chemari si raspunsuri

[DoiNomazi]

"Next?" Asa este punctata fiecare etapa din drumul fara sfarsit al celor DoiNomazi si nici macar ei nu stiu daca ar trebui sa rezeme in aceasta simpla intrebare un sfarsit sau un nou inceput... Cam la fel cum fiecare noapte marcheaza consumarea unei "vieti" si fiecare dimineata nasterea unei alte "vieti" constienta de propriai traiectorie meteorica prin cele douazeci si patru de ore harazite. Asumand si acceptand cu un zambet inevitabilitatea fiecarui pas si a consecintelor...

As fi ipocrit daca as nega ca au existat si momente leganate in paradisul regasit intr-un colt izolat de natura cand ne-am dorit cel mai mult sa ne bucuram de mangaierile unui dus cald, de imbratisarea unui pat moale, de confortul unei toalete pe care te poti aseza in miez de noapte fara sa-ti tragi bocancii si gluga, ciulind urechile la zgomotele din intunericul din jur... Si totusi, dupa nici o saptamana petrecuta in coltzul de rai al micului nostru apartament, al carei camere, in treacat fie spus, seamana ori cu un muzeu adapostind franturi de amintiri adunate de pe carerile strabatute, ori cu magazia de efecte pregatite sa ne poarte pe carari noi, neastamparul zarilor se strecoara in suflet si ne intarata imaginatia cu chemarea lui. Nu mai incercam de multa vreme sa intelegem aceasta chemare. O simtim si o urmam si am ajuns sa intelegem ca lasand in urma caldura aprtamentului, ne indreptam, de fapt, spre casa...

Am invatat in timp ca alegerea unei destinatii, nu este un act volitional, ci, mai de graba, un docil si firesc raspuns la inevitabila chemare. Recunoastem validitatea unei optiuni prin pipairi repetate, modeland cu rabdare lutul optiunilor, de parca am avea un sistem de navigatie capabil sa recunoasca tinta prin rezonanta emotiilor. Next? Nu rotind globul pana se opreste, ci ascultand soaptele vantului. Ascultand cu inima, cu palmele, cu degetele. Aici... buricul degetului aratator al mainii drepte devine o intersectie de latitudine si longitudine si calatoria incepe cu multe luni inainte sa incuiem in urma noastra usa apartamentului.

Cu speranta ca nu trezesc si discutii contradictorii asortate pasiunii pentru drumuri si calatorii, trebuie sa marturisesc ca, in mod deliberat, nu citim ghiduri de calatorie sau povestiri despre destinatiile in care urmeaza sa calatorim. Nu vreau sa plecam la drum cu asteptari si interpretari bazate pe subiectivismul unui calator ce a avut privilegiul si bucuria sa ajunga acolo inaintea noastra. Poezia calatoriilor transcende cuvantul, vorbit sau scris, pentru ca este o manifestare intima acordata pe frecventa unica a fiecaruia din noi. Ca experienta religioasa autentica, de dincolo de poluarea interpretarilor, ca un act de dragoste ce nu are acelasi impact cand e povestit.

Desi ne-am nascut mult prea tarziu pentru a ne mai juca de-a exploratorii, nu vreau sa atingem orizontul cu manushi prefabricate. Vreau sa-l pipaim cu palmele goale. Sa ne friga si sa ne inghetze.

Detaliile care ne intereseaza apriori sunt cele concrete si masurabile. Avem nevoie de ele pentru a ne pregati cat putem de bine suportul logistic, transportul pana acolo si inapoi, echipamentul, apa si hrana. Care este configuratia topografica si care sunt temperaturile specifice perioadei in care vom fi acolo. Unde sunt punctele de acces la apa potabila? Care sunt distantele? Care este probabilitatea unor anumite vanturi si curenti? Care este temperatura apei? Ce adancimi sunt? Ce optiuni fezabile de extractie exista? Respectand integritatea si valoarea misterelor ce ne asteapta, incercam sa pregatim suportul logistic necesar calatoriei, platind deliberat pretzul de a nu lua in considerare si experientele personale ale celor care au trecut prin acelasi loc.

Noi nu vom "cuceri" acea destinatie, nu vom planta nici un drapel acolo, nu ne vom inscriptiona numele pe pietre sau trunchiuri de copaci, nu vom vorbi tare si nu vom lasa nimic nenatural in urma.


(va urma...)

 

[DoiNomazi]

Desi mai sunt inca multe zile si foarte probabil multe alte intamplari neprevazute pana la inceputul calatoriei, emotiile si anticiparea detaliilor hranesc din belsug imaginatia. Cele mai multe intrebari inca nu-si pot gasi un raspuns satisfacator.

Stim deja ca nu vom lua U-boat-ul si ne vom baza pe un kayak inchiriat la fata locului. Un kayak pe care va trebui sa invatam sa-l incarcam si sa-l manevram la fata locului, in teren, in prima zi de expeditie, dupa ce vom fi debarcati de pe Zodiac.

Vom avea timp sa recuperam bagajele, vestele si costumele, echipamentul, si sa trecem prin vama intre doua curse aeriene? Schimbam trei avioane la dus si trei la intors. Plecam la drum spre vest cu rasaritul in ceafa.

Cat echipament sa luam cu noi? Luam echipamentul nostru de campare pe care il cunoastem cu ochii inchisi si in care avem incredere, sau ne bazam pe ce putem inchiria local? Am studiat in detaliu fiecare piesa de echipament ce poate fi inchiriata local. Pare OK. Pentru a simplifica transportul si transferurile vom inchiria acolo cortul, sacii de dormit si saltelele. Sa luam VHF-ul nostru, sau inchiriem un VHF local cu frecventele repetoarelor pre-programate? Amandoua?

Avem harta batimetrica incarcata pe GPS. Ce mari par valorile in comparatie cu Delta, Marea Neagra, sau Everglades... Inca e de lucru la identificarea coordonatelor pentru stanci ascunse la flux, paraiase de apa dulce, posibile plaji de debarcare pentru campat si posibile plaji de debarcare in caz de urgenta. Urmeaza sa cumparam hartile de navigatie si tabelele de flux si curenti. Avem PLB-ul, avem stroboscoapele individuale, fluiere, oglinzi de semnalizare, paturi din folie de aluminiu. Flares vom incerca sa gasim la fata locului pentru ca transportul aerian nu permite sa le caram cu noi.

Cum se va comporta la apa noua vesta de salvare? Optiunea de costum e cea mai buna? Care va fi regimul termic la efort sustinut de 6-7 ore? Sa fi ales, totusi, Kokatat-ul Expedition, care e, culmea ironiei, pana la urma chiar mai ieftin? Daca nu se potrivesc marimile la costumele comandate? Nu pot fi probate a priori pentru ca am ales costume ce nu exista la vanzare in magazin. E un model nou care va trezi comentarii si poate chiar si controverse... Singurul aspect de care suntem absolut siguri este ca sunt negre. Va dura cel putin 3 saptamani pana vor sosi. Si daca vom descoperi ca nu sunt ceea ce ne trebuie? Daca ar fi fost mai bine sa luam Kokatat-ul? Nu pot fi trimise inapoi pentru ca sunt facute la comanda. Sunt ceea ce pare sa li se potriveasca celor DoiNomazi...

Cat de bine respira? Cat de etanse sunt garniturile la gat? Cat de stranse si comode vor fi garniturile? Cum se vor comporta la valuri daca totusi ne rasturnam in apa de 8 grade C? Cum se vor comporta daca, in ciuda temperaturii constante a apei, temperatura aerului va creste in timpul zilei la 21 grade C? Acum avem manusi mai groase. Nu ne-am hotarat inca ce vom purta pe cap. Nu vrem gluga...

Stim ca va ploua mult si rece. Stim ca vanturile se vor roti brusc de cateva ori pe zi si ca se poate trece de la calm la furtuna relativ repede. Stim ca configuratia tarmului este stancoasa si accidentata si nu ofera decat anumite locuri de debarcare. Stim ca diferenta de nivel intre flux si reflux este de pana la 8 metri si curentii produsi de flux si reflux pot ajunge la 5 noduri. Stim ca unele adancimi vor ajunge la 80 - 100 m si ca in primele doua zile vom privi direct in imensitatea rece a Pacificului. Stim ca dincolo de chemarile orizontului nesfarsit, vom fi mult mai preocupati de adancimile mai mici unde se formeaza valurile de 2-3 m care se sparg. Va trebui sa ascultam in permanenta buletinul meteo si sa ne ferim de ele. Va trebui sa urmam indeaproape pulsul planetei, plecand si sosind in functie de flux si reflux. Vor fi interesante debarcarile si lansarile la apa printre pietre cand bate vantul...

Avem rendez-vous cu Zodiacul in amiaza zilei a zecea. Cata mancare putem lua la bord pentru 10+1 zile? Cata apa? Ne ajung 20 de litri intre posibilele locuri unde putem gasi apa potabila? Luam filtrul de apa dulce. Deocamdata nu exista fonduri alocate unui filtru de apa sarata si cum nu facem vreo traversada nu ne este necesar.

Cate schimburi luam? Ploua des si rece, poate ploua zile in sir, bate vantul, totul este umed chiar si cand iese soarele, daca iese... Stam in sistemul "ceapa" de 3 straturi, o varianta pentru apa si o varianta pentru tabara si explorari pe tarm? Incaltaminte de apa si incaltaminte de tarm? Se recomanda cizme de cauciuc, dar nu ne plac. Am batut coasta in Corcovado in cizme de cauciuc si am pierdut doua unghii. Cand intra apa in cizmele de cauciuc in timpul marshului poate deveni o problema. M. a fost mai norocoasa. De atunci am trecut amandoi la ghete "ude" militare pentru operatiuni costiere, plaja si tarm impadurit. Cu ciorapii de goretex ai costumului peste soseta, ghetele astea vor functiona excelent. Talpa solida cu riduri mari, bune pentru padure, tractiune peste trunchiuri cazute, pietre, noroi. Cum debarcarile si lansarile se vor face din apa, avem nevoie de "talpi" pentru a ne proteja de pietrele de pe fund, dar ghetele astea pot fi prea grele pentru padelat... Vom lua totusi si o pereche mai usoara de neopren, in caz ca va trebui sa experimentam...

Trebuie sa regandim sistemul de aprindere a focului cand totul este umed sau imbibat cu apa, mai ales daca e frig si mai bate si vantul. Vom lua sistemul nostru improvizat de agatare a hranei in copac pentru ca sunt ursi negri spalatori care pot vizita tabara peste noapte. Vom lua si sistemul de avertizare sonora "trip wire" pentru perimetrul taberei ca sa putem da un buna seara politicos ursului...

In lipsa catargului, sistemul de filmare trebuie schimbat. Cand nu va ploua va fi ceatza si desi le vom lua, nu ne putem baza pe panourile solare. Baterii, baterii, baterii...

Culmea este ca, in loc sa anulam rezervarile si sa cautam un "all inclusive" pe o insula insorita undeva in Caraibe, cu cat avem mai multe intrebari fara raspuns si probleme de rezolvat, cu atat creste nerabdarea sa pornim la drum urmand chemarea. Pare sa fie ceea ce ni se potriveste. Nu poate fi altfel...

(va urma...)

 

[klimm]

sunt tot mai linistit

 

[DoiNomazi]

sunt tot mai linistit

Multumim. Va fi asa cum trebuie sa fie... Multi oameni inaintea noastra au parcurs acelasi traseu si multi oameni dupa noi o vor face. Nu e nimic deosebit. Din perspectiva noastra, e doar privilegiul unei simple plimbari prin paradis...

Vom purta cu noi imaginile nepretuite ramase in amintire in drum spre Popina, debarcarea de la Calugaru si Chituc, plaja noastra de la Highland Beach...

 

[DoiNomazi]

Am hotarat ca pana la plecarea in Pacificul de nord sa incercam o intoarcere in Atlanticul de nord pantru o balaceala racoroasa de doua zile in Bar Harbor, Maine. Prilej excelent pentru a testa noul echipament si pentru a mai scoate U-boat-ul la aer...

Sunt curios cum se va comporta noul VHF echipat cu GPS si DSC. Vom incerca sa facem si un wet exit. La eskimo roll nu ne bagam cu U-boat-ul ca sunt convins ca nu ne-ar iesi... Cu atat mai putin probabil daca luam vela, derivorul si flotoarele. Sincer sa fiu, ma indoiesc ca ne-ar iesi un eskimo roll chiar si intr-un tandem ascutitoare, asa ca ramanem la "batranescul" wet exit. Mai important este cum redresam kayakul ascutitoare pe valuri, cum ne urcam inapoi in el, cum scoatem apa si cum padelam afara din zona respectiva...

Apele alea reci si adanci ale Pacificului necesita o abordare noua in echipament si "tactica". Ne imbracam pentru temperatura apei... Spre sfarsitul lui Aprilie ar trebui sa primim combinezoanele exterioare si interioare (liner). E o loterie. Niciodata nu cumparam o componenta atat de importanta de echipament bazandu-ne exclusiv pe descriere si imaginea fotografica. Sper sa nu ne blesteme "kokatatzii" ca n-am cumparat de la ei si am optat pentru "cealalta firma". Din pacate nu se putea altfel, singura sansa de a avea ce ne-a placut a fost sa le comandam. Nu avem unde sa le pipaim, nu avem unde sa le probam, de abea a aparut modelul in Decembrie. Le vor fabrica si ni le vor trimite. Ma repet pentru ca situatia ma framanta. Daca ratam va fi o pierdere costisitoare care poate deraia bugetul operatiunilor navale pentru intreg anul. Asta e...

Deocamdata plimbarea in Maine, cele zece ore neintrerupte de condus in fiecare directie, atarna in rezervarea locului de cort pe malul oceanului caci vrem sa ne lansam chiar din usa cortului. Daca nu gasim loc la apa, nu se merita deranjul...

Au trecut mai bine de unsprezece ani de la acel Memorial Day cand am padelat acest tandem de plastic galben in Bar Harbor. A fost pentru prima data in viata cand am padelat un "sit in" si eu si M. Nu ca acum ne-am pricepe cu mult mai mult, dar eram atat de verzi, greenhorns veritabili bucurandu-ne ca niste copii de o experienta noua. Atlanticul a fost ingaduitor cu incepatorii.

Cu exceptia unei ture de o zi intr-un "sit on top" de-a lungul tarmului in Maui, valurile Pacificului raman misterioase si exercita asupra noastra o chemare imposibil de refuzat.

N-am invatat niciodata sa padelam in vreun stil anume, stim doar unde vrem sa ajungem si incercam s-o luam intr-acolo. Uneori ajungem, alteori nu...

Ce tineri si colorati eram padeland in Frenchman Bay... Aveau sa treaca noua ani pana a intrat U-boat-ul si culoarea neagra in preferintele noastre.

Palariile au acum mai mult de 11 ani si inca le purtam... Ma despart foarte greu de echipament, chiar cand se invecheste. Fiecare piesa are amintiri, momente unice de viata impregnate in tzesatura... Le-am purtat in Anzi si in bazinul Amazonului, in jungla din Corcovada, in Fagarash, in Delta Dunarii si pe Marea Neagra si le-am purtat acum 3 luni in Everglades. Echipamentul intretinut corespunzator rezista foarte multa vreme. Lipsit de emotii, de dorinti si suparari, echipamentul pare sa reziste timpului mai bine decat oamenii. Sacii de apa sunt primii nostri saci si sunt inca "in servici". Vestele si kayakul erau de inchiriat. Nu sunt culorile noastre...

Vom incerca sa rezervam exact acelasi loc de cort de acum 11 ani. Si Toyota era mai noua... Dar n-as schimba-o.

In asteptarea fluxului, care va transforma piatra pe care sta M. intr-o mica insula. Scaunele sunt inca in portbagajul masinii. De unsprezece ani...

Berea si focul par mereu aceleasi, pe orice meridian si latitudine...

Desi ar fi trebuit sa ne obisnuim pana acum, ramane uimitor si pentru mine si pentru M. cat de bine ne-a slefuit frecventele tot timpul asta petrecut impreuna pe drumul fara sfarsit. Am ajuns la o rezonanta aproape perfecta. Comunicam din in ce mai des dincolo de vorbe, intuim la ce gandeste celalalt, simtim si reactionam la fel.

Si totusi, trece timpul...

(va urma)

 

[DoiNomazi]

Rezervarea pentru campare in Maine este confirmata. Nu vom campa pe Mount Desert Island, ca acum unsprezece ani, ci undeva mai la nord, la o distanta rezonabila de padelat de Bar Harbor.

Cea mai gustoasa portie de clam chowder am servit-o acum unsprezece ani la The Thirsty Whale Tavern in Bar Harbor. Musai sa incercam o debarcare infometata pe plaja lor pietroasa... Probabil ca eu voi sta de "baboon watch" in timp ce M. va pleca in recunoastere sa caute balena aia insetata... Sper sa se intoarca cu clam chowder, lobster si cate o bere rece...

In apele Atlanticului de nord se moare des de hipotermie. In 2011 au murit 3 in Frenchman Bay, in apropiere de Bar Harbor. Nu stiu cati murit in 2012. Au murit in cele mai calduroase luni ale anului, Iulie si August. S-au rasturnat cu kayacele si se pare ca apa rece le-a fost fatala. Paradoxal, pentru noi inseamna locul ideal de testare a echipamentului de protectie si salvare. In apele Pacificului va fi si mai rece si mult mai salbatic si izolat decat Bar Harbor. Deci, e de bine sa ne balacim putin in Atlantic primavara asta..

Desi iesim cu U-boat-ul in Maine, nu cred ca vom lua vela de data asta. Curentul puternic de la flux si reflux va trebui imbratisat cu toata puterea si sistemul de aka ma incurca la padelat. Am nevoie sa pot face cursa completa la padela.

Pentru prima data de cand avem U-boat-ul vom iesi fara incarcatura in cala si pe punte pentru ca tabara si cortul raman stationare. Vom lua in kayak vreo 20 de litri de apa potabila ca lest de-a lungul chilei. Cel mult 18 mm pe zi. Va fi ca o plimbare in Herastrau, sau pe Siutghiol...

Pana la tura din Maine, am fi iesit si la o tura in jurul Manhattan-ului, pe East River si pe Hudson, dar in mod sigur am pierde timp pretios raspunzand intrebarilor despre echipament si preferinta pentru culoarea neagra.. Asa ca, tot in Maine e mai comod de testat.

De abea asteptam.

 

[DoiNomazi]

Dupa mai multe schimbari de plan si optiuni, a inceput sa soseasca echipamentul. Noile veste negre (PFD) sunt exact ce ne-am dorit in toate aspectele. Sunt veste de salvare (rescue) pentru whitewater, dar cum singura diferenta intre vesta de apa curgatoare si vesta de mare este numarul de buzunare si capacitatea lor de incarcare, am adaugat doua tocuri/pungi (pouches) pentru electronice. Am gasit o pozitie optima de instalare care nu afecteaza mobilitatea la padelat. Eu voi purta VHF-ul si GPS-ul atasate la vesta mea, iar M. PLB-ul si o camera foto/video atasate la vesta ei.

Amandoi vom avea in buzunarele vestei cate un fluier, cate o patura din folie de aluminiu, cate 3 faclii pirotehnice, cate un stroboscop atasat la bretea si cate un cutit de scafandru rezistent la apa sarata pe gamba dreapta. Fiecare vesta are atasata cate o coarda de tractare (leash) cu lungimea de aproximativ 2 m cu carabina de aluminiu la capat. Vom incerca sa ramanem impreuna in kayak sau... in orice imprejurare...

Vrem sa ramanem alaturi de kayak in caz de rasturnare in valuri si/sau curent. Ideea ca am putea fi separati de kayak in urma unei rasturnari urmata de un inevitabil "wet exit" ne forteaza sa imbratisam ideea unei "legari" (leashing) de kayak acceptand potentialul risk al unei incurcaturi a cordonului de legatura. Am gasit un material usor, subtire, rezistent, usor de taiat cu cutzitul in caz de urgenta cand carabina sau sistemul centurii de la vesta nu ar functiona in timp util. Coarda extensibila de tractare cumparata online nu este ceea ce ne trebuie pentru ca este mult prea scurta si greu de extins. Noua nu ne trebuie o coarda dedicata exclusiv tractarii asa ca o trimitem inapoi. Pana la urma ne-am confectionat noi un sistem.

Curentii (tide rips) vor fi o problema permanenta in fiecare zi si in anumite portiuni nu se poate trece decat la ora potrivita intre flux si reflux... Daca kayakul incepe sa se scufunde, vom taia/detasa coarda, sau vom elibera cordonul de salvare al vestei. Vom ramane impreuna indiferent de situatie si destinatie...

Dansul cu prognoza meteo poate aduce succes expeditiei sau o poate compromite. Vom sta in permanenta cu urechile ciulite pe buletinele meteo. In afara de buletinele meteo, cat suntem pe apa, statia VHF va monitoriza canalele canadiene 16, 6 si 83A. Am primit indicativul oficial pentru statia noua si numarul de identitate MMSI pentru comunicarea DSC pe canalul 70. Statia VFH are GPS incorporat si in caz de nevoie trimite automat prin DSC coordonatele noastre tuturor statiilor DSC din zona. Daca se nimereste sa mai fie vreo ambarcatiune in zona la distanta utila.

Am inregistrat UIN-ul PLB-ului la NOAA. In caz ca statia DSC nu bate pana la nici o alta ambarcatiune (6 Watts) si chiar e groasa situatia vom activa PLB-ul care va transmite solicitarea de ajutor prin satelit comunicand si coordonatele unde ne aflam si cine suntem. Vom incerca sa activam si serviciul de mesaj email/SMS prin PLB. Daca reusim sa-l activam vom incerca sa transmitem un singur mesaj pe zi, la sfarsitul zilei.

Paradoxal, aceasta oarece posibilitate de comunicare poate fi simultan si benefica si primejdioasa datorita sentimentului de incredere. Un sentiment de incredere ce poate afecta in mod negativ precautia. In ciuda posibilitatii de comunicare cu "exteriorul", va trebui sa abordam situatia ca si cum am fi de capul nostru, bazandu-ne exclusiv pe ce putem face noi singuri pentru a ne salva.

Hipotermia ramane in continuare inamicul cel mai temut. Felul cum ne vom imbraca ar trebui sa faciliteze o supravietuire de vreo 7-8 ore (Immersed Clo O.66), in caz ca ramanem in apa la temperatura de 48-50 F si pierdem kayakul. Macar avem timp berechet sa ne luam la revedere de la amintirile comune...

Pe apa vom purta sosete de lana, izmene si bluza de matase neagra ca strat primar, combinezon din polartec 200 negru ca strat secundar si combinezon impermeabil de goretex negru (military grade BD6.5), ca strat tertiar. Combinezonul are ciorapi de goretex integratzi care vor acoperi sosetele de lana. Vom fi incaltzatzi cu ghete negre militare de neopren si vom purta manusi negre din neopren pre-formate pe padela. Pe cap vom purta o cascheta neagra de neopren de 2.5 mm peste care vom adauga o palarie neagra cu boruri largi din goretex (probabil ca o vom purta in stilul "Aussie digger"). Ochelarii de soare anti-balistici care se impaca bine cu apa sarata si un zambet cat mai fotogenic...

Vom avea si un ditch bag pe punte cu cate ceva strict necesar supravietuirii, foc, prim ajutor, ratie de hrana, etc. In caz ca va trebui sa abandanom kayakul in valuri puternice intre stanci in apropierea tarmului (rock garden) vom lua cu noi (macar) acest ditch bag... si camera video...

In conditii normale, in absenta unui accident, la mal ne vom schimba in pantaloni si jacheta neagra din goretex purtate peste bluza si pantaloni negri de polartec. In afara cortului, vom lua cu noi o foaie de cort kaki separata pentru a amenaja o bucatarioara de campanie. Vom lua si doua scaunele pliante de campanie extrem de usoare.

Locurile de cort sunt relativ greu de gasit datorita terenului accidentat, plaji pietroase acoperite cu bolovani si pietris mare si paduri cu trunchiuri cazute vraishte. Ne gandim daca ar trebui sa luam si hamace pentru o varianta de rezerva. Gluma este ca in "bear country" hamacele sunt poreclite "bear burritos"... Nu ne-am hotarat inca pentru ca nu stim cum si daca vor incape in cala.

Trebuie sa soseasca si cele cinci harti de navigatie (nautical charts) care acopera zona de actiune, trei la scara 1:37,500, una la 1:40,000 si una la 1:20,000.

In cele zece zile pe apa, am inclus o zi de rezerva, in caz ca stam blocati pe undeva datorita valurilor, etc. Daca ramanem blocati doua zile, ajustam traseul. Daca ramanem blocati trei zile facem poze mai multe...

Evident, toate astea fac parte din categoria "socoteala de acasa". Vom vedea ce gasim in "targ"...

Deocamdata incerc sa invat topografia coastei pe dinafara, promontoriu cu promontoriu si plaja cu plaja. Adun imagini foto pentru a ma familiariza vizual cu reperele topografice. Daca nu ne prinde noaptea, sau nu e ceatza, as vrea sa putem naviga fara harta, nici de hartie, nici pe gps.

(daca inca nu v-ati plictisit, va urma)

 

[Hurricane]

Asta da echipament GMDSS . Veti naviga cu un adevarat Trans-Atlantic .
P.S. eu unul nu m-am plictisit , chiar imi place ce puneti la cale .

 

[DoiNomazi]

Asta da echipament GMDSS . Veti naviga cu un adevarat Trans-Atlantic .
P.S. eu unul nu m-am plictisit , chiar imi place ce puneti la cale .

E ceea ce ne putem permite in kayak. Daca nu era apa asa rece nu m-as fi complicat cu jucarii noi, dar apa aia, in conditii de izolare cand nu prea se impiedica nimeni de tine in pustietate, imi da de gandit si ma forteaza sa devin mai "vizibil de la distanta"... Degeaba m-as imbraca in portocaliu/galben/rosu, ca nu pe reperarea vizuala a costumatiei ma bazez. Transmiterea coordonatelor GPS si a identitatii, suplimentata de luminile sroboscopice si facliile pirotehnice imi dau mai multe sanse decat carpa colorata de pe mine. Nu incurajez pe nimeni sa procedeze asa si nici nu sustin ca imbracatul in negru are vreun avantaj (poate un strop de caldura), dar asta e culoarea care ne place. De calcat, oricum nu ne calca nici un vapor pe acolo caci e pustiu. Desi mi-ar fi placut, la telefonul satelit (si internet) nu ma bag datorita costului.

Evident, scenariul ideal ar fi sa ne intoarcem cu bine fara a fi folosit echipamentul de salvare...

Pregatirea unei iesiri este un proces indelungat, de detaliu, care aduce batai de cap dar si multe satisfactii.

Multumim pentru interes. Nu stiu daca la genul asta de postari se referea Nakasone cand mentiona ca ar putea fi utile unora dintre cititori, dar pana ne intoarcem din expeditie alt gen de povestiri nu am.

 

[piesenoi111]

Uneori simt ca cea mai frumoasa parte a unei calatorii este pregatirea ei....expectatia.....
Mult succes si sa aveti parte de tot ce va doriti in expeditie!

 

[DoiNomazi]

Uneori simt ca cea mai frumoasa parte a unei calatorii este pregatirea ei....expectatia.....
Mult succes si sa aveti parte de tot ce va doriti in expeditie!

bucuria pregatirii, desi are alte forme, poate fi chiar mai intensa decat calatoria... de obicei, in calatorie nu ai la fel de mult timp sa-ti mangai bucuria ca in lunile pregatitoare..... "perversa" treaba...

Multumim! Cu ingaduintza cititorilor, va mai plictisesc cu detalii pana atunci...

 

[piesenoi111]

bucuria pregatirii, desi are alte forme, poate fi chiar mai intensa decat calatoria... de obicei, in calatorie nu ai la fel de mult timp sa-ti mangai bucuria ca in lunile pregatitoare..... "perversa" treaba...

Multumim! Cu ingaduintza cititorilor, va mai plictisesc cu detalii pana atunci...

De cateva zile am achizitionat o foarte batrana gonflabila semperit Spyder Z50(cred ceste dinainte de 1980...atunci Grabner a achizitionat Semperit) si....in asteptarea apelor o am umflata in sufragerie si frec la ea centimetru cu centimetru cu apa calda si sapun incercand si chiar reusind sa ii readuc stralucirea de alta data....de abia astept sa imi ajunga produsele de intretinere comandate.ocupa mai mult de jumatate din living dar bucuria e imensa cand ma trezesc dimineata si o vad acolo umflata asteptand infruntarea apelor.
Apropos de materialul U-Boat-ului vostru......barcuta mea este tot din Hypallon si chiar daca are peste 30 ani, dupa spalare arata aproape ca noua....si tine si aerul de 4 zile fara nici o scapare.
Asta inteleg eu prin bucuria pregatirilor...."perversul" feeling al mangaierii in asteptarea aventurii.

 

[DoiNomazi]

De cateva zile am achizitionat o foarte batrana gonflabila semperit Spyder Z50(cred ceste dinainte de 1980...atunci Grabner a achizitionat Semperit) si....in asteptarea apelor o am umflata in sufragerie si frec la ea centimetru cu centimetru cu apa calda si sapun incercand si chiar reusind sa ii readuc stralucirea de alta data....de abia astept sa imi ajunga produsele de intretinere comandate.ocupa mai mult de jumatate din living dar bucuria e imensa cand ma trezesc dimineata si o vad acolo umflata asteptand infruntarea apelor.
Apropos de materialul U-Boat-ului vostru......barcuta mea este tot din Hypallon si chiar daca are peste 30 ani, dupa spalare arata aproape ca noua....si tine si aerul de 4 zile fara nici o scapare.
Asta inteleg eu prin bucuria pregatirilor...."perversul" feeling al mangaierii in asteptarea aventurii.

Se pare ca operam pe aceeasi frecventa.. Desi impermeabil, probabil ca pasiunea pe care o adaugi fiecarui cm de barca va permea hypalon-ul si il va insufleti pentru inca 30 de ani. Chiar si obiectele devin mai vioaie cand sunt intretinute periodic...

 

[DoiNomazi]

Se pare ca exista un flux si reflux al emotiilor, al starilor, al temerilor si al imboldurilor...

Doar ce au sosit la posta hartile de navigatie. Uitandu-ma la harti parca ma simt cu un pas, sau o padela, mai aproape.

Dupa alegerea unei destinatii urmeaza inevitabil frenezia pregatirilor si cu cat sunt mai dificile obstacolele, cu atat creste intensitatea efortului de a le depasi. Odata rezolvate, cand frenezia se mai domoleste, reapar intrebarile... Si daca...

E oarecum departe si izolat... Se rezolva din trei zboruri consecutive. Rezervari? Confirmate.
Ramane foarte putin timp intre zboruri. Daca nu este timp sa recuperam bagajele, sa facem vama si formalitatile de frontiera? Daca pierdem zborul urmator? Nu se poate garanta nimic. Planul poate deraia cu o zi inca de la plecare. Griji...

Ultimul zbor se efectueaza cu avion mic, ceea ce inseamna restrictie de volum.Un singur bagaj de persoana la cala si ala platit Cum organizam echipamentul? Vestele si trei ciorapi fac deja un bagaj de cala. Unde incape restul?. Griji si teste de impachetare.

Trebuie sa petrecem o zi intreaga, a doua zi dupa aterizare, pentru a cumpara alimente, butan, faclii pirotehnice, bear spray. Exista un singur magazin si trebuie sa ne bazam pe ceea ce au in stoc. Telefon prealabil de confirmare a produselor.

In aceeasi zi trebuie sa participam la o sedinta obligatorie de orientare de o ora si jumatate pregatita de cei de la administratia parcului. Neprezentarea atrage suspendarea permiselor de intrare in parc si anularea expeditiei. Confirmat.

Va trebui sa dormim doua nopti la "bed and breakfast" cand aterizam si o noapte la intoarcerea in civilizatie inainte de decolare. Confirmat.

Lunile Iulie si August sunt lunile cele mai solicitate. Ca in multe alte parcuri de notorietate, permisele de intrare sunt strict alocate pe zile pentru a proteja natura. Exista o cota stricta si batalia rezervarilor incepe la 1 Aprilie. Pe 2 Aprilie am stat toata ziua pe telefon sunand si eu si M. pana la 15:30, ora Pacificului, cand s-a rezolvat. Am fost printre primele permise eliberate pe anul 2013. Confirmat si achitat. Cam piperat, dar nu exista alta solutie. Unde sunt taxele de campare din Delta?

Transportul (operat particular si fara vreo legatura cu administratia parcului) cu Zodiac-ul este limitat pe zile si persoane. Zodiac-ul face un singur transport de insertie si extractie pe zi si are numai 8 locuri. Trebuie rezervat cu 6-8 luni inainte pentru a te asigura ca vei avea loc in zilele cand vrei sa intri si sa iesi din parc. Din motive ce par sa tina de acorduri "comerciale" intre operatori, pretul de transport la Zodiac si cel de la hidroavion sunt aproape la fel. La Zodiac este mai mult loc, pentru kayak si echipament. Confirmat.

Transportul cu microbuzul de la "baza" la Zodiac la ducere si de la Zodiac la "baza" la intoarcere, vreo ora si jumatate de drum forestier. Confirmat.

Nu exista locuri oficiale de campare, exista doar anumite locuri oficiale unde nu ai voie sa acostezi datorita dorintei de a proteja fauna si flora, vestigiile arheologice. sau sensibilitatea bastinasilor, care, desi nu mai locuiesc de mult in zona, respecta valoarea spirituala a locurilor. Locurile unde se poate campa sunt mai "la noroc", in functie de vanturi si valuri si de obicei nu incap mai mult de 2-3 corturi. Griji... Consideram din ce in ce mai serios sa luam si hamace. Macar copaci sunt peste tot... Trebuie hamac de 4 sezoane cu izolare termica pentru ca peste noapte se poate face frig, 6-8 C Din cele 10 zile pe apa, majoritatea va ploua. Macar colectam apa de poaie. Alte griji...

In August majoritate paraiaselor seaca si apa potabila devine mai greu de gasit. Nu cred ca putem lua cu noi mai mult de 20 litri datorita lipsei de spatiu in cala. Vrem sa avem cat mai putin bagaj pe punte datorita valurilor care se vor sparge peste kayak si la iesire, si in marsh si la acostare. Luam purificatorul, dar in lipsa desalinatorului, musai sa gasim surse de apa potabila. Griji...

Vremea este instabila si vanturile se monteaza si se rotesc cu rapiditate. Cum, in cea mai mare parte a drumului, vom urca de la sud spre nord, ne bazam pe un vant de SE, constienti ca vom plati pretul unei ape mai agitate datorita intensitatii. Daca ne prinde NW intr-un estuar deschis avem sansa sa ne impinga in larg si... Vom lua cu noi o "sea anchor". Suntem in permanenta avertizati ca o coliziune intre directia vantului si curentul de flux/reflux poate crea valuri abrupte si rapide care ne-ar putea rasturna. Curentul de flux/reflux ajunge in estuare si fiorduri pana la 5 noduri asa ca vom juca in permanenta o partida incordata de sah cu fluxul/refluxul si vanturile/valurile. Anumite portinui pot fi trecute exact la cumpana intre flux si reflux, in timp ce alte portiuni pot fi trecute ori numai cu curentul de flux, ori numai cu curentul de reflux. Foarte multe stanci submersate, praguri si bancuri de pietris in apropierea tarmului care fac valurile si mai problematice. Curentii sunt prioritatea numarul unu in topul grijilor. Griji mari... Daca ne intoarcem cu bine si din tura asta, vom fi mai bogati in experienta, macar in ceea ce priveste navigatia cu kayak-ul.

Apa rece. Combinezoanle ar trebui sa soseasca la sfarsitul lui Aprilie... Griji mari...

Desi, in principiu, nu imposibil, este foarte putin probabil sa ne calce vreo humpback sau vreo orca cand ne aflam in kayak. Balena mare ar face-o din neatentie, in timp ce orca ar face-o din joaca, sau din malitiozitate.. oarece griji...

Pe mal sunt foarte multi sobolani si ursi negri spalatori. Ca o ciudatenie, datorita izolarii de continent, ursii negri au evoluat altfel decat cei ramasi pe continent. Pe insule sunt cei mai voluminosi ursi negri din America de Nord. Ironia este ca in timp ce un grizzly ataca de cele mai multe ori defensiv, ursul negru "cel rusinos si timid" atunci cand ataca un om in mod deliberat il ataca pentru a-l consuma la cina. Oarece griji noaptea la campare... Pe unele plaji inguste, unde s-ar putea campa, in poze se zaresc si cate trei ursi. Vom confectiona un sistem cu scripeti pentru a spanzura mancarea si "mirositoarele" in copac, vom incerca sa gasim bear spray acolo (avem dar nu-l putem lua pe avion nici la cala, zic unii), vom instala trip wire pe perimetru si voi dormi iepureste cu maceta in mana.. Nu este voie in parc cu arme de foc. Griji... Daca va fi nevoie vom face plantoane.

Si cand te gandesti ca la servici am cerut amandoi aprobarea pentru "concediu de odihna"..

(va urma)

 

[hoinar]

Minunata treaba ca impartasiti cu noi emotiile pregatirilor.
Sincer le traiesc si eu (si Anca) alaturi de voi.

O zi senina,
Radu

 

[DoiNomazi]

Minunata treaba ca impartasiti cu noi emotiile pregatirilor.
Sincer le traiesc si eu (si Anca) alaturi de voi.

O zi senina,
Radu

Multumim pentru interes, Radu. De cate ori ma intreb daca are vreun rost sa continui firul detaliilor apare cate un mesaj ca al tau... Tot Nakasone ramane vinovatul principal pentru recidivarea mea pe Barcaholic...

Va fi interesat de comparat dimensiunea creata a priori in imaginatie cu perceptia realitatii senzoriale imediate si concrete. Cu cat e mai rece apa in imaginatie decat in realitate? Sau cu cat e mai inalt valul in realitate decat in "ideea abstracta" despre valuri in zona? Ghicitul de la distanta in timp si spatiu poate functiona doar pana la un anumit punct dupa care sufera distorsiuni si erori de interpretare. Se pomeneste frecvent faptul ca va ploua mult mai mult decat va fi soare, de exemplu, si in acelasi timp majoritatea imaginilor din zona sunt "post-card-uri insorite de vacanta".. Se pare ca nu multi oameni sunt interesati sa fotografieze/filmeze ceatza, valurile, ploaia, problemele, dificultatile, filtrand subiectiv amintirile de vacanta. Noi vom incerca, pe cat e posibil, sa aducem un crampei de realitate, asa cum ni se va arata in fatza lentilei.

 

[piesenoi111]

Multumim pentru interes, Radu. De cate ori ma intreb daca are vreun rost sa continui firul detaliilor apare cate un mesaj ca al tau... Tot Nakasone ramane vinovatul principal pentru recidivarea mea pe Barcaholic...

Are rost ...are ..are.
Nu stiu care e treaba cu Nakasone(parca imi amintesc ca am citit ceva.......candva) dar ...sa ii dea Dumnezeu sanatate ca parca erau mai saracele serile mele fara unele lecturi de pe aici.....

 

[klimm]

Few cents of mine:
Daca aveti acces la cateva granule de carbid; as face niste pocnitori pentru seara cu o cutie de cafea care poate fi folosita de zeci de ori.Doua trei si cred ca macar noapte aia ati putea dormi. Evident, daca apar ursi, nu preventiv. greutate totala pentru pocnit 3x/zi timp de doua saptamani, aprox 1/2 kg, volum 1,2 litri-0,75 litri
Am observat abia acum recitind; nu stiu la ce v-ar folosi hamace si scaune pliante. Au volume mari si adaugati la bagaj minim 4 kg. Nici un somn nu-i ca pe thermarest, chiar pe zapada. De mancat un caiacator mananca de obicei pe caiacul intors, la mijloc e masa, zona adiacenta se calareste confortabil.
Puteti mari dramatic bataia statiilor pe UHF/VHF urcand pe o inaltime sau la teren impadurit intr-un copac inalt. Daca sunteti pe HF, se schimba socoteala. Informati-va bine. O antena ground plane cu un cablu de 10-15 m atasabila statiei printr-o mufa bnc sau similar ar fi greu de inlocuit ca sa nu stai in copac de fiecare data cand vrei sa asculti sau sa transmiti. Sunt curios cum reincarcati acumulatorii statiilor, daca nu este planificat deja, poate un panou fotovoltaic flexibil cu regulator pentru tensiunea necesara. In State nu ar trebui sa fie o problema.
Mai important decat sa puteti filma, documenta. fotografia, este sa va intoarceti teferi si sa traiti aventura. Mie mi-ar ajunge un raport sub forma unui roman de citit la iarna poze cu voi, mai avem. Echipamentele astea adauga si ele ceva kg.
Faceti inventar exact al echipamentelor, evaluati volume si greutati intr-un tabel si eliminati, eliminati, eliminati, orice kg care nu va este strict necesar.

 

[DoiNomazi]

Few cents of mine:
Daca aveti acces la cateva granule de carbid; as face niste pocnitori pentru seara cu o cutie de cafea care poate fi folosita de zeci de ori.Doua trei si cred ca macar noapte aia ati putea dormi. Evident, daca apar ursi, nu preventiv. greutate totala pentru pocnit 3x/zi timp de doua saptamani, aprox 1/2 kg, volum 1,2 litri-0,75 litri
Am observat abia acum recitind; nu stiu la ce v-ar folosi hamace si scaune pliante. Au volume mari si adaugati la bagaj minim 4 kg. Nici un somn nu-i ca pe thermarest, chiar pe zapada. De mancat un caiacator mananca de obicei pe caiacul intors, la mijloc e masa, zona adiacenta se calareste confortabil.
Puteti mari dramatic bataia statiilor pe UHF/VHF urcand pe o inaltime sau la teren impadurit intr-un copac inalt. Daca sunteti pe HF, se schimba socoteala. Informati-va bine. O antena ground plane cu un cablu de 10-15 m atasabila statiei printr-o mufa bnc sau similar ar fi greu de inlocuit ca sa nu stai in copac de fiecare data cand vrei sa asculti sau sa transmiti. Sunt curios cum reincarcati acumulatorii statiilor, daca nu este planificat deja, poate un panou fotovoltaic flexibil cu regulator pentru tensiunea necesara. In State nu ar trebui sa fie o problema.
Mai important decat sa puteti filma, documenta. fotografia, este sa va intoarceti teferi si sa traiti aventura. Mie mi-ar ajunge un raport sub forma unui roman de citit la iarna poze cu voi, mai avem. Echipamentele astea adauga si ele ceva kg.
Faceti inventar exact al echipamentelor, evaluati volume si greutati intr-un tabel si eliminati, eliminati, eliminati, orice kg care nu va este strict necesar.

Hmm.. Mi-ai amintit de serile din cartierul de blocuri din Constanta unde am copilarit... Pocnitoarea cu carbid.. Cutie goala de NessCafe, sau similar, esentialul era sa aiba capac etans si usor detasabil, gaurita cu cuiul in fund. O bucata de carbid si un scuipat rapid cat mai curat si apos (dupa vreo ora de pocnit nu reuseam sa mai adunam nici un strop de saliva in gura si ne muscam limba). Inchis capacul si astupat gaura din fundul cutiei cu degetul vreo 40-50 de secunde. Pus cutia jos rasturnata lateral, stabilit directie de tragere, blocat cutia cu talpa piciorului pentru siguranta, aprins chibritul si adus flacara in dreptul gaurii din fundul cutiei. Luat degetul... bubuitura rezona beligerant intre blocuri scandalizand vecinii care uneori chemau sectoristul sa ne alerge. Capacul proiectat de explozia trebuia recuperat la vreo 10-15 m. Daca nimerea pe vreunul din noi in glezna sau in fluierul piciorului durea putin.. Daca capacul era prea apasat si prea strans in timpul exploziei nu mai sarea, iar detunatura se transforma intr-un suierat si flacara de acetilena tzashnea pe gaura din fundul cutiei si iti ardea degetul si podul palmei. Doar asa, cu arsuri repetate, am invatat sa calibrez presiunea cu care apasam capacul.. Iarna existau si pocnitorile "cilindru-piston", cu gaura laterala de rasuflare, facute la strungul vreunui atelier pentru 25 de lei. Le numeam "batoze" si le incarcam cu maciulii de chibrit razuite, sau cu clorat de potasiu sustras de la laboratorul de chimie al scolii generale din cartier.. Au trecut anii..

Nu pot cara carbid in avion si acolo nu cred ca am timp sa gasesc... Scaunele pliante sunt extrem de mici, cele mai mici existente pe piatza. Sunt pentru hiking, stranse sul au 12 inch pe 6 inch si vreo 10oz. Le putem folosi si ca "breloc".. Vrem sa stam sa mancam sub prelata, mai la adapost, caci ploua des si lung. Kayak-ul va ramane mai la mal...

Hamacele ne pot permite sa dormim in locuri unde nu ar incapea un cort. Padure deasa cu trunchiuri cazute vraiste, pietre si denivelari. N-as vrea ca dupa efortul unei debarcari riscante printre pietre in valuri sa constat ca nu am unde pune cortul si trebuie sa ies si sa caut din plaja in plaja pana gasesc...Aici te contrazic putin. Dupa ce am incercat mai multe feluri de thermarest-uri, de diverse grosimi si umflate la diverse presiuni, inclusiv dormind pe ghetar, direct pe zapada, pot afirma fara ezitare ca nivelul de confort nu se compara cu somnul intr-un hamac bine croit. Exista hamace si hamace, din punctul nostru de vedere (nu recomand!), cele mai bune hamace de expeditie, verificate si confirmate sunt Hennessy si Clark Jungle NX-250 cu prelata schimbata pentru modelul de dublu (Vertex). Noi am optat pentru Clark. La nevoie se poate transforma si in bivy sack pe sol.

Pentru o antena exterioara, radio-ul nostru are nevoie de un conector/adaptor care ar permite conectarea unui cablu BNC. Se gasesc si sunt ieftine, dar am putine sanse sa chem dupa ajutor de pe terra firma. Singura ipostaza in care concep apelul de ajutor este in urma unei rasturnari in caz ca nu putem reintra in kayak si vantul sau curentul ne trag constant si ireversibil in larg... Altfel, doar in caz de fractura urmata de imobilizare, hemoragie masiva produse de ruperea arterei femurale, sau stop cardiac. In rest ne-am cam descurca cu ce avem in trusa de prim-ajutor, inclusiv contuzii, plagi deschise, etc. Daca tot va fi nevoie sa ma urc in copac pentru imbunatatirea semnalului, transmit de acolo.

Statia VHF merge cu bateria ei reincarcabila sau cu 5 x AAA. Voi merge pe varianta 5 x AAA lithium (desi fabricantul insista sa-i bag doar alkaline). Un set de 5 x AAA ar trebui sa-mi ajunga pentru cel putin 14 ore/zi Vom lua 50 ca sunt usoare si statia VHF este importanta.
PLB-ul are bateria lui garantata pentru 6 ani (5 ani servici legal) si oricum nu am voie sa-l deschid. GPS-ul merge cu 2 x AA lithium pe zi. Stroboscoapele merg cu 2 x AA lithium, frontalele cu 3 X AAA lithium, etc. Vom cara un sac de baterii lithium (usoare) care au un timp de servici util superior alkalinelor sau NiCd. Camerele video, photo, au propriile baterii reincarcabile (lithium). Am un acumulator de 12 V cu panou solar flexibil, care scoate 5V continuu redresat pe un port USB si 12 V continuu redresat pe priza tip auto si prin invertor 110/220 V alternativ, dar nu stiu cat timp cu soare vom avea. De obicei, ma descurg cu nevoia de electricitate pentru 10-12 zile in teren fara a apela la panou solar, dar il voi lua oricum.

Fara exagerare, pentru mine filmatul, in general vorbind, este un al doilea raison d'etre si nici un efort nu este prea mare.. La fiecare din cele doua urcari pe Kilimanjaro, de exemplu, se poate argumenta ca am urcat muntele de doua ori pentru ca dla fiecare peisaj/cadru mai interesant, spre amuzamentul ghizilor si exasperarea altor turisti extenuati, alergam la propriu in fata plutonului sa trag un cadru sau ramaneam in urma si apoi ii prindeam din urma pentru a-i depasi si tot asa. Pentru cadrele de "tabara pierduta in decor" pe platoul Shira am urcat un varf vecin doar pentru un singur cadru.. Deci, cand va fi sa fie, intai voi muri si apoi se va opri camera de filmat..

Vom incerca in fel si chip sa reducem din echipament dupa ce adunam totul pe covorul din sufragerie. De data asta vom inchiria cortul si saltele si inca nu stim cat volum ocupa. Nu stim nici cat spatiu de depoziatre in cala are kayak-ul.. Azi noapte am taiat hartile de navigatie in foi mai mici caci au venit in coli de 1m x 1.5 m (!) cum naiba se asteapta aia sa poata fi folosit pe kayak un cearsaf de harta?... le-am taiat in cate 4 bucati fiecare si le ordonez dupa avansul fiecarei zile dupa care le voi lamina in perechi de cate doua pentru a le etanseiza si organiza ergonomic pe punte.

Multumesc mult pentru sfaturi! Daca iti mai vine ceva in minte, te rog nu ezita sa transmiti.

 

[klimm]

Faine amintiri In rest, chiar te gandesti la toate Adrian, iar preferintele nu se discuta, fiecare duce cat are chef, doar este vacanta
Imi amintesc in turele de iarna pe 2-3 zile in Fagaras sau Crai, as fi fost jignit in amorul propriu daca duceam mai mult de 10 kg. Sapam barlog o ora sau doua, mai bine decat sa car cort
Nu siam cat de pasionat esti de filmat
50 de baterii , si o sa le cari cu stoicism inapoi. Probabil cea mai buna varianta , ziua sunteti pe apa iar seara nu mai este soare pentru PV.
La antena ma gandeam doar pentru a asculta dimineata si seara buletine meteo, in rest nu te vad cerand ajutor pe vhf, iar daca e groasa, ai PLB-ul

Cum spuneam, sunt tot mai linistit