chemari si raspunsuri
- Autor subiect DoiNomazi
- Dată creare
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
Probabil ca s-ar gasi, dar la un pretz si in conditii putzin convenabile. E mai putzin probabil de gasit un spatiu in camion si probabil trebuie camion dedicat. “ Door to door” si la distanta asta, costa… Aia de la fabrica o puteau expedia direct in Florida pentru $1,500. Mi s-a parut prea mult in conditiile in care nu era nimeni la destinatie s-o primeasca si ar fi lasat-o efectiv in strada, la bordura.
Si pentru ca oricum trebuie sa ne ducem si noi in sud cu alte bagaje, masina inchiriata, etc., mi s-a parut mai potrivit s-o luam cu noi si sa utilizam cei $1,500 in alt mod, mai economic. Plus ca daca am fi cautat noi o forma de transport, alta decat cea oferita de fabrica, ar fi trebuit sa tocmim un camion. Marfa agabaritica, ar fi trebuit ambalata adecvat, in conditiile in care chiar incape la milimetru (dupa manevre inainte-inapoi) pe usa apartamentului si pe casa scarilor, deci ar fi trebuit ambalata afara, in fata blocului. Probabil cei de la camion nu ar fi primit-o fara o “cusca” adecvata (cel putzin) cadru de lemn. Cu camionul tocmit ar fi putut dura cateva saptamani, sau luni, si ar fi ajuns tot pe strada pentru ca noi continuam sa locuim in NY. Nu mi s-a parut atractiva optiunea.
Plus ca orice stricaciune datorata transportului ar fi devenit un cosmar. Ma rog, pericolul inca exista pana o vad in curte, in Florida. E lung drumul pana la apa…
Si pentru ca oricum trebuie sa ne ducem si noi in sud cu alte bagaje, masina inchiriata, etc., mi s-a parut mai potrivit s-o luam cu noi si sa utilizam cei $1,500 in alt mod, mai economic. Plus ca daca am fi cautat noi o forma de transport, alta decat cea oferita de fabrica, ar fi trebuit sa tocmim un camion. Marfa agabaritica, ar fi trebuit ambalata adecvat, in conditiile in care chiar incape la milimetru (dupa manevre inainte-inapoi) pe usa apartamentului si pe casa scarilor, deci ar fi trebuit ambalata afara, in fata blocului. Probabil cei de la camion nu ar fi primit-o fara o “cusca” adecvata (cel putzin) cadru de lemn. Cu camionul tocmit ar fi putut dura cateva saptamani, sau luni, si ar fi ajuns tot pe strada pentru ca noi continuam sa locuim in NY. Nu mi s-a parut atractiva optiunea.
Plus ca orice stricaciune datorata transportului ar fi devenit un cosmar. Ma rog, pericolul inca exista pana o vad in curte, in Florida. E lung drumul pana la apa…
Ultima editare:
V-ati cam boierit 
Pai???
............ ... ...... ...... ...
............ ... ...... ...... ...
Care-i treaba cu gramada de „moloz”? A trecut uraganul peste voi?
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
Pai, sunt imagini… de sarbatorirea vacantei prin munca. N-a trecut inca uraganul peste noi, ci noi peste nevoia de a ne debarasa de gardul vechi, si cum aia care vin sa colecteze gunoiul nu vor sa ridice gunoi agabaritic, ni l-am transportat singuri la groapa de gunoi. De ce purtam casca? Pai, asa e regulamentul acolo. Intri cu masina ta pe cantar, o golesti de ce nu mai nevoie, apoi o urci isr pe cantar, achiti diferenta de greutate si pleci acasa ca ai scapat de acel ceva care nu-ti mai trebuie, fie el gard de fier, boiler, barca, camion, ba unii inaintea noastra au aruncat chiar un excavator cu senile… Groapa de gunoi este imensa, privata siextrem de primitoare.
Groapa de gunoi este imensa, privata siextrem de primitoare.
Ultima editare:
In Oradea constat tot mai des ca se gandeste! Daca ai de „scapat” de ceva material, orice, il incarci frumusel intr-un mijloc de transport si te prezinti cu el la niste centre de colectare din cartier, care iti preiau GRATUIT deseurile, cu singura conditie ca ceea ce predai sa fie sortat pe grupe de materiale: plastic, lemn, fier, sticla, moloz etc. Centrul de colectare este o platformă asfaltata pe care sunt „parcate” niste containere metalice descoperite, câte unul pentru fiecare categorie de material: când se umple, vine un camion si il ia si lasa unul gol in loc. Cu sistemul asta primaria a rezolvat elegant problema gunoaielor aruncate pe terenurile virane de la marginea orasului, in sensul ca e mult mai usor si in plus legal sa duci deseurile la centru de colectare, decat sa cauti un tufis dupa care sa le pitesti, noaptea, pe furis.
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
Oradea este oras civilizat. Si in statul NY sunt reguli riguroase despre separarea deseurilor. Deocamdata, Florida inca nu cere separarea, iar la gropa privata poti duce orice. Nu am glumit cu excavatorul. Sunt multe utilaje, camioane, remorci, trailere, peridoc, frunze imense de palmier (grele, mari si de consistenta lemnului), ghivece, motoare de masina, frigidere, garduri, gunoi menajer, moloz, caramizi, garduri, cam tot ce-ti poti imagina ca nu mai are nevoie omul modern. Si noi obisnuiti ca la NY am intrebat unde sa aruncam gardul metalic, unde sa aruncam ambalajele de carton, frunzele de palmier, alea, alea. Nenea tatuat si plini de cicatrici de la cantarul imens pe care masina noastra parea o coaja de nuca, a ras indiferent. La volumul si suprafata centrului PRIVAT de gunoi parea ca daca ar fi vrut ar fi putut sa ne faca sa disparem si noi, cu tot cu masina, in dealul imens de gunoi fara prea mult efort. Am fost si eu surprins.
La NY gunoiul este ridicat de primarie, in coltzul nostru de Florida primaria a angajat o,companie privata care nu are nimic in comun cu groapa de gunoi. Aia angajati de primarie vin cu camioane frumos colorate, au uniforme si limite. Colecteaza in zile diferite gunoiul, reciclabilele si gunoiul vegetal de curte si au limite stricte la volum si greutate. Nu stiu cum si unde proceseaza ceea ce colecteaza. Astia de la groapa de gunoi (alta companie decat cei angajati de primarie) primesc orice li se aduce, oricand si in orice cantitate, fara intrebari. Platesti si ma tem ca poti lasa acolo si soacra si portavionul, daca le plasezi pe partea opusa a dealului (chiar pe bune e deal ce poate fi escaladat) de gunoi. Ala de la imensul cantar caserie pare interesat numai sa te inregistreze si sa-si ia banii.
Pe de alta parte, cum am mai precizat anterior, fiecare vizita la casa din Florida incepe si se termina cu munca pe branci, caci asa e omul, tampit, si are impresia ca trebuie sa modifice totul dupa placul lui, in loc sa se bucure de ce a gasit. Vecinii apropiati au inceput sa se alarmeze caci de cate ori suntem acolo ne vad zilnic de la 7 dimineata pana pe la 10 seara muncind fara intrerupere. Caram scari de colo, colo, derulam cabluri electrice, aducem saci de pietris, dale de piatra, sunt aproape in permanenta cu o bormasina electrica in mana, gaurim, instalam, montam, ciocanim, insurubam, sudam, aducem materiale si cutii, evacuam ambalaje, taiem cracile palmierilor de fiecare data cand ne ducem, tencuim, izolam, vopsim, ridicam garduri, plantam dale de piatra, vin camioane cu mobila, alea, alea, incat bietii vecini par putzin exasperati.
Imi pare rau pentru ei, mi-am cerut scuze de cateva ori si am promis ca intotdeauna vom opri lucrul si zgomotul la 10 seara, exceptand cateva situatii cand a trebuit sa incetam lucrul la 11 seara! Am invatat despre un obicei al locului cu care nu rezonez prea bine. Vecinii sunt atenti la ce faci si daca incalci catusi de putzin regulamentele municipale te reclama la primarie. Hmm. Luna de miere pare pe sfarsite.
Nu avem voie sa parcam un peridoc, cu sau fara barca, in fatza casei. Nu avem voie sa tzinem un camper in fatza casei mai mult de cateva zile. Iarba trebuie tunsa la un anumit nivel in mod regulat. Vine o masina a primariei regulat sa inspecteze si sa taie chitante de contraventie. Poftim libertate. Nu avem voie sa avem apa stagnanta oriunde pe proprietate pentru ca faciliteaza aparitia tzantzarilor. Primaria trimite masini dupa un anumit orar sa trateze zona impotriva tzantzarilor. Nu avem voie sa adaugam nici un element care ar provoca alterari estetice casei fara a obtine un permis de la primarie. Nici casa n-o pot vopsi cum vreau fara aprobare prealabila pentru ca estetica cartierului trebuie mentinuta. Hmm. Nu trebuie depozitate materiale, obiecte, unelte si utilaje la vedere in curte. Gazonul din fatza casei trebuie mentinut verde fara pete galbene de uscaciune. Nu avem voie sa facem zgomot excesiv dupa ora 22:00. Nu avem voie sa folosim instalatia de irigare decat in zilele prevazute de primarie, de preferat seara si nu in exces. Eh, futu-i, ca doar am contoar instalat de primarie si platesc fiecare litru de apa utilizat.
Gardul trebuie sa aiba pana la o anumita inaltzime, portzile trebuie sa se deschida spre interior, tomberoanele de gunoi trebuie mascate de paravane, masina nu trebuie parcate pe iarba, sau in strada pe partea carosabila, si tot asa, detalii pe care le invatam pe parcurs.
Da, inteleg ca vor sa mentzina cartierul curat, ingrijit, frumos, dar sunt si momente sau detalii din categoria what the fuck.
Asta e. Inca ne place si incercam sa ne bucuram. Ne simtim bine acolo. Cartierul, predominant locuit initial de politisti si militari pensionati are o oarecare ambianta de cazarma, ordine si rigoare, dar asta nu este neaparat ceva rau si ne prieste atmosfera. La nevoie sar toti ca unul si fiecare supravegeaza sectorul lui. Sper ca nu in capul meu.
LE: in ciuda eforturilor mele initiale de a zambi tuturor, cred ca vecinii ma considera deja un vecin uracios. Deh, Grumpy. Am intrebat un grup de copii de pe strada,care tipau si se alergau pe gazonul din fata casei noastre daca ei au invatat acasa sau la scoala ce inseamna private property - no trespassing. Se uitau neincrezatori. Le-am spus ca voi instala un semn si un lantz dincolo de care nu vor mai trece. Si daca trec voi veni la usa lor sa discut cu parintii. Si asa s-a facut liniste in dreptul casei noastre. Vecinii au tzinut totusi sa-mi mentioneze ca nu mai are nimeni lantz asemanator in tot orasul. I-am intrebat daca este impotriva regulamentului de la primarie. Au raspuns ca nu. Atunci lantzul va sta de acum incolo unde l-am pus. Uneori e util sa-ti faci simtzita prezenta cu tot cu tabieturi. Si le am si eu pe ale mele. Vecinii par sa inteleaga asta. Atat timp cat nu le dau motiv sa ma parasca la primarie ca am incalcat vreun regulament trebuie sa-i invat ca respectand ordonantele locale si bunul simt vor fi foarte multe lucruri pe care le voi face in felul meu, indiferent daca exista sau nu un precedent local. Asta e..
La NY gunoiul este ridicat de primarie, in coltzul nostru de Florida primaria a angajat o,companie privata care nu are nimic in comun cu groapa de gunoi. Aia angajati de primarie vin cu camioane frumos colorate, au uniforme si limite. Colecteaza in zile diferite gunoiul, reciclabilele si gunoiul vegetal de curte si au limite stricte la volum si greutate. Nu stiu cum si unde proceseaza ceea ce colecteaza. Astia de la groapa de gunoi (alta companie decat cei angajati de primarie) primesc orice li se aduce, oricand si in orice cantitate, fara intrebari. Platesti si ma tem ca poti lasa acolo si soacra si portavionul, daca le plasezi pe partea opusa a dealului (chiar pe bune e deal ce poate fi escaladat) de gunoi. Ala de la imensul cantar caserie pare interesat numai sa te inregistreze si sa-si ia banii.
Pe de alta parte, cum am mai precizat anterior, fiecare vizita la casa din Florida incepe si se termina cu munca pe branci, caci asa e omul, tampit, si are impresia ca trebuie sa modifice totul dupa placul lui, in loc sa se bucure de ce a gasit. Vecinii apropiati au inceput sa se alarmeze caci de cate ori suntem acolo ne vad zilnic de la 7 dimineata pana pe la 10 seara muncind fara intrerupere. Caram scari de colo, colo, derulam cabluri electrice, aducem saci de pietris, dale de piatra, sunt aproape in permanenta cu o bormasina electrica in mana, gaurim, instalam, montam, ciocanim, insurubam, sudam, aducem materiale si cutii, evacuam ambalaje, taiem cracile palmierilor de fiecare data cand ne ducem, tencuim, izolam, vopsim, ridicam garduri, plantam dale de piatra, vin camioane cu mobila, alea, alea, incat bietii vecini par putzin exasperati.
Imi pare rau pentru ei, mi-am cerut scuze de cateva ori si am promis ca intotdeauna vom opri lucrul si zgomotul la 10 seara, exceptand cateva situatii cand a trebuit sa incetam lucrul la 11 seara! Am invatat despre un obicei al locului cu care nu rezonez prea bine. Vecinii sunt atenti la ce faci si daca incalci catusi de putzin regulamentele municipale te reclama la primarie. Hmm. Luna de miere pare pe sfarsite.
Nu avem voie sa parcam un peridoc, cu sau fara barca, in fatza casei. Nu avem voie sa tzinem un camper in fatza casei mai mult de cateva zile. Iarba trebuie tunsa la un anumit nivel in mod regulat. Vine o masina a primariei regulat sa inspecteze si sa taie chitante de contraventie. Poftim libertate. Nu avem voie sa avem apa stagnanta oriunde pe proprietate pentru ca faciliteaza aparitia tzantzarilor. Primaria trimite masini dupa un anumit orar sa trateze zona impotriva tzantzarilor. Nu avem voie sa adaugam nici un element care ar provoca alterari estetice casei fara a obtine un permis de la primarie. Nici casa n-o pot vopsi cum vreau fara aprobare prealabila pentru ca estetica cartierului trebuie mentinuta. Hmm. Nu trebuie depozitate materiale, obiecte, unelte si utilaje la vedere in curte. Gazonul din fatza casei trebuie mentinut verde fara pete galbene de uscaciune. Nu avem voie sa facem zgomot excesiv dupa ora 22:00. Nu avem voie sa folosim instalatia de irigare decat in zilele prevazute de primarie, de preferat seara si nu in exces. Eh, futu-i, ca doar am contoar instalat de primarie si platesc fiecare litru de apa utilizat.
Gardul trebuie sa aiba pana la o anumita inaltzime, portzile trebuie sa se deschida spre interior, tomberoanele de gunoi trebuie mascate de paravane, masina nu trebuie parcate pe iarba, sau in strada pe partea carosabila, si tot asa, detalii pe care le invatam pe parcurs.
Da, inteleg ca vor sa mentzina cartierul curat, ingrijit, frumos, dar sunt si momente sau detalii din categoria what the fuck.
Asta e. Inca ne place si incercam sa ne bucuram. Ne simtim bine acolo. Cartierul, predominant locuit initial de politisti si militari pensionati are o oarecare ambianta de cazarma, ordine si rigoare, dar asta nu este neaparat ceva rau si ne prieste atmosfera. La nevoie sar toti ca unul si fiecare supravegeaza sectorul lui. Sper ca nu in capul meu.
LE: in ciuda eforturilor mele initiale de a zambi tuturor, cred ca vecinii ma considera deja un vecin uracios. Deh, Grumpy. Am intrebat un grup de copii de pe strada,care tipau si se alergau pe gazonul din fata casei noastre daca ei au invatat acasa sau la scoala ce inseamna private property - no trespassing. Se uitau neincrezatori. Le-am spus ca voi instala un semn si un lantz dincolo de care nu vor mai trece. Si daca trec voi veni la usa lor sa discut cu parintii. Si asa s-a facut liniste in dreptul casei noastre. Vecinii au tzinut totusi sa-mi mentioneze ca nu mai are nimeni lantz asemanator in tot orasul. I-am intrebat daca este impotriva regulamentului de la primarie. Au raspuns ca nu. Atunci lantzul va sta de acum incolo unde l-am pus. Uneori e util sa-ti faci simtzita prezenta cu tot cu tabieturi. Si le am si eu pe ale mele. Vecinii par sa inteleaga asta. Atat timp cat nu le dau motiv sa ma parasca la primarie ca am incalcat vreun regulament trebuie sa-i invat ca respectand ordonantele locale si bunul simt vor fi foarte multe lucruri pe care le voi face in felul meu, indiferent daca exista sau nu un precedent local. Asta e..
Ultima editare:
Ca sa rezum intr-un singur cuvant subiectul mesajului tau, as folosit termenul POLITETE. Cateodata te calca pe nervi regulile de politete, dar per ansamblu iesi pe plus, ca de aia s-a inventat
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
Eu mai de graba as incadra toate regulile, inclusiv comportamentul vecinilor, sub deviza pragmatism, functionalitate, eficienta!… Oamenii nu-ti sar in beregata, cel putzin pana la un anumit punct, desi ar avea posibilitati s-o faca, doar pentru ca este ineficient.
Pe strada noastra, cel putzin cei cu care am apucat sa converses in fuga, toti sunt inarmati. Armele apar in discutii banale si nu ne mai mira, desi infractionalitatea in cartier este aproape zero. Nu stiu cati au permis de purtator dar toata lumea are cel putzin o pusca in casa. O fi un reflex al fostelor profesii, nu stiu. Si noi vom transfera pusca de la NY cand ne mutam definitiv. Inclin sa cred ca ei nu le scot pe strada in eventuale altercatii doar pentru ca un calcul rapid castig/pierdere le da cu minus. Legea locului este si permisiva, poti acumula cate arme vrei, dar si foarte severa in privinta utilizarii lor. Toti prefera sa reclame la primarie cand nu le convine ceva si probabil privesc cu satisfactie din dosul perdelelor interactia dintre sheriff si “victima” cand vine bratzul legii sa puna intrebari. Nu stiu unde mai incape politetea in ecuatie. Sau te referi la politetea cu care incerc sa ma integrez in noul habitat? Imi place sa cred ca sunt politicos, pragmatic si rezonabil, dar am tabieturile mele si, cel putzin atat timp cat se incadreaza intr-un cadru legal, insist sa mi le manifest…
Si lantul instalat este usor, alb, din plastic. Oricine ar calca pe el l-ar rupe cu usurintza. Poate fi trecut usor prin ridicarea piciorului, dar ma bazez pe pragmatismul unui eventual intrus tentat sa-l treaca. Trebuie sugerat ca incalcarea ii da cu minus. E mai mult un simbol decat o bariera.
A propos de contributia adusa comunitatii, pana acum am adus fumul si mirosul micilor adusi cu eforturi (sa nu se strice) tocmai de la NY.
Oamenii nu-ti sar in beregata, cel putzin pana la un anumit punct, desi ar avea posibilitati s-o faca, doar pentru ca este ineficient.Pe strada noastra, cel putzin cei cu care am apucat sa converses in fuga, toti sunt inarmati. Armele apar in discutii banale si nu ne mai mira, desi infractionalitatea in cartier este aproape zero. Nu stiu cati au permis de purtator dar toata lumea are cel putzin o pusca in casa. O fi un reflex al fostelor profesii, nu stiu. Si noi vom transfera pusca de la NY cand ne mutam definitiv. Inclin sa cred ca ei nu le scot pe strada in eventuale altercatii doar pentru ca un calcul rapid castig/pierdere le da cu minus. Legea locului este si permisiva, poti acumula cate arme vrei, dar si foarte severa in privinta utilizarii lor. Toti prefera sa reclame la primarie cand nu le convine ceva si probabil privesc cu satisfactie din dosul perdelelor interactia dintre sheriff si “victima” cand vine bratzul legii sa puna intrebari. Nu stiu unde mai incape politetea in ecuatie. Sau te referi la politetea cu care incerc sa ma integrez in noul habitat? Imi place sa cred ca sunt politicos, pragmatic si rezonabil, dar am tabieturile mele si, cel putzin atat timp cat se incadreaza intr-un cadru legal, insist sa mi le manifest…
Si lantul instalat este usor, alb, din plastic. Oricine ar calca pe el l-ar rupe cu usurintza. Poate fi trecut usor prin ridicarea piciorului, dar ma bazez pe pragmatismul unui eventual intrus tentat sa-l treaca. Trebuie sugerat ca incalcarea ii da cu minus. E mai mult un simbol decat o bariera.
A propos de contributia adusa comunitatii, pana acum am adus fumul si mirosul micilor adusi cu eforturi (sa nu se strice) tocmai de la NY.
Ultima editare:
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
Si-am trecut si incercarea asta...(partea I)... nu, nu-i marina, si nici macar lacustra... probabil nici nu-so are loul aici, dar, intr-un fel in virtutea inertiei, continuam sirul povestirii...
am plecat cu o masina un pic mai mare de data asta, avand in vedere ca relativ putzini oameni pleaca in concediu intr-un camion mai greoi si cu un loc de parcare ceva mai greu de gasit, mai ales cand are si remorca...
Deci, am incept vacanta cu incarcarea bagajelor. Ace, brice si carice care ne-au luat aproape 12 ore la incarcat...
Datorita timpului petrecut la incarcare, am plecat la drum odata cu lasarea intunericului.
https://va.media.tumblr.com/tumblr_rzm5n6QRiY1qj1kdq_720.mp4
Mare sau mic utilajul de transport, am facut drumul de aproape 2,000 Km ac de obicei, dintr-o bucata.
(va urma)
am plecat cu o masina un pic mai mare de data asta, avand in vedere ca relativ putzini oameni pleaca in concediu intr-un camion mai greoi si cu un loc de parcare ceva mai greu de gasit, mai ales cand are si remorca...
Deci, am incept vacanta cu incarcarea bagajelor. Ace, brice si carice care ne-au luat aproape 12 ore la incarcat...
Datorita timpului petrecut la incarcare, am plecat la drum odata cu lasarea intunericului.
https://va.media.tumblr.com/tumblr_rzm5n6QRiY1qj1kdq_720.mp4
Mare sau mic utilajul de transport, am facut drumul de aproape 2,000 Km ac de obicei, dintr-o bucata.
(va urma)
Ultima editare:
V-ati mutat cu toate cele, adica definitiv? Camionul cum ajunge inapoi?
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
Din pacate a fost (doar) vacanta de vara. Ne-am intors in NY, eu cu o alta masina, Seasick si mama cu avionul… Voi incerca sa povestesc in continuare despre accidentul care ne-a schimbst planurile de vacanta. Acum suntem inapoi in NY facand deja planuri de a pleca din nou in sud cat de curand. Camionul l-am predat acolo la o sucursala locala. Vom mai avea nevoie sa inchiriem unul cand ne mutam definitiv, la ultimul drum. Pana atunci vom continua naveta. A, da, ne-am dus si masina acolo cu ocazia asta.
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
Activitatea s-a desfasurat conform planului initial dor pentru primele 72 de ore. Dupa un drum in care am stat cu ochii beliti pe parbriz timp de 24 de ore datorita faptului ca nu eram familiar cu gabaritul utilajului, mai ales ca a trebuit sa sap adanc printre amintiri pemtru manevrarea cu spatele a remorcii, am ajuns cu bine, am descarcat si am decis sa pastram camionul inca vreo doua zile spre exasperarea vecinilor. Camionul a fost inchiriat pe 5 zile si aveam inca timp berechet sa-l folosesc.
Am fost si la cumparaturi la mall cu el caci imi era drag dar am avut de munca pana i-am gasit o parcare potrivita. Cum Seasick isi obtinuse permisul de conducere cu doar o saptamana in urma, am hotarat ca este o oportunitate inegalabila sa faca putzina practica pe camion. Dintr-o fascinatie pentru camioanele cu semi-remorca, pe care nimeni din familie, sau dintre prieteni, colegi, nu a vrut s-o inteleaga, am plecat din Ro cu permis auto cat. B,C, si E si visam sa strabat continentul american de la un cap la altul la volanul unui camion cu semi-remorca (eighteen wheeler). Fac o mica paranteza, tot in perioada aia m-am ciocnit de cartea "Filozof de Inchiriat" a lui C. Turturica, dar divaghez.
Nu m-am ingrijit sa obtin un permis echivalent in NY si mi-am pierdut dreptul legal sa conduc un "eighteen wheeler". Nu am dreptul, in schimb mi-a ramas, firesc, bruma de abilitati necesare. Nu, nu pot sa garez un eighteen wheeler cu spatele la 90 de grade dintr-o bucata, nu m-as lua la tranta cu o pana pe camp, sau cu instalarea lantzurilor anti-derapante, dar inca ma descurc sa duc unul din punctul in punctul B, indiferent de distanta.
A, convins-o pe M. sa se urce la volan fara teama si sa apese acceleratia. Nu avea de strabatut decat vreo 35 de Km pana la depoul unde trebuia predat camionul si totul a mers normal, ba chiar parea ca i-a placut. Ajunsi acolo, am predat utilajul si remorca, masina noastra o lasasem acasa, si am pornit pe drumul de intoarcere satisfacuti de briza oferita de trotinete. Mirosea a padure de pin si a ocean, ziua parea fara sfarsit si deja ne gandeam la paharele de rom cola asudate ce ne asteptau acasa.
Seasick a mers impecabil cunscooter-ul electric vreo 33 din cei 35 de km si exact cu cativa metri inainte sa iesim de pe drumul principal pe o strada din mahala a cazut in mod inexplicabil (???) Initial am inceput sa vociferez exprimandu-mi indignarea si surprinderea. How the fuck did you fall? Why? Asfaltul era perfect plat, uscat, trafic redus, conditii optime. Why? How? Seasick ma privea cu ochii in lacrimi, muta de durere. M. plange extrem de rar, pot numara pe degete situatiile in care a plans in aproape 23 de ani de casatorie si am inteles ca de data s-a intamplat ceva mai grav.
Am lasat-o acolo, am alergat trotineta mea pana acasa, am luat masina noastra si m-am intors la locul accidentului, am ridicat-o cu grija si am dus-o la urgenta realizand ca intr-o fractiune de secunda intreg planul de vacanta trebuie modificat.
Radiografii, teste, alea, alea, dupa care ne-au spus ca este nevoie de interventie chirurgicala si spitalul din localitatea noastra nu este pregatit. Fuga vreo 90 Km spre sud. I-am strabatut in mai putzin de 45 de minute complet iresponsabil si neatent la posibilii serifi intalniti pe traseu. Am avut noroc, n-am intalnit niciunuk.
Alte analize, inca o duzina de radiografii si hotararea de a incerca s-o "repare" atunci pe loc. Se facuse noapte intre timp.
Fractura cu fragmentare de os si dislocare de incheietura multiple la bratzul stang. In traducere libera, cam nasol si extrem de dureros. S-a intrunit o echipa de urgenta de vreo 7 oameni si unii au imobilizat-o pe M. in timp ce trei se straduiau sa-i realinieze incheietura uitandu-se la un monitor LIVE, Seasick se zbatea convulsiv si gemea desi ii administrasera a doua doza de anestezie. Atunci mi-au dat lacrimile si am inceput sa tip la ei sa-i faca ceva mai puternic. M-au imipns afar din camera si m-au amenintat ca cheam politstul de garda. Spitalul avea serviciu de paza cu politist si se intra numai prin magnetometru ca la aeroport (?) In fine, asta este o alta poveste. Dupa inca o ora m-au chemat inapoi in camera si mi-au spus ca M. nu-si va amimti niciodata nimic din ce i s-a intamplat in camera aia. "Are you OK, mate?" M. mi-a zambit. Avea mana in gips. A cerut apa. Te doare? Putzin. Iti amintesti durerea crunta din timpul interventiei? NU. Nu-si amintea decat cand au inceput si pe urm s-a intrerupt filmul brusc. Eu am vazut-o cum gemea si se zbatea, ea nu-si amintea. Iar m-a apucat furia. Ce dracu i-ati dat de nu-si mai aduce nimic?
Tarziu dupa miezul noptii faceam plinul inapoi pe drumul spre mahalaua noastra. Doctorul orthoped era ocupat si nu au reusit s-o programeze la operatie decat peste cateva zile. Sa fim atenti daca face febra, infectie, alea, alea si sa ne intoarcem peste cateva zile gata de operatie.
Asa arata mana dupa prima interventie la urgenta, incomplet aliniate oasele, drept pentru care urma sa fie deschisa pentru operatia de realiniere si insertia unei placi stabilizatoare.
(va urma)
Am fost si la cumparaturi la mall cu el caci imi era drag dar am avut de munca pana i-am gasit o parcare potrivita.
Cum Seasick isi obtinuse permisul de conducere cu doar o saptamana in urma, am hotarat ca este o oportunitate inegalabila sa faca putzina practica pe camion. Dintr-o fascinatie pentru camioanele cu semi-remorca, pe care nimeni din familie, sau dintre prieteni, colegi, nu a vrut s-o inteleaga, am plecat din Ro cu permis auto cat. B,C, si E si visam sa strabat continentul american de la un cap la altul la volanul unui camion cu semi-remorca (eighteen wheeler). Fac o mica paranteza, tot in perioada aia m-am ciocnit de cartea "Filozof de Inchiriat" a lui C. Turturica, dar divaghez.Nu m-am ingrijit sa obtin un permis echivalent in NY si mi-am pierdut dreptul legal sa conduc un "eighteen wheeler". Nu am dreptul, in schimb mi-a ramas, firesc, bruma de abilitati necesare. Nu, nu pot sa garez un eighteen wheeler cu spatele la 90 de grade dintr-o bucata, nu m-as lua la tranta cu o pana pe camp, sau cu instalarea lantzurilor anti-derapante, dar inca ma descurc sa duc unul din punctul in punctul B, indiferent de distanta.
A, convins-o pe M. sa se urce la volan fara teama si sa apese acceleratia. Nu avea de strabatut decat vreo 35 de Km pana la depoul unde trebuia predat camionul si totul a mers normal, ba chiar parea ca i-a placut. Ajunsi acolo, am predat utilajul si remorca, masina noastra o lasasem acasa, si am pornit pe drumul de intoarcere satisfacuti de briza oferita de trotinete. Mirosea a padure de pin si a ocean, ziua parea fara sfarsit si deja ne gandeam la paharele de rom cola asudate ce ne asteptau acasa.
Seasick a mers impecabil cunscooter-ul electric vreo 33 din cei 35 de km si exact cu cativa metri inainte sa iesim de pe drumul principal pe o strada din mahala a cazut in mod inexplicabil (???) Initial am inceput sa vociferez exprimandu-mi indignarea si surprinderea. How the fuck did you fall? Why? Asfaltul era perfect plat, uscat, trafic redus, conditii optime. Why? How? Seasick ma privea cu ochii in lacrimi, muta de durere. M. plange extrem de rar, pot numara pe degete situatiile in care a plans in aproape 23 de ani de casatorie si am inteles ca de data s-a intamplat ceva mai grav.
Am lasat-o acolo, am alergat trotineta mea pana acasa, am luat masina noastra si m-am intors la locul accidentului, am ridicat-o cu grija si am dus-o la urgenta realizand ca intr-o fractiune de secunda intreg planul de vacanta trebuie modificat.
Radiografii, teste, alea, alea, dupa care ne-au spus ca este nevoie de interventie chirurgicala si spitalul din localitatea noastra nu este pregatit. Fuga vreo 90 Km spre sud. I-am strabatut in mai putzin de 45 de minute complet iresponsabil si neatent la posibilii serifi intalniti pe traseu. Am avut noroc, n-am intalnit niciunuk.
Alte analize, inca o duzina de radiografii si hotararea de a incerca s-o "repare" atunci pe loc. Se facuse noapte intre timp.
Fractura cu fragmentare de os si dislocare de incheietura multiple la bratzul stang. In traducere libera, cam nasol si extrem de dureros. S-a intrunit o echipa de urgenta de vreo 7 oameni si unii au imobilizat-o pe M. in timp ce trei se straduiau sa-i realinieze incheietura uitandu-se la un monitor LIVE, Seasick se zbatea convulsiv si gemea desi ii administrasera a doua doza de anestezie. Atunci mi-au dat lacrimile si am inceput sa tip la ei sa-i faca ceva mai puternic. M-au imipns afar din camera si m-au amenintat ca cheam politstul de garda. Spitalul avea serviciu de paza cu politist si se intra numai prin magnetometru ca la aeroport (?) In fine, asta este o alta poveste. Dupa inca o ora m-au chemat inapoi in camera si mi-au spus ca M. nu-si va amimti niciodata nimic din ce i s-a intamplat in camera aia. "Are you OK, mate?" M. mi-a zambit. Avea mana in gips. A cerut apa. Te doare? Putzin. Iti amintesti durerea crunta din timpul interventiei? NU. Nu-si amintea decat cand au inceput si pe urm s-a intrerupt filmul brusc. Eu am vazut-o cum gemea si se zbatea, ea nu-si amintea. Iar m-a apucat furia. Ce dracu i-ati dat de nu-si mai aduce nimic?
Tarziu dupa miezul noptii faceam plinul inapoi pe drumul spre mahalaua noastra. Doctorul orthoped era ocupat si nu au reusit s-o programeze la operatie decat peste cateva zile. Sa fim atenti daca face febra, infectie, alea, alea si sa ne intoarcem peste cateva zile gata de operatie.
Asa arata mana dupa prima interventie la urgenta, incomplet aliniate oasele, drept pentru care urma sa fie deschisa pentru operatia de realiniere si insertia unei placi stabilizatoare.
(va urma)
Ultima editare:
DoiNomazi
Seasick & Grumpy
Toata vacanta, toate planurile (in special de munca pentru a aranja noua residenta) au fost deraiate. Seasick nu mai putea munci, nu mai putea ajuta, si a trebuit sa ma limitez brusc doar la ceea ce puteam face singur. Apoi urmau sa-i vina parintii in vizita in timp ce interorul casei continua sa fie santier deschis. Cum sa primesti musafiri asa? Unde sa-i culci? Am cumparat la repezeala niste paturi pliante.
In dimineata programata am plecat iar la spital 90 km sud. M. fusese programata la 05:00 hours, deci am plecat din casa la 04:00. Avea sa fie o zi lunga. Iarasi a urmat o cursa in viteza dar fara probleme. Nici un radar.
Am ajuns printre primii la spital. Nici asistentele nu sosira inca.
In timp ce Seasick intra in operatie eu ma pregateam pentru orele lungi de asteptare pe coridoare. N-au vrut sa-mi acorde accesul in sala de operatie desi am insistat ca voi sta cuminte intr-un coltz. Dupa operati au aliniat oasel atat de bine cat s-a outut si a inceput lungul drum de recuperare.
Nu i-au prescris decat pastile de durere, dar la chimia veseliei ma mai pricep si eu.
A doua zi dupa operatie ne-am intors pe malul Atlanticului sa prindem puteri.
(va urma)
In dimineata programata am plecat iar la spital 90 km sud. M. fusese programata la 05:00 hours, deci am plecat din casa la 04:00. Avea sa fie o zi lunga. Iarasi a urmat o cursa in viteza dar fara probleme. Nici un radar.
Am ajuns printre primii la spital. Nici asistentele nu sosira inca.
In timp ce Seasick intra in operatie eu ma pregateam pentru orele lungi de asteptare pe coridoare. N-au vrut sa-mi acorde accesul in sala de operatie desi am insistat ca voi sta cuminte intr-un coltz. Dupa operati au aliniat oasel atat de bine cat s-a outut si a inceput lungul drum de recuperare.
Nu i-au prescris decat pastile de durere, dar la chimia veseliei ma mai pricep si eu.
A doua zi dupa operatie ne-am intors pe malul Atlanticului sa prindem puteri.
(va urma)
Ultima editare: