţial cu bolovani şi cu nişte stâlpi care să mai scadă din volumul betonului pe care urma să-l prepar. O nouă sămbătă îmi stătea în faţă întreagă şi în drum spre livadă am cumpărat o lopată nouă şi nişte ciment.
Nu există forţă mai mare ca aceea a entuziasmului! În experimentul său descris în cartea „Naufragiat de bună voie”, Alain Bombard demonstrează fără echivoc că mentalul este cel ce asigură reuşita şi mânuind lopata mă minunam cum mă înhămasem de bună voie la o muncă atât de trudnică. Să faci beton, de unul singur, din lopată, chiar şi pentru o mică fundaţie, când de fapt, în viaţa de zi cu zi nu eşti decât un şoarece de bibliotecă poate să fie o acţiune compromisă din start, dar nu era aşa. Sub mărul de pe deal alchimizam betonul, chiar dacă, eu singur mă îndoiam de toate acestea. Seara, după ce spălam sculele şi veneam să văd fundaţia la lumina frontalei, betonul era acolo, greu, aşa cum trebuia să fie.
După o săptămână de muncă aveam în faţa ochilor temelia construcţiei şi păşind în perimetrul magic puteam să evaluez spaţiul interior: va fi un atelier straşnic.

atelier2.JPG


atelier3.JPG
 
carevasazica mai aveai ceva loc de desfasurat,bineeee!mai vorbim dupa prima barca........................

Eu sper sa ma discutam si pana atunci :)
In dreapta e gardul vecinului pana la care am lasat 0.5m (limita legala, dar oricum imi trebuia ceva spatiu ca sa am acces la constructie). In stanga e fantana (nu e ridicata deasupra solului dar se vede un pic din capacul de scandura). Nu vreau sa te/ma pacalesc, dar ceva mai mare nu incapea in locul asta.
 
interesant e panoul ala electric care e prin mijloc aproximativ. e chiar interesant! cum te legi mai departe de fundatie?? ca nu prea se vede nimic! sunt intrebari. atat
 
interesant e panoul ala electric care e prin mijloc aproximativ. e chiar interesant! cum te legi mai departe de fundatie?? ca nu prea se vede nimic! sunt intrebari. atat

Panoul electric ... :) Era cutia de organizare de santier. Cand voi avea pereti o sa o mut pe unul din ei sub forma unui mic tablou cu microintrerupatoare.
Pe fundatia actuala voi aseza o talpa din grinzi de 15x10cm, prinse de beton cu conexpanduri.
 
........Pe fundatia actuala voi aseza o talpa din grinzi de 15x10cm, prinse de beton cu conexpanduri.

Nu iesi mai ieftin cu beton de 10-15 cm grosime? Presupunand ca orice economie iti va prinde bine la viitoarele proiecte, sau ceva scule.
Pe de alta parte, intr-un atelier eu nu vad pardoseala de lemn, ci de beton.
In orice caz, initiativa este laudabila si iti urez cat mai multe realizari in acest spatiu!
 

Back
Sus