În urmă cu mai mult de doi ani, un grup de pasionaţi inimoşi au migrat pe Barcaholic.ro, venind de pe un alt forum, unde pentru o perioadă destul de lungă au format un grup activ de discuţii pe temele construcţiei de bărci şi navigaţiei. Aproape fără excepţii, acei pasionaţi sunt cu toţii prieteni şi acum. Pentru că asta însemna forumul nostru cu şi despre bărci în acea perioadă: prietenie. Nu ne-am ascuns în spatele nick-urilor noastre, ele reprezentând însă ceva pentru noi. Probabil colegul de mai sus nu a înţeles nimic din atitudinea personajului vernian, altfel respectiva defecare din postul său nu ar fi venit niciodată. Ca să nu mai vorbim de respectarea regulamentului forumului.
Unul dintre cele mai uzitate clişee din societatea noastră contemporană, este cel în care multă lume exclamă scârbită, lucruri care se învârt în jurul ideii de ''nimic nu merge în ţara asta'', ''numai la noi se poate întâmpla aşa ceva'', ''aşa-s românii, domle, n-ai ce să le faci'', idee care consfinţeşte eşecul unei societăţi în care întotdeauna celălalt este vinovat iar emiţătorul deţine mereu un adevăr mai mult sau mai puţin absolut. În lumea pasionaţilor de navigaţie, se vorbeşte mult de libertate, însă în realitate nu este altceva decât o translaţie pe apă a tuturor metehnelor de pe uscat. Nu este nimic înălţător, nu există nicio poezie. Păcatele nu se tem de apă, ba mă tem că se accentuează în spaţiul mic şi hazardat al bordului.
Da, domnule Nimeni (asta este traducerea nickului Dvs şi al faimosului prinţ indian, ajuns comandant al submersibilului Nautilus), eu mă număr printre ''uni'' frustraţi, însă frustrările mele nu au nimic de-a face cu o nenorocită de poreclă pe care am primit-o în liceu, adică pe vremea în care matale erai minor, brevis, aliquantulus, et caetera, ca să păstrăm discuţia în aceeaşi sferă a latinităţii. Însă protestul meu nu are nimic de-a face cu tine sau cu alţi useri care au ales să folosească acelaşi nick. A-propos, eu l-am folosit primul, asta înseamnă că sunt original, nu? Sunt convins că toţi sunt nişte persoane onorabile, intenţia mea nefiind aceea de a-i torpila.
Asta, deşi este contrar regulamentului a utiliza nickuri similare altor utilizatori. Asta, deşi, în plus, există precedentul unui utilizator care a primit ban că a făcut asta.
Am intrat în această comunitate, urmându-mi una dintre pasiuni. Pasiunea este pentru bărci cu vele, aşa cum spunea amicul Guzi (neoprenul acela promis, însă are numele tău pe el). Aşa cum nu îmi plac toate genurile muzicale, toate filmele sau toate mâncărurile, nu sunt nici fan necondiţionat al oricărui obiect plutitor. De-a lungul timpului, am avut ocazia să pun în balanţă experienţe diferite în acest sens, de la prezenţa la echea unui velier serios, la cuibărirea într-o fragilă canoe dunăreană. Ultima dintre ele nu a făcut altceva decât să-mi mărească respectul pentru caiaciştii care participă la TID, dar şi convingerea că acest lucru nu este pentru mine.
Din acest motiv, prezenţa mea pe forum s-a diminuat. Un alt motiv, izvorât din convingerea mea că respectul pentru ceilalţi este principalul factor al progresului, indiferent de domeniu. Există o specie ciudată de user pe majoritatea forumurilor româneşti, dar nu numai, a cărui existenţă pare alimentată pur din negarea, alienarea şi anihilarea modului de a gândi al celorlalţi. Camuflaţi în spatele unui nick şi baricadaţi în faţa unui monitor, încearcă permanent să-i facă pe ceilalţi să înţeleagă că se află pe un drum întotdeauna greşit. Prin urmare, am postat mai rar datorită faptului că fenomenul caiacistic nu mă atrage, la fel de mult mă atrage ideea de competiţie pe apă sau de bărci ultramoderne, precum şi din modestie, chiar dacă uneori convingerile unor useri nu au coincis cu ale mele. Nu îmi pot însă permite a-l completa/comenta pe Cristian Ţîrţîrău sau pe Romeo Dreţcanu decât atunci când voi fi acumulat experienţa lor nautică, iar acest lucru nu se va întâmpla niciodată, cel puţin din motive care ţin de vârstă.
Ultimul dintre motive, a fost conformismul pasionaţilor. Aceleaşi şabloane se aplică. Dacă la început vorbeam de vise şi aspiraţii vechi de zeci de ani, lucrurile au revenit la un insipid normal. Prea puţină lume îndrăzneşte să gândească dincolo de pereţii între care îşi duce existenţa. În schimb prea multă lume îşi pune de bună voie cătuşe, iar gândurile minunate care i-au împins către această pasiune frumoasă, mai sunt împărtăşite doar pernei, în somn. Astfel, bărcile minunate şi insulele însorite sunt schimbate pe parchet lucios, pe maşinuţe noi, pe ultimul Ipad, ş.a. Părerea conform căreia trebuie să fii bogat sau să ai barem câteva zeci sau sute de mii de euro pentru a avea un velier capabil să înfrunte vicisitudinile apelor şi ale skipperului, este lege. Dar nu, nu este altceva decât acelaşi sentiment care îl obligă pe un tip din faţa unei tastaturi de aiurea să îl împroaşte cu lături pe un altul pe care nu îl cunoaşte. Este teama de diversitate, neliniştea ieşirii din zona de inconfort, impotenţa acceptării lucrurilor rar uzitate sau necunoscute.
Acestea fiind spuse, consider că prezenţa mea pe acest forum a luat sfârşit. În felul aceasta, inflaţia locală de nemo, fie ei căpitani sau peştişori va scădea.
Feci quod potui, faciant meliora potentes. Vobis valedico ego!
