Cherestea pentru cold moulded
- Autor subiect Smokey
- Dată creare
Cred ca orice lemn uzual la constructia de barci, uscat bine si fara noduri e bun, atata vreme cat e acoperit cu epoxy si fibra pe ambele parti. Asta ar insemna pin, brad, stejar, frasin, adaptandu-se grosimea pentru flexibilitate si rigiditate optima (oricum grosimea mai mare la rasinoase se compenseaza in flotabilitatea suplimentara).
Cine imi poate spune si mie de ce nu pot accesa site-ul lui Barros? Cred ca e din cauza rahatului de isp, daca vreau orice alt site de rahat pot intra, daca vreau ceva interesant ca yachtdesign.com.br, pauza!
Cine imi poate spune si mie de ce nu pot accesa site-ul lui Barros? Cred ca e din cauza rahatului de isp, daca vreau orice alt site de rahat pot intra, daca vreau ceva interesant ca yachtdesign.com.br, pauza!
La noi cea mai bună alegere ar fi lemnul de brad, uscat şi fără noduri. În zona de îmbinare a chilei ar fi bine să se folosească lemn de stejar, mai rezistent (dar mai greu).
La noi în Valea Jiului, un metru cub de cherestea de brad semi-uscată e cam 600 RON, negociabil.
Dacă se face şi structura de rezistenţă din lemn şi nu placaj foarte scump, costul bărcii scade foarte mult, însă la fel şi performanţele, întrucât produsul final va fi niţel mai greu.
Adeziv pentru strip-plank/cold/moulded
Aş vrea să vă întreb care este diferenţa dintre răşina epoxy obişnuită şi adezivul epoxy care am văzut că se foloseşte în aceste metode.
Epoxy obişnuit nu are aceste calităţi? Întreb asta deoarece am văzut că unii designeri spun epoxy pur şi simplu. În principiu, la cold-moulded se utilizează furnir, iar suprafaţa de contact este mare şi ar compensa o aderenţă mai redusă.
Am aflat că adezivul epoxy (epoxy gel) ar fi de fapt un epoxy accelerat.
Aş vrea să vă întreb care este diferenţa dintre răşina epoxy obişnuită şi adezivul epoxy care am văzut că se foloseşte în aceste metode.
Epoxy obişnuit nu are aceste calităţi? Întreb asta deoarece am văzut că unii designeri spun epoxy pur şi simplu. În principiu, la cold-moulded se utilizează furnir, iar suprafaţa de contact este mare şi ar compensa o aderenţă mai redusă.
Am aflat că adezivul epoxy (epoxy gel) ar fi de fapt un epoxy accelerat.
Ultima editare:
Epoxy este epoxy pur si simplu. Rasina de baza este un polieter si este produsa de mari companii petrochimice. Doar proportiile si intaritorii variaza, de la firma la firma, si dupa aplicatie. O mica explicatie chimica: http://pslc.ws/macrog/epoxy.htm
Cateva cuvinte despre esentele lemnoase indigene pentru constructia de barci in sistem clasic, could-molding si strip-planking:
1. Rasinoasele:
Probabil cea mai usoara esenta care creste in Ro este pinul (pinus cembra denumit si zambru, strobus si silvestris). La noi este destul de putin raspandit si considerat de obicei cherestea de calitate inferioara. Totusi el pote fi folosit in constructia de ambarcatiuni . Denumirea normala in engleza americana este Scots pine (pinus silvestris).
Urmeaza bradul nostru national (abies alba). In engleza Silver fir.
Apoi alt copac national molidul (picea abies). Cu asta deja ne apropiem de cherestea de calitate, folosit extins in constructia de ambarcatiuni. In limba engleza Norway Spruce.
In ultimul rand in ordinea greutatii, dar prima dintre rasinoasele indigene, larice, (larix decidua), rezistent bine la apa si considerat cherestea de prima calitate pentru ambarcatiuni in tot nordul si vestul Europei. Pe piata autohtona se gaseste larice indigen din nordul moldovei, larice ucrainean si atotprezentul larice siberian. In engleza European Larch.
Duglas, specie americana de import, teoretic si practic introdusa si la noi, nu stiu unde se exploateaza sau unde gasiti asa ceva. Denumire engleza Douglas Fir, la ce se foloseste cred ca stiti deja.
2. Foioasele
Cel mai bun si mai bun dintre foioasele nationale: salcamul (Robinia pseudoacacia) (nume alternativ - acat) mai usor, mai tare si mai rezistent la apa decat stejarul. Greu de gasit in lungimi mari. Romania si Ungaria au cele mai mari paduri de salcam din lume, deci cautati. In engleza Locust, Black Locust; international Robinnia
Eternul stejar (quercus robur) si gorunul (quercus sesilliflora). Se intalnesc adesea si hibrizi intre cele doua specii. In engleza White oak (de fapt English oak si Sessil sau Welsh oak, dar americanii nu fac diferenta, si nu inteleg ca white oak e specia lor indigena de pe coasta de est)
Frasinul (Fraxinus excelsior), lemn excelent in calitati, nu se foloseste in constructia de barci de apa dulce. Rezista mediocru la apa sarata, folosit la coaste. In engleza European sau Common Ash.
Castan dulce (castanea vesca). Rezistent la apa, folosit la file. In engleza Sweet chestnut.
Acuma explicatia de ce m-am chinuit sa caut denumirile in limba latina si engleza. Pentru a inlocui o anumita esenta lemnoasa intr-un plan de constructie trebuie sa stiti doua lucruri principale:
1. si cel mai important, greutatea specifica a lemnului din plan
2. Proprietatile mecanice ale respectivului lemn
Daca respectati dimensiunile date de planul de constructie, lemnul trebuie sa posede o greutate specifica asemanatoare, altfel barca va deveni mult prea grea. Din fericire un lemn mai greu are de obicei si proprietati mecanice superioare, deci se pot reduce dimensiunile folosite. Daca folositi un plan cumparat, cereti arhitectului naval sa faca lucrul respectiv, indicand speciile disponibile. Speciile se identifica dupa denumirea latina, altfel va incurcati in taxonomii, mai ales cu fratii americani care au denumit arborii dupa cum li se parea lor, nu dupa ce erau ei de fapt. Asa ca ne trezim ca Western Red Cedar nu are nimic de-a face cu familia cedrilor, Douglas Fir nu e neam cu bradul si tot asa.
In constructia tip strip-planked planurile americane specifica de obicei WRC, adica Western Red Cedar. Lemnul se importa la noi in tara, dar este extrem de scump. De inlocuit cu pinul sau cu molidul (molid fara noduri se gaseste in lungimi satisfacatoare, spre deosebire de brad).
Pentru cold moulded se specifica in continuare diferite specii de mahon. Furnirul se importa si la noi, preturile variaza, nu uitati ca aveti nevoie de asa numite furnire tehnice (3mm) nu furnire estetice (1mm), cereti pretul pentru produsul corect, altfel va inselati amarnic. In cazul could moulded eu as opta pentru frasin. Oricat am iubi stejarul, West Systems ne atentioneaza ca nici un produs de la ei nu este garantat structural pentru a lipi aceasta esenta. Desi s-au efectuat cu succes lipituri ale stejarului cu epoxy si dezbaterea este acerba in acest domeniu, stejarul ramane dubios in ceea ce priveste lipirea lui cu epoxy iar adezivul recomandat ramane cel clasic, resorcinolul.
Vreau sa va mai atrag atentia asupra unuei specii care am inteles ca incepe sa fie plantata si pe la noi. Ea se numeste Paulownia, si toti cei care ati batut forumurile straine o cunoasteti sub numele ei japonez, Kiri. Lemn usor care inlocuieste WRC. Pentru eventuali amatori de planuri pe termen lung, Paulownia creste extrem de repede, dupa 5 ani poate fi taiat copacul si folosit lemnul. Sursa principala de export este China, asa ca merita intrebat, poate este destul de ieftin.
Si asa pentru sfarsitul acestui post urias, un mic reminder: lemnul incapsulat cu rasini armate nu este considerat structural sub linia de plutire de catre Lyolds.
Cateva cuvinte despre esentele lemnoase indigene pentru constructia de barci in sistem clasic, could-molding si strip-planking:
1. Rasinoasele:
Probabil cea mai usoara esenta care creste in Ro este pinul (pinus cembra denumit si zambru, strobus si silvestris). La noi este destul de putin raspandit si considerat de obicei cherestea de calitate inferioara. Totusi el pote fi folosit in constructia de ambarcatiuni . Denumirea normala in engleza americana este Scots pine (pinus silvestris).
Urmeaza bradul nostru national (abies alba). In engleza Silver fir.
Apoi alt copac national molidul (picea abies). Cu asta deja ne apropiem de cherestea de calitate, folosit extins in constructia de ambarcatiuni. In limba engleza Norway Spruce.
In ultimul rand in ordinea greutatii, dar prima dintre rasinoasele indigene, larice, (larix decidua), rezistent bine la apa si considerat cherestea de prima calitate pentru ambarcatiuni in tot nordul si vestul Europei. Pe piata autohtona se gaseste larice indigen din nordul moldovei, larice ucrainean si atotprezentul larice siberian. In engleza European Larch.
Duglas, specie americana de import, teoretic si practic introdusa si la noi, nu stiu unde se exploateaza sau unde gasiti asa ceva. Denumire engleza Douglas Fir, la ce se foloseste cred ca stiti deja.
2. Foioasele
Cel mai bun si mai bun dintre foioasele nationale: salcamul (Robinia pseudoacacia) (nume alternativ - acat) mai usor, mai tare si mai rezistent la apa decat stejarul. Greu de gasit in lungimi mari. Romania si Ungaria au cele mai mari paduri de salcam din lume, deci cautati. In engleza Locust, Black Locust; international Robinnia
Eternul stejar (quercus robur) si gorunul (quercus sesilliflora). Se intalnesc adesea si hibrizi intre cele doua specii. In engleza White oak (de fapt English oak si Sessil sau Welsh oak, dar americanii nu fac diferenta, si nu inteleg ca white oak e specia lor indigena de pe coasta de est)
Frasinul (Fraxinus excelsior), lemn excelent in calitati, nu se foloseste in constructia de barci de apa dulce. Rezista mediocru la apa sarata, folosit la coaste. In engleza European sau Common Ash.
Castan dulce (castanea vesca). Rezistent la apa, folosit la file. In engleza Sweet chestnut.
Acuma explicatia de ce m-am chinuit sa caut denumirile in limba latina si engleza. Pentru a inlocui o anumita esenta lemnoasa intr-un plan de constructie trebuie sa stiti doua lucruri principale:
1. si cel mai important, greutatea specifica a lemnului din plan
2. Proprietatile mecanice ale respectivului lemn
Daca respectati dimensiunile date de planul de constructie, lemnul trebuie sa posede o greutate specifica asemanatoare, altfel barca va deveni mult prea grea. Din fericire un lemn mai greu are de obicei si proprietati mecanice superioare, deci se pot reduce dimensiunile folosite. Daca folositi un plan cumparat, cereti arhitectului naval sa faca lucrul respectiv, indicand speciile disponibile. Speciile se identifica dupa denumirea latina, altfel va incurcati in taxonomii, mai ales cu fratii americani care au denumit arborii dupa cum li se parea lor, nu dupa ce erau ei de fapt. Asa ca ne trezim ca Western Red Cedar nu are nimic de-a face cu familia cedrilor, Douglas Fir nu e neam cu bradul si tot asa.
In constructia tip strip-planked planurile americane specifica de obicei WRC, adica Western Red Cedar. Lemnul se importa la noi in tara, dar este extrem de scump. De inlocuit cu pinul sau cu molidul (molid fara noduri se gaseste in lungimi satisfacatoare, spre deosebire de brad).
Pentru cold moulded se specifica in continuare diferite specii de mahon. Furnirul se importa si la noi, preturile variaza, nu uitati ca aveti nevoie de asa numite furnire tehnice (3mm) nu furnire estetice (1mm), cereti pretul pentru produsul corect, altfel va inselati amarnic. In cazul could moulded eu as opta pentru frasin. Oricat am iubi stejarul, West Systems ne atentioneaza ca nici un produs de la ei nu este garantat structural pentru a lipi aceasta esenta. Desi s-au efectuat cu succes lipituri ale stejarului cu epoxy si dezbaterea este acerba in acest domeniu, stejarul ramane dubios in ceea ce priveste lipirea lui cu epoxy iar adezivul recomandat ramane cel clasic, resorcinolul.
Vreau sa va mai atrag atentia asupra unuei specii care am inteles ca incepe sa fie plantata si pe la noi. Ea se numeste Paulownia, si toti cei care ati batut forumurile straine o cunoasteti sub numele ei japonez, Kiri. Lemn usor care inlocuieste WRC. Pentru eventuali amatori de planuri pe termen lung, Paulownia creste extrem de repede, dupa 5 ani poate fi taiat copacul si folosit lemnul. Sursa principala de export este China, asa ca merita intrebat, poate este destul de ieftin.
Si asa pentru sfarsitul acestui post urias, un mic reminder: lemnul incapsulat cu rasini armate nu este considerat structural sub linia de plutire de catre Lyolds.
Bine ai venit şi mulţumim pentru informaţii, ele atestă o bună cunoaştere a problemei bărcilor din lemn.
Interesantă opinia despre stejar vs. epoxy. Cu siguranţă însă el este un material de primă mână, mai ales pentru structura de rezistenţă.
Într-adevăr, lemnul de Paulownia Tomentosa este mai mult decât adecvat pentru strip-plank, însă este extrem de greu de găsit în România. Un amic de-al nostru a căutat din greu aşa ceva pentru construcţia unui trimaran, fără succes însă. El poate fi importat la solicitare, însă nu se încurcă nimeni cu o jumătate de metru cub sau o altă cantitate mică. Preţul unui metru cub de cherestea de kiri este în jur de 1 000 dolari...
O soluţie excelentă este zada, dar bun este şi molidul şi/sau bradul.
În ciuda faptului că iubesc bărcile, atrag atenţia că Zîmbrul (Pinus Cembra) este un copac protejat de lege, fiind foarte rar în România. El este un relict din perioada ultimei glaciaţiuni şi poate fi găsit doar la limita golului alpin, în Carpaţi. Prin urmare, cred că atenţia trebuie îndreptată mai degrabă spre atot-prezentul molid.
Salcâmul este, într-adevăr, foarte dur şi rezistent, însă este dubios la uscare, având prostul obicei să crape urât. În plus, are o elasticitate redusă, comparativ cu alte specii şi crapă în lungul fibrei.
Eu nu am înţeles la ce te refereai când ai spus că lemnul incapsulat cu rasini armate nu este considerat structural sub linia de plutire de catre Lyolds. Era vorba de o cocă lipsită de o structură de rezistenţă transversală, sau la aceste elemente construite din lemn încapsulat în răşini armate?
Interesantă opinia despre stejar vs. epoxy. Cu siguranţă însă el este un material de primă mână, mai ales pentru structura de rezistenţă.
Într-adevăr, lemnul de Paulownia Tomentosa este mai mult decât adecvat pentru strip-plank, însă este extrem de greu de găsit în România. Un amic de-al nostru a căutat din greu aşa ceva pentru construcţia unui trimaran, fără succes însă. El poate fi importat la solicitare, însă nu se încurcă nimeni cu o jumătate de metru cub sau o altă cantitate mică. Preţul unui metru cub de cherestea de kiri este în jur de 1 000 dolari...
O soluţie excelentă este zada, dar bun este şi molidul şi/sau bradul.
În ciuda faptului că iubesc bărcile, atrag atenţia că Zîmbrul (Pinus Cembra) este un copac protejat de lege, fiind foarte rar în România. El este un relict din perioada ultimei glaciaţiuni şi poate fi găsit doar la limita golului alpin, în Carpaţi. Prin urmare, cred că atenţia trebuie îndreptată mai degrabă spre atot-prezentul molid.
Salcâmul este, într-adevăr, foarte dur şi rezistent, însă este dubios la uscare, având prostul obicei să crape urât. În plus, are o elasticitate redusă, comparativ cu alte specii şi crapă în lungul fibrei.
Eu nu am înţeles la ce te refereai când ai spus că lemnul incapsulat cu rasini armate nu este considerat structural sub linia de plutire de catre Lyolds. Era vorba de o cocă lipsită de o structură de rezistenţă transversală, sau la aceste elemente construite din lemn încapsulat în răşini armate?
Ultima editare:
Multumesc pentru aprecieri. Nu sunt expert doar am citit cate ceva despre subiect si am pareri personale.
Stejarul vs. epoxy e o discutie internationala destul de aprinsa cu combatanti acerbi de ambele parti. Eu ma situez de partea celor care nu cred ca epoxy este solutia universala a tuturor problemelor, si cred ca in cazul stejarului trebuie procedat cu atentie. Oricum chiar si cei care spun ca stejarul poate fi lipit fara probleme cu epoxy, recomanda stergerea acestuia cu acetona inainte de lipire, pentru diluarea taninilor continuti. Spre deosebire de alte rasini (poliester, vinilester) epoxi nu adera doar mecanic la lemn, ci si chimic. Taninii si uleiurile continute de catre unele esente lemnoase impeiedica aceasta reactie chimica, direct responsabila pentru bunele calitati de lipire. Stejarul ramane un material de prima mana in constructia de ambarcatiuni, trebuie doar ca designerul sa integreze modalitatea de imbinare cu proprietatile lemnului. Eu nu as face niciodata strip planking sau could molding cu stejar, in schimb l-as folosi cu placere impreuna cu imbinari mecanice (de preferinta nituri, dar asta e alta discutie).
Multumesc pentru atentionarea privind Zambrul. Oricum insa, singurul pin autohton disponibil in comert este pinus Silvestris.
Pentru strip planking aveti dreptate, in Romania molidul este cea mai buna alegere posibila. Cred ca se preteaza si la could molding, daca gasiti furnir (daca nu cumparati trunchiuri intregi si cautati un gatter care dispune de un banzig modern). Pentru o constructie clasica, laricele (zada) ar fi prima alegere, cu toate dejavantajele prelucrarii lui (suprafetele tind sa se scamoseze la debitare si rindeluire). In schimb avem un lemn garantat in ceea ce priveste rezistenta in apa, cu o durabilitate mare, aspect placut si proprietati mecanice excelente. E adevarat ca este mai greu decat molidul, insa molidul nu este nici pe departe atat de rezistent in apa, trebuie protejat cu atentie, etc. In schimb molidul este un excelet substitut al duglasiei pentru constructia de catarge.
Despre brad nu stiu ce sa spun. Stiu ca putrezeste repede in contact cu apa si ca e greu de gasit cherestea fara noduri.
La salcam trebuie sa va contrazic. Este intr-adevar mai dur si mai rezistent decat stejarul, si se prelucreaza foarte greu. Sculele electrice tip hobby isi dau duhul, iar cele de mana trebuie ascutite frecvent. Insa elasticitatea nu este in nici un caz redusa. Este cel putin comparabila cu cea a stejarului, daca nu mai buna. O sa caut eventual ceva date concrete sa putem face comparatii. Problema cu acest lemn este in primul rand uscarea incorecta (nu este dubios el in sine) si apoi disponibilitatea extrem de redusa a unor trunchiuri drepte de lungimi acceptabile. Salcamul se usuca incet, la umbra, fara temperaturi extreme. In plus conteaza si debitarea. In constructia de barci, in mod normal toata cheresteaua folosita ar trebui sa fie debitata pe sfert. Doar in aplicatii speciale acolo unde se doreste curbarea ulterioara naturala a lemnului se accepta cherestea debitata pe lung, si aici este maiestria maragonzului de a alege scandura potrivita. In Grecia se construia cu cherestea verde (pin maritim, pin de alepp, ceva specii de cedru) si maragonzii cunosteau indeajuns materialul ca sa stie cum se va comporta. La noi in afara de lemn de foc, salcamul se mai foloseste la stalpi de garduri, deci cine va sta sa usuce cu grija lemnul. Normal ca va crapa in toate directiile.
Sa nu uit, strip planking a fost dezvoltat ca si constructie alternativa pentru a se putea folosi cherestea de calitate inferioara (deseuri de debitare) si pana la aparitia epoxy-ului, baghetele au fost imbinate mecanic, iar etanseitatea se baza pe umflarea naturala a lemnului (ca la butoi). (probabil ca stiati deja asta)
Sa ma explic cu privire la lemnul incapsulat cu rasini armate. Enuntul se refera in special la metoda de constructie strip planking. Dupa cum stim, strip planking permite eliminarea unei bune portiuni din coaste, datorita rigiditatii deosebite a unei structuri autoportante. respectiv spatierea coastelor este mult mai larga (aprox. 30 - 50% la imbinare mecanica). S-a trecut apoi la stabilizarea transversala prin furniruire (cold moulding over strip planking). Deoarece furniruirea este un proces tehnologic complicat, designerii au renuntat la furniruire si au specificat stabilizarea transversala cu rasina armata cu fibra de sticla. Aceasta inseamna ca fortele longitudinale sunt preluate de structura autoportanta din baghete, iar cele transversale de rasina armata. Coastele clasice au fost eliminate complet in cazul ambarcatiunilor mici, iar la cele mari au mai ramas cateva cu spatieri foarte mari sau au fost inlocuite de compartimentarea interioara (bulkheads). Lyolds spune ca sub linia de plutire, in cazul ambarcatiunilor unde constructorul a specificat rasini armate si la exteriorul si la interiorul cocii, baghetele de lemn nu mai pot fi considerate structurale, lor revenindu-le doar rolul de distantier intre cele doua straturi de rasina armata, care astfel brusc sunt considerate structurale si longitudinal nu doar transversal. Aceasta ar implica redimensionarea grosimii straturilor de rasina armata, si reorientarea directiei fibrelor tesaturii de fibra de sticla (majoritatea designerilor specificand 1-2-3 straturi de fibra de sticla tesuta biaxial la 90 grade, corecta pentru rigidizarea transversala, Lyolds cerand sub linia de plutire si straturi de tesatura unidirectionala orientate longitudinal). De facto, sub linia de plutire, Lyolds nu mai considera o asemenea coca a fi din lemn, ci din "fibra de sticla" (popular), unde lemnul indeplineste doar functia pe care in alte constructii o indeplineste spuma.
Aceste consideratii ale Loylds nu impiedica designerii sa deseneze in continuare ca si pana acum. Soparla aruncata era de fapt cu privire la motivul pentru care aceasta prestigioasa societate nu considera lemnul incapsulat ca fiind structural, si are de a face cu proprietatile rasinilor armate si a constructiilor cu materiale compozite (si cu parerea mea ca epoxy nu e solutia tuturor problemelor barcilor din lemn).
Stejarul vs. epoxy e o discutie internationala destul de aprinsa cu combatanti acerbi de ambele parti. Eu ma situez de partea celor care nu cred ca epoxy este solutia universala a tuturor problemelor, si cred ca in cazul stejarului trebuie procedat cu atentie. Oricum chiar si cei care spun ca stejarul poate fi lipit fara probleme cu epoxy, recomanda stergerea acestuia cu acetona inainte de lipire, pentru diluarea taninilor continuti. Spre deosebire de alte rasini (poliester, vinilester) epoxi nu adera doar mecanic la lemn, ci si chimic. Taninii si uleiurile continute de catre unele esente lemnoase impeiedica aceasta reactie chimica, direct responsabila pentru bunele calitati de lipire. Stejarul ramane un material de prima mana in constructia de ambarcatiuni, trebuie doar ca designerul sa integreze modalitatea de imbinare cu proprietatile lemnului. Eu nu as face niciodata strip planking sau could molding cu stejar, in schimb l-as folosi cu placere impreuna cu imbinari mecanice (de preferinta nituri, dar asta e alta discutie).
Multumesc pentru atentionarea privind Zambrul. Oricum insa, singurul pin autohton disponibil in comert este pinus Silvestris.
Pentru strip planking aveti dreptate, in Romania molidul este cea mai buna alegere posibila. Cred ca se preteaza si la could molding, daca gasiti furnir (daca nu cumparati trunchiuri intregi si cautati un gatter care dispune de un banzig modern). Pentru o constructie clasica, laricele (zada) ar fi prima alegere, cu toate dejavantajele prelucrarii lui (suprafetele tind sa se scamoseze la debitare si rindeluire). In schimb avem un lemn garantat in ceea ce priveste rezistenta in apa, cu o durabilitate mare, aspect placut si proprietati mecanice excelente. E adevarat ca este mai greu decat molidul, insa molidul nu este nici pe departe atat de rezistent in apa, trebuie protejat cu atentie, etc. In schimb molidul este un excelet substitut al duglasiei pentru constructia de catarge.
Despre brad nu stiu ce sa spun. Stiu ca putrezeste repede in contact cu apa si ca e greu de gasit cherestea fara noduri.
La salcam trebuie sa va contrazic. Este intr-adevar mai dur si mai rezistent decat stejarul, si se prelucreaza foarte greu. Sculele electrice tip hobby isi dau duhul, iar cele de mana trebuie ascutite frecvent. Insa elasticitatea nu este in nici un caz redusa. Este cel putin comparabila cu cea a stejarului, daca nu mai buna. O sa caut eventual ceva date concrete sa putem face comparatii. Problema cu acest lemn este in primul rand uscarea incorecta (nu este dubios el in sine) si apoi disponibilitatea extrem de redusa a unor trunchiuri drepte de lungimi acceptabile. Salcamul se usuca incet, la umbra, fara temperaturi extreme. In plus conteaza si debitarea. In constructia de barci, in mod normal toata cheresteaua folosita ar trebui sa fie debitata pe sfert. Doar in aplicatii speciale acolo unde se doreste curbarea ulterioara naturala a lemnului se accepta cherestea debitata pe lung, si aici este maiestria maragonzului de a alege scandura potrivita. In Grecia se construia cu cherestea verde (pin maritim, pin de alepp, ceva specii de cedru) si maragonzii cunosteau indeajuns materialul ca sa stie cum se va comporta. La noi in afara de lemn de foc, salcamul se mai foloseste la stalpi de garduri, deci cine va sta sa usuce cu grija lemnul. Normal ca va crapa in toate directiile.
Sa nu uit, strip planking a fost dezvoltat ca si constructie alternativa pentru a se putea folosi cherestea de calitate inferioara (deseuri de debitare) si pana la aparitia epoxy-ului, baghetele au fost imbinate mecanic, iar etanseitatea se baza pe umflarea naturala a lemnului (ca la butoi). (probabil ca stiati deja asta)
Sa ma explic cu privire la lemnul incapsulat cu rasini armate. Enuntul se refera in special la metoda de constructie strip planking. Dupa cum stim, strip planking permite eliminarea unei bune portiuni din coaste, datorita rigiditatii deosebite a unei structuri autoportante. respectiv spatierea coastelor este mult mai larga (aprox. 30 - 50% la imbinare mecanica). S-a trecut apoi la stabilizarea transversala prin furniruire (cold moulding over strip planking). Deoarece furniruirea este un proces tehnologic complicat, designerii au renuntat la furniruire si au specificat stabilizarea transversala cu rasina armata cu fibra de sticla. Aceasta inseamna ca fortele longitudinale sunt preluate de structura autoportanta din baghete, iar cele transversale de rasina armata. Coastele clasice au fost eliminate complet in cazul ambarcatiunilor mici, iar la cele mari au mai ramas cateva cu spatieri foarte mari sau au fost inlocuite de compartimentarea interioara (bulkheads). Lyolds spune ca sub linia de plutire, in cazul ambarcatiunilor unde constructorul a specificat rasini armate si la exteriorul si la interiorul cocii, baghetele de lemn nu mai pot fi considerate structurale, lor revenindu-le doar rolul de distantier intre cele doua straturi de rasina armata, care astfel brusc sunt considerate structurale si longitudinal nu doar transversal. Aceasta ar implica redimensionarea grosimii straturilor de rasina armata, si reorientarea directiei fibrelor tesaturii de fibra de sticla (majoritatea designerilor specificand 1-2-3 straturi de fibra de sticla tesuta biaxial la 90 grade, corecta pentru rigidizarea transversala, Lyolds cerand sub linia de plutire si straturi de tesatura unidirectionala orientate longitudinal). De facto, sub linia de plutire, Lyolds nu mai considera o asemenea coca a fi din lemn, ci din "fibra de sticla" (popular), unde lemnul indeplineste doar functia pe care in alte constructii o indeplineste spuma.
Aceste consideratii ale Loylds nu impiedica designerii sa deseneze in continuare ca si pana acum. Soparla aruncata era de fapt cu privire la motivul pentru care aceasta prestigioasa societate nu considera lemnul incapsulat ca fiind structural, si are de a face cu proprietatile rasinilor armate si a constructiilor cu materiale compozite (si cu parerea mea ca epoxy nu e solutia tuturor problemelor barcilor din lemn).
Resentimentele mele la adresa lemnului de salcâm au rădăcini în copilăria petrecută la ţară, în Munţii Apuseni, unde eram la doi paşi de pădure. Fiind o zonă cu un topoclimat blând, salcâmul era destul de răspândit, însă în afara de bucuria parfumului deosebit al florilor (apreciate mai ales de albine), nu era un lemn prea căutat. Cu o excepţie: pentru stâlpi diverşi (garduri, construcţii diverse). Ţin minte că toate grinzile crăpau urât de tot, în ciuda faptului că erau ferite de Soare. Evident, nimeni nu avea răbdare să usuce trunchiurile o perioadă lungă de timp. În plus, scoarţa sa conţine o toxină neplăcută la miros şi este scump.
Este un lemn foarte dur, dovadă dinţii rupţi ai circularelor cu care lucram, iar când tăiam cu fierăstrău manual, ei bine, nu era o treabă deloc lesne.
Nu ştiu nici eu datele tehnice ale acestui lemn, el poate are o elasticitate bună, însă atunci când cedează, o face rău de tot. Desigur, astfel se comportă majoritatea esenţelor cu atribute similare.
La noi sunt multe bărci excelente construite pe coaste din stejar cu bordaj strip-plank din brad încapsulat în poliester armat. Un bun exemplu poate fi dat chiar Allegro, construit în oraşul de pe Someşul Mic prin acest procedeu.
De asemenea, în Bucureşti se construieşte un BR 434 prin metoda could-mold din stejar şi mahon.
Materialele trebuie alese cu grijă, însă cu oarecare ştiinţă, poate fi utilizat şi un lemn de calitate mai slabă. Poate ieşi o barcă superbă. Sunt atâtea exemple bune!
O altă idee ar fi placajul marin, o barcă astfel construită este superioară din majoritatea punctelor de vedere celor construite în sistemele analizate de noi.
La bărcile moderne se consideră că bulk-heads şi amenajările înlocuiesc în mai bună măsură coastele sistemului clasic. Desigur, acest lucru este bine argumentat, iar barca în ansamblul ei are o rigiditate deosebită întrucât forţele care acţionează asupra corpului sunt de asemenea bine distribuite.
De asemenea, toate proiectele prevăd ranforrsări prin varange speciale în zona chilei.
O barcă superbă strip-plank construită direct pe bulk-heads este aceasta:
http://photos1.blogger.com/blogger/1984/3267/1600/DSC00947.jpg
http://3.bp.blogspot.com/_xXHLWTiSsjM/R4ylPbtnEwI/AAAAAAAAAH0/9ZXxB7Lo2yo/s1600/viagem.+045.jpg
Designer: Roberto Barros.
Este un lemn foarte dur, dovadă dinţii rupţi ai circularelor cu care lucram, iar când tăiam cu fierăstrău manual, ei bine, nu era o treabă deloc lesne.
Nu ştiu nici eu datele tehnice ale acestui lemn, el poate are o elasticitate bună, însă atunci când cedează, o face rău de tot. Desigur, astfel se comportă majoritatea esenţelor cu atribute similare.
La noi sunt multe bărci excelente construite pe coaste din stejar cu bordaj strip-plank din brad încapsulat în poliester armat. Un bun exemplu poate fi dat chiar Allegro, construit în oraşul de pe Someşul Mic prin acest procedeu.
De asemenea, în Bucureşti se construieşte un BR 434 prin metoda could-mold din stejar şi mahon.
Materialele trebuie alese cu grijă, însă cu oarecare ştiinţă, poate fi utilizat şi un lemn de calitate mai slabă. Poate ieşi o barcă superbă. Sunt atâtea exemple bune!
O altă idee ar fi placajul marin, o barcă astfel construită este superioară din majoritatea punctelor de vedere celor construite în sistemele analizate de noi.
La bărcile moderne se consideră că bulk-heads şi amenajările înlocuiesc în mai bună măsură coastele sistemului clasic. Desigur, acest lucru este bine argumentat, iar barca în ansamblul ei are o rigiditate deosebită întrucât forţele care acţionează asupra corpului sunt de asemenea bine distribuite.
De asemenea, toate proiectele prevăd ranforrsări prin varange speciale în zona chilei.
O barcă superbă strip-plank construită direct pe bulk-heads este aceasta:
http://photos1.blogger.com/blogger/1984/3267/1600/DSC00947.jpg
http://3.bp.blogspot.com/_xXHLWTiSsjM/R4ylPbtnEwI/AAAAAAAAAH0/9ZXxB7Lo2yo/s1600/viagem.+045.jpg
Designer: Roberto Barros.
Ultima editare:
Superbe pozele. Pot sa va rog sa puneti si linkul catre blog? Al doilea link nu functioneaza.
Ma bucur ca bradul se preteaza la constructii nautice, chiar daca incapsulat in rasini armate. Nu am nimic impotriva rasinilor armate, consider doar ca trebuie sa le stim si limitarile, nu sa le consideram panaceu. (cand aud de incapsularea unei constructii clasice calafatuite mi se face mila de saraca barca.)
Arhitectul naval este aici cel mai important, el dimensioneaza materialele in functie de proprietatile lor. Daca stie ce face, se poate construi barca si din plop cu tei, si va fi o barca buna.
Placajul e un material superb (per kilogram are rezistenta mai mare ca si otelul) iar tehnologia could molded nu produce altceva decat o foaie de placaj cu multe forme compuse, care la sfarsit se intampla sa pluteasca extraordinar
Barca visurilor mele ar fi cu siguranta cold molded, (daca m-ar auzi maistrul cu care am facut tamplarie m-ar excomunica si m-ar trimite sa sudez, ca altceva nu merit
) dar cand ma gandesc la volumul de munca implicat (daca se foloseste placaj in loc de furnir, cum face Dudley Dix e mai rapid) revin la tehnologii alternative, cum ar fi actualul meu microb, "skin on frame". Nu de alta da parca ajung mai repede pe apa. si pana la urma acolo vreau sa ajung.
Sa ne vedem cat mai repede pe apa.
Ma bucur ca bradul se preteaza la constructii nautice, chiar daca incapsulat in rasini armate. Nu am nimic impotriva rasinilor armate, consider doar ca trebuie sa le stim si limitarile, nu sa le consideram panaceu. (cand aud de incapsularea unei constructii clasice calafatuite mi se face mila de saraca barca.)
Arhitectul naval este aici cel mai important, el dimensioneaza materialele in functie de proprietatile lor. Daca stie ce face, se poate construi barca si din plop cu tei, si va fi o barca buna.
Placajul e un material superb (per kilogram are rezistenta mai mare ca si otelul) iar tehnologia could molded nu produce altceva decat o foaie de placaj cu multe forme compuse, care la sfarsit se intampla sa pluteasca extraordinar
Barca visurilor mele ar fi cu siguranta cold molded, (daca m-ar auzi maistrul cu care am facut tamplarie m-ar excomunica si m-ar trimite sa sudez, ca altceva nu merit
) dar cand ma gandesc la volumul de munca implicat (daca se foloseste placaj in loc de furnir, cum face Dudley Dix e mai rapid) revin la tehnologii alternative, cum ar fi actualul meu microb, "skin on frame". Nu de alta da parca ajung mai repede pe apa. si pana la urma acolo vreau sa ajung. Sa ne vedem cat mai repede pe apa.
Cu plăcere. 
Sunt două bărci ale lui Cabinho, construite în acest sistem, care mi s-au lipit de coração:
1. Libertad.
2. Sirius.
Pot spune că am urmărit construcţia acestor superbe veliere pe blogurile de mai sus şi chiar am reuşit să sudez o legătură cu proprietarul şi constructorul celui de-al doilea. Un lucru deosebit mi s-a părut a fi acela că designerul urmăreşte îndeaproape construcţia şi aventurile fiecăreia dintre bărcile făcute după planurile sale.
Sunt două bărci ale lui Cabinho, construite în acest sistem, care mi s-au lipit de coração:
1. Libertad.
2. Sirius.
Pot spune că am urmărit construcţia acestor superbe veliere pe blogurile de mai sus şi chiar am reuşit să sudez o legătură cu proprietarul şi constructorul celui de-al doilea. Un lucru deosebit mi s-a părut a fi acela că designerul urmăreşte îndeaproape construcţia şi aventurile fiecăreia dintre bărcile făcute după planurile sale.
Ultima editare:
Salut baieti, ma bucur ca discutiile se avanta in sens constructiv la acest capitol . Ca sa va spun o parere strict personala, nu sunt totusi foarte entuziasmat de folosirea lemnului la constructia de barci, mai ales incapsulat, din cauza unor probleme pe care le-am avut. La o barca facuta sa stea permanent pe apa, as alege mai degraba ori fibra simpla, ori tabla, ori un lemn de calitate, neincapsulat. Asta din cauza ca ma raportez la conditiile "sublime" pe care le avem in tara vizavi de amenajari pentru barci, care ne obliga sa supunem barca unor torturi grele.
De exemplu, sa zicem ca avem o barca dintr-un lemn de rasinoase, incapsulat cu fibra si epoxy la interior si exterior, si coboram cu ea pe Dunare ca sa iesim pe mare in croaziera mult visata. Ne legam noaptea la o barja, sa ne odihnim, si dimineata observam ca a aparut o rosatura urata pe corpul barcii pana la lemn, imediat deasupra liniei de plutire, din cauza unei parame metalice desirate, pe care n-o vazusem pe intuneric. Fiind deja uda zona, nu mai avem cum sa aplicam o reparatie care sa protejeze lemnul de infiltratia apei, deci ne vedem de drum in ideea ca vom repara la intoarcere rana. In timpul asta lemnul se umfla, umiditatea se raspanseste in zona, afectand structura corpului, iar reparatiile ulterioare nu garanteaza ca in lemn nu a mai ramas umezeala. Daca barca ar fi fost din stejar neincapsulat, n-ar fi fost probleme, lemnul fiind deja umflat. La fel, daca era vorba de fibra, reparatia ulterioara era sigura. Nemaivorbind de tabla, unde era nevoie doar de o vopsea.
Daca ne uitam la barcile de pe afara, in UK de exemplu n-am prea vazut barci din lemn incapsulat, ci la fel predomina fibra, lemnul simplu, si mai rar tabla. Si acolo conditiile sunt dure, barcile ramanand pe uscat la fiecare reflux. Argumentul principal pentru lemnul incapsulat este accesibilitatea in constructia de amator, structura sandwich rezultata fiind destul de sanatoasa, orice ar spune cei de la Lloyds. Si totusi, daca as face o barca sandwich pentru utilizarea in conditiile vitrege de la noi, as alege mai bine o spuma sintetica pentru miez, fiind imuna la umezeala in caz de probleme cum e cea descrisa mai inainte.
. Ca sa va spun o parere strict personala, nu sunt totusi foarte entuziasmat de folosirea lemnului la constructia de barci, mai ales incapsulat, din cauza unor probleme pe care le-am avut. La o barca facuta sa stea permanent pe apa, as alege mai degraba ori fibra simpla, ori tabla, ori un lemn de calitate, neincapsulat. Asta din cauza ca ma raportez la conditiile "sublime" pe care le avem in tara vizavi de amenajari pentru barci, care ne obliga sa supunem barca unor torturi grele. De exemplu, sa zicem ca avem o barca dintr-un lemn de rasinoase, incapsulat cu fibra si epoxy la interior si exterior, si coboram cu ea pe Dunare ca sa iesim pe mare in croaziera mult visata. Ne legam noaptea la o barja, sa ne odihnim, si dimineata observam ca a aparut o rosatura urata pe corpul barcii pana la lemn, imediat deasupra liniei de plutire, din cauza unei parame metalice desirate, pe care n-o vazusem pe intuneric. Fiind deja uda zona, nu mai avem cum sa aplicam o reparatie care sa protejeze lemnul de infiltratia apei, deci ne vedem de drum in ideea ca vom repara la intoarcere rana. In timpul asta lemnul se umfla, umiditatea se raspanseste in zona, afectand structura corpului, iar reparatiile ulterioare nu garanteaza ca in lemn nu a mai ramas umezeala. Daca barca ar fi fost din stejar neincapsulat, n-ar fi fost probleme, lemnul fiind deja umflat. La fel, daca era vorba de fibra, reparatia ulterioara era sigura. Nemaivorbind de tabla, unde era nevoie doar de o vopsea
.Daca ne uitam la barcile de pe afara, in UK de exemplu n-am prea vazut barci din lemn incapsulat, ci la fel predomina fibra, lemnul simplu, si mai rar tabla. Si acolo conditiile sunt dure, barcile ramanand pe uscat la fiecare reflux. Argumentul principal pentru lemnul incapsulat este accesibilitatea in constructia de amator, structura sandwich rezultata fiind destul de sanatoasa, orice ar spune cei de la Lloyds. Si totusi, daca as face o barca sandwich pentru utilizarea in conditiile vitrege de la noi, as alege mai bine o spuma sintetica pentru miez, fiind imuna la umezeala in caz de probleme cum e cea descrisa mai inainte.
iata ce inseamna lemn incapsulat si cate elmente trebe inlocuite la un rk!....
de unde si rezerva mea vizavi de sh...mai bine ceva de nivel mediu facut de tine, decat ceva cu pretentii la ultima suflare ...barca este alacrity 19, iar povestea este pe net...
http://www.geocities.com/jenku/links.html
de unde si rezerva mea vizavi de sh...mai bine ceva de nivel mediu facut de tine, decat ceva cu pretentii la ultima suflare ...barca este alacrity 19, iar povestea este pe net...
http://www.geocities.com/jenku/links.html
Atașamente
Ultima editare:
partial sint de acord cu voi,la barcile de lemn,in cazul stitch and glue daca folosesti epoxi cu penetrare masiva in lemn nu mai e o problema cu absorbtia de apa,dar aici apar preturile epoxiu-lui care anuleaza economia facuta la lemn,in cazul aplicarii unui strat protector de fibra cu rasina normala,se aplica doar pe exterior pentru ranforsare suplimentara,si sa te scuteasca de sclavia din fiecare primavara care o cere orice barca de lemn neprotejata(curatire vopsea,chituire,slefuire,vopsire)si tot asa in fiecare an,aplicarea fibrei numai pe una din parti permite lemnului sa respire,sa se echilibreze cu mediul in care se afla barca;daca ai acoperit cu fibra,ai incapsulat lemnul in fibra si a 'tras' apa,poti sa te astepti la cei mai rau,putregaiul !mai ales in zone calde si umede.avantajul fibrei aplicate,in afara de ce am spus mai sus,e ca factorul de elasticitate se aproie de cel al lemnului,asadar lucreaza impreuna cu lemnul;dovada sint barcile din constanta,construite acum 30 ani si care sint bine merci,exemplu,ALFA,TRAIAN,PHOENIX,DORIANA,ETC...si altele care intre timp si-au schimbat numele si proprietarul,acestea au fost construite din economie,cu materiale made in romania,si sint din stejar si molid,brad si ce se mai gasea atunci,si nu uitati phoenixul a facut doua ture de glob,si e facuta din molid cu schelet de stejar;toata e acoperita cu fibra...........comentarii?
Asa e Ibi, dar Alacrity sunt barci facute pe vremea cand incapsularea lemnului varangilor se facea cu poliester, nu epoxy. Oricum, Alacrity 19 a fost un hit, majoritatea barcilor produse fiind si azi in stare excelenta, oferind multe clipe fericite posesorilor.
Revenind la strip plank si cold-mould, cred ca cei mai in tema sa ne explice cum sta treaba sunt cei care deja au construit, cum sunt d-nii Tivig, Zaharia si Bunicelu din Bucuresti, si colegii de forum Home-made si Cutter. Eu am lucrat mai mult cu fibra si poliester, si sperand ca nu deranjez pe cineva, parerea mea e ca nu degeaba tehnica asta e cea mai raspandita.
Revenind la strip plank si cold-mould, cred ca cei mai in tema sa ne explice cum sta treaba sunt cei care deja au construit, cum sunt d-nii Tivig, Zaharia si Bunicelu din Bucuresti, si colegii de forum Home-made si Cutter. Eu am lucrat mai mult cu fibra si poliester, si sperand ca nu deranjez pe cineva, parerea mea e ca nu degeaba tehnica asta e cea mai raspandita.
pai Vali barcile din fibra si poliester se fac mai usor-in productie de serie unde e nevoie de un mulaj si scoti un corp pe zi-dar nu i-ti garantez ca rezista cit una de stejar,sau brad acoperita cu fibra +poliester,si apoi cum e in soare cu poliesterul?cum e in iarna cu poliesterul?cum fixezi toate cele in barca pe poliester?si uite asa ajungi la acelasi timp de constructie cu lemnul,mai ales daca faci numai una si trebuie mulaj.pentru o barca cel mai usor tot lemnul ramine!
ps.amatorii au construit o arca ce NU s-a scufundat,titanicul a fost construit de specialist;s-a scufundat !
ps.amatorii au construit o arca ce NU s-a scufundat,titanicul a fost construit de specialist;s-a scufundat !
Nu comentarii Nicu, ci doar completari
: ne interesa tehnica de constructie a barcilor lui Barros, Samoa 28 si 34, strip plank incapsulat cu epoxy si fibra pe ambele parti. Rezulta barci mai usoare si mai rapide decat cele traditionale facute in Ro, in tehnica de care ne spui. La o barca mare si incapatoare, asa e, cea mai buna varianta e scheletul de stejar si bordajul din rasinoase, peste care se bate fibra cu poliester (cu toate ca eu sunt mai rezervat, avand experiente naspa cu nestrapolul la barca mea). Mica intrebare: cum protejezi bordajul la interior in santina, si cum se comporta lemnul acolo, avand in vedere ca e o zona critica - varangele, bolturile chilei, apa din condens, scurgeri de electrolit de la acumulatori etc?Vali, rexsailor, ma bucur ca ati spus-o voi. Nu voiam sa o spun eu, deoarece sunt nou pe forum si stiu ca incapsularea lemnului este o metoda foarte populara.
Haideti sa vedem ce este cu aceasta vestita incapsulare a lemnului cu epoxy. Contrar parerii populare rasinile armate nu sunt impermeabile. Daca ar fi, barcile ar trebui sa aiba santina uscata. Ori singurele barci cu santina uscata sunt cele din ferrociment si unele barci mai mari din otel, unde s-au rezolvat problemele cu condensul. Epoxidul este intr-adevar mai impermeabil decat poliesterul, dar tot lasa sa treaca vapori. Din pacate problema nu functioneaza si invers, apa odata intrata in lemn, nu mai poate sa iasa. Putregaiul se dezvolta daca se intrunesc trei factori: umezeala, oxigen si bacterii. Daca se elimina unul dintre factori, lemnul nu mai putrezeste. In trecut se folosea extins metoda chimica, respectiv protectia lemnului cu oxid de plumb, care otravea tot si nu permitea dezvoltarea bacteriilor. Epoxy functioneaza pe principiul conservarii continutului de apa din lemn si excluziunii oxigenului. Acest lucru se face prin inchiderea porilor lemnului, deoarece epoxy intra si in reactie chimica cu lemnul nu doar mecanica, asa cum se intampla la poliester. De aceea planurile de constructie prevad vopsirea lemnului cu rasina epoxy, fara intaritor. Pe forumurile din afara o sa mai intalniti termenul de "dry rot" unde oamenii se mira cum poate putrezi lemnul ca doara nu e ud si e incapsulat cu epoxy. Lemnul nu trebuie sa fie vizibil ud pentru a putrezi. Ceea ce noi denumim lemn uscat, are intre 12-15% apa in el (se masoara cu hidrometrul, o scula pe care o are orice achizitioner serios de lemn). Peste 15-20% continut de apa, lemnul poate putrezi, daca exista bacterii si oxigen. Proportiile variaza dupa esenta, diferitele esente continand diferite substante care pot incetini acest proces. De exemplu stejarul si mahonul sunt durabile pentru ca contin acid tanic, care efectiv omoara bacteriile. Epoxy efectiv stabilizeaza pe termen lung continutul de apa din lemn. Acuma sa luam cazul atat de probabil prezentat de Vali. Lemnul vrea intotdeauna sa fie in echilibru cu mediul inconjurator, in ceea ce priveste umezeala. Avem o mica gaura in invelisul de rasina, lemnul din interior care este sub procentele de umezeala ale aerului de afara, incepe sa suga apa. Daca reusim sa reuscam lemnul inainte de a face reparatia, s-ar putea sa avem noroc. Daca nu, incapsulam problema umeda, si speram sa nu ajunga oxigenul si bacteria. Speranta e desarta de obicei, mai ales la strip plank. Daca ati avut ocazia sa vedeti barci mai vechi in strip plank acoperite cu rasini, stiti ca modelul strip plankului se vede mai mult sau mai putin in relief. Lemnul lucreaza si se misca si sub armatura, ca vrem sau nu. De asta la strip plank furniruit se recomanda ca ultimul strat de furnir sa fie longitudinal, altfel se vede urat. Mai poate aparea o problema, mai rar la lemn, mai des la constructia cu rasini armate cu miez de spuma, eroziunea hidrodinamica. Prin presare pot aparea pungi de apa care pe urma pot roade efectiv spuma sau lemnul (de obicei balsa).
Cum combatem problema? Pai simplu. Nu punem rasini armate la interior, si folosim un finish care sa permita lemnului sa respire. In plus putem folosi metoda de conservare chimica. Deoarece intre timp populatia a aflat ca metalele grele si alte chimicale sunt daunatoare sanatatii, metoda nu se mai prea foloseste. Populatia in schimb nu a aflat de obicei ca exista alternative nepericuloase pentru sanatate, si care omoara la fel de bine bacteriile din lemn. Ma refer la etilenglycol, cunoscut popular sub numele de antigel. Substanta asta este toxica rau pentru tot felul de organisme, si se foloseste ca si conservant al lemnului. Pentru om este absolut inofensiva, intoxicatia cu etilenglycol presupunand ingerarea unei cantitati rezonabile din aceasta substanta (dupa kg-corp). Plus ca este de mii de ori mai ieftina decat epoxy-ul.
Personal nu inteleg acest trend al folosirii epoxy-ului peste tot si peste toate. Epoxy este un adeziv minunat pentru lemn, care in sfarsit permite si amatorilor constructia de barci, fara a invata sa faca imbinari cu tolerante submilimetrice, asa cum este necesar in cazul adezivului pe baza de formaldehizi (resorcinol si altele). Rasini armate la exteriorul cocii, nici o problema, preiau o parte din sarcinile structurale si redica enorm rezistenta la abraziune. De fapt exista designeri, mai ales la barci mici, care deja recomanda folosirea altor materiale decat fibra de sticla la laminarea exterioara, pur si simplu pentru a ridica rezistenta la abraziune (xynol si alte tesaturi din fibre aramidice). Dar pictarea intregii coci pe dinafara si pe dinauntru cu epoxy pentru a conserva lemnul??? Dupa parerea mea exista alternative mai ieftine, mai comode si mai bune. Uleiul de in fiert amestecat cu oxid de plumb (miniu de plumb alb), sau alternativa mai ecologica etilengycolul. Peste punem un strat frumos de lac (necesar oricum si in cazul epoxy, deoarece acesta nu este rezistent la UV) sau vopsea, si avem un lucru frumos si functional.
Daca ar fi sa ma apuc de un design strip plank, as folosi epoxy pentru laminari, imbinari si alte asemenea lucruri, unde nu poate fi intrecut. Baghetele le-as imbina cu adeziv poliuretanic rezistent la apa (nu ma cred in stare sa fac imbinari perfecte pe lungimi mari, astfel incat coca sa fie etansa doar prin umflarea lemnului) si cuie de cupru, bronz sau cupronichel (in alte tari denumit monel, la noi e mai populara denumirea de cupronichel). Eventual as lamina un strat doua de fibra de sticla si/sau fibre aramidice sub linia de plutire, prentru a creste rezistenta la abraziune, iar in rest finisajele ar fi clasice, cu etilenglycol peste tot, ulei de in fiert peste si lac alhidic (monocomponent) si/sau vopsele. Si cred ca as construi la fel, daca nu chiar mai repede ca si cel care construieste cu epoxy peste tot, iar in plus mi-as menaja sanatatea (gazele de epoxy sunt toxice) si portofelul.:happy-banana:
Pana la urma, facand calculele de pret, cred ca laminatul solid din poliester ramane cea mai ieftina optiune pentru constructia unei coci. Si coca este doar 10-20% din pretul si timpul de constructie, restul e la fel egal din ce am construi barca. E un punct care nu trebuie uitat niciodata. Daca construim un racer care are drept amenajare interioara o banca, un dulap pentru vele si o cutie unde intra toaleta chimica, da atunci putem vorbi despre economii la constructia in regie proprie. Daca vrem ceva mai mult, un yaht second hand din fibra solida ofera economii substantiale in fata constructiei proprii, chiar daca il remotorizam, si refacem tot interiorul dupa gustul nostru. Dar am deviat deja bine de la subiect, cred ca o sa deschid un nou topic pe tema asta.
Haideti sa vedem ce este cu aceasta vestita incapsulare a lemnului cu epoxy. Contrar parerii populare rasinile armate nu sunt impermeabile. Daca ar fi, barcile ar trebui sa aiba santina uscata. Ori singurele barci cu santina uscata sunt cele din ferrociment si unele barci mai mari din otel, unde s-au rezolvat problemele cu condensul. Epoxidul este intr-adevar mai impermeabil decat poliesterul, dar tot lasa sa treaca vapori. Din pacate problema nu functioneaza si invers, apa odata intrata in lemn, nu mai poate sa iasa. Putregaiul se dezvolta daca se intrunesc trei factori: umezeala, oxigen si bacterii. Daca se elimina unul dintre factori, lemnul nu mai putrezeste. In trecut se folosea extins metoda chimica, respectiv protectia lemnului cu oxid de plumb, care otravea tot si nu permitea dezvoltarea bacteriilor. Epoxy functioneaza pe principiul conservarii continutului de apa din lemn si excluziunii oxigenului. Acest lucru se face prin inchiderea porilor lemnului, deoarece epoxy intra si in reactie chimica cu lemnul nu doar mecanica, asa cum se intampla la poliester. De aceea planurile de constructie prevad vopsirea lemnului cu rasina epoxy, fara intaritor. Pe forumurile din afara o sa mai intalniti termenul de "dry rot" unde oamenii se mira cum poate putrezi lemnul ca doara nu e ud si e incapsulat cu epoxy. Lemnul nu trebuie sa fie vizibil ud pentru a putrezi. Ceea ce noi denumim lemn uscat, are intre 12-15% apa in el (se masoara cu hidrometrul, o scula pe care o are orice achizitioner serios de lemn). Peste 15-20% continut de apa, lemnul poate putrezi, daca exista bacterii si oxigen. Proportiile variaza dupa esenta, diferitele esente continand diferite substante care pot incetini acest proces. De exemplu stejarul si mahonul sunt durabile pentru ca contin acid tanic, care efectiv omoara bacteriile. Epoxy efectiv stabilizeaza pe termen lung continutul de apa din lemn. Acuma sa luam cazul atat de probabil prezentat de Vali. Lemnul vrea intotdeauna sa fie in echilibru cu mediul inconjurator, in ceea ce priveste umezeala. Avem o mica gaura in invelisul de rasina, lemnul din interior care este sub procentele de umezeala ale aerului de afara, incepe sa suga apa. Daca reusim sa reuscam lemnul inainte de a face reparatia, s-ar putea sa avem noroc. Daca nu, incapsulam problema umeda, si speram sa nu ajunga oxigenul si bacteria. Speranta e desarta de obicei, mai ales la strip plank. Daca ati avut ocazia sa vedeti barci mai vechi in strip plank acoperite cu rasini, stiti ca modelul strip plankului se vede mai mult sau mai putin in relief. Lemnul lucreaza si se misca si sub armatura, ca vrem sau nu. De asta la strip plank furniruit se recomanda ca ultimul strat de furnir sa fie longitudinal, altfel se vede urat. Mai poate aparea o problema, mai rar la lemn, mai des la constructia cu rasini armate cu miez de spuma, eroziunea hidrodinamica. Prin presare pot aparea pungi de apa care pe urma pot roade efectiv spuma sau lemnul (de obicei balsa).
Cum combatem problema? Pai simplu. Nu punem rasini armate la interior, si folosim un finish care sa permita lemnului sa respire. In plus putem folosi metoda de conservare chimica. Deoarece intre timp populatia a aflat ca metalele grele si alte chimicale sunt daunatoare sanatatii, metoda nu se mai prea foloseste. Populatia in schimb nu a aflat de obicei ca exista alternative nepericuloase pentru sanatate, si care omoara la fel de bine bacteriile din lemn. Ma refer la etilenglycol, cunoscut popular sub numele de antigel. Substanta asta este toxica rau pentru tot felul de organisme, si se foloseste ca si conservant al lemnului. Pentru om este absolut inofensiva, intoxicatia cu etilenglycol presupunand ingerarea unei cantitati rezonabile din aceasta substanta (dupa kg-corp). Plus ca este de mii de ori mai ieftina decat epoxy-ul.
Personal nu inteleg acest trend al folosirii epoxy-ului peste tot si peste toate. Epoxy este un adeziv minunat pentru lemn, care in sfarsit permite si amatorilor constructia de barci, fara a invata sa faca imbinari cu tolerante submilimetrice, asa cum este necesar in cazul adezivului pe baza de formaldehizi (resorcinol si altele). Rasini armate la exteriorul cocii, nici o problema, preiau o parte din sarcinile structurale si redica enorm rezistenta la abraziune. De fapt exista designeri, mai ales la barci mici, care deja recomanda folosirea altor materiale decat fibra de sticla la laminarea exterioara, pur si simplu pentru a ridica rezistenta la abraziune (xynol si alte tesaturi din fibre aramidice). Dar pictarea intregii coci pe dinafara si pe dinauntru cu epoxy pentru a conserva lemnul??? Dupa parerea mea exista alternative mai ieftine, mai comode si mai bune. Uleiul de in fiert amestecat cu oxid de plumb (miniu de plumb alb), sau alternativa mai ecologica etilengycolul. Peste punem un strat frumos de lac (necesar oricum si in cazul epoxy, deoarece acesta nu este rezistent la UV) sau vopsea, si avem un lucru frumos si functional.
Daca ar fi sa ma apuc de un design strip plank, as folosi epoxy pentru laminari, imbinari si alte asemenea lucruri, unde nu poate fi intrecut. Baghetele le-as imbina cu adeziv poliuretanic rezistent la apa (nu ma cred in stare sa fac imbinari perfecte pe lungimi mari, astfel incat coca sa fie etansa doar prin umflarea lemnului) si cuie de cupru, bronz sau cupronichel (in alte tari denumit monel, la noi e mai populara denumirea de cupronichel). Eventual as lamina un strat doua de fibra de sticla si/sau fibre aramidice sub linia de plutire, prentru a creste rezistenta la abraziune, iar in rest finisajele ar fi clasice, cu etilenglycol peste tot, ulei de in fiert peste si lac alhidic (monocomponent) si/sau vopsele. Si cred ca as construi la fel, daca nu chiar mai repede ca si cel care construieste cu epoxy peste tot, iar in plus mi-as menaja sanatatea (gazele de epoxy sunt toxice) si portofelul.:happy-banana:
Pana la urma, facand calculele de pret, cred ca laminatul solid din poliester ramane cea mai ieftina optiune pentru constructia unei coci. Si coca este doar 10-20% din pretul si timpul de constructie, restul e la fel egal din ce am construi barca. E un punct care nu trebuie uitat niciodata. Daca construim un racer care are drept amenajare interioara o banca, un dulap pentru vele si o cutie unde intra toaleta chimica, da atunci putem vorbi despre economii la constructia in regie proprie. Daca vrem ceva mai mult, un yaht second hand din fibra solida ofera economii substantiale in fata constructiei proprii, chiar daca il remotorizam, si refacem tot interiorul dupa gustul nostru. Dar am deviat deja bine de la subiect, cred ca o sa deschid un nou topic pe tema asta.
-amestecul minune anti "de toate "la lemn e urmatorul:50 % glicol,28 % borax,22 % acid boric.
-se poate pulveriza si peste vopsea;patrunde si prin ea !
-si inca ceva,fibra de sticla "batuta"manual este mult mai rezistenta decit cea depusa cu pistolul cu amestec,specialistii spun ca ar fi de pina la trei ori mai rezistenta,eu unul nu am verificat daca de trei ori,dar sigur e mai rezistenta.....
-se poate pulveriza si peste vopsea;patrunde si prin ea !
-si inca ceva,fibra de sticla "batuta"manual este mult mai rezistenta decit cea depusa cu pistolul cu amestec,specialistii spun ca ar fi de pina la trei ori mai rezistenta,eu unul nu am verificat daca de trei ori,dar sigur e mai rezistenta.....