Multumesc pentru primire
Multumesc pentru bun venit! Imi pare rau dar am fost weekendul asta in Cape Town pt. niste business si nu am avut timp sa accesez Barcaholic. Mai intai as vrea sa apelez la toleranta voastra in ceea ce priveste limba romana. Eu in ultimii 20 de ani am facut "scufundari si imersiuni" in alte limbi si culturi mondiale si am pierdut mult din limba materna. Din fericire, aici scriem deci este timp sa retusez ce pot inainte sa postez.
Okay, am sa spun putin din inceputurile mele pe mare. Am trait in Suedia vreo 10 ani si acolo am invatat bazele de navigatie si sailing. Ceea ce m-a fascinat initial a fost ideea de a putea atinge un alt continent pe propriile puteri, pe cunostintele si capabilitatile mele, cu propria mea barcuta. Psihologii aici vor fi amuzati cu posibilele cauze care ar fi putut declansa asemenea porniri, dar eu cred ca, claustrofobia sistemului in care am crescut, in care libertatea de miscare era limitata intre Prut si Tisa, mi-a creat o sete extraordinara de a fi liber si a relua controlul destinului meu. Nicaieri in lume nu se va face aceasta libertate mai simtita ca pe mare, dincolo de apele teritoriale, dincolo de mana de fier a guvernelor. Doua zile de navigat in larg si ne aflam intr-o lume neutra (sau cel putin ne putem imagina ca este asa.)
Deci eu nu am inceput aceasta love story cu gandul la facut regate sau racing in jurul geamandurilor, in fata marinei, dupa care o bere rece si povesti cu skipperii concurenti, ci de la inceput eu am inceput sa ma pregatesc pentru ceea ce se numeste "deep water sailing/"
Va imaginati sarcasmul celor din jur cand eu am aplicat pt. nivelul 1 de navigatie spunand tuturor ca eu voi naviga in jurul lumii. Ce cauta romanu' asta aici visand la Pacificul de Sud si de cand e Romania natiune marina ( comparat cu Suedia, Anglia, Olanda, Australia sau Noua Zeelanda). In fine in decurs de 8 saptamani ajunsesem la un nivel ca puteam sa navighez prin toate arhipelagurile suedeze care sunt impanzite cu pietre la sud de fiecare tarm de pe timpul glaciatiunii. Deci n-am scufundat yachtul meu de 7 metri, bine, dar tot aveam experienta zero de ocean si tot m-a trezeam noaptea transpirat imaginandu-mi cum voi reactiona la apa adanca. Am continuat cu teoria si am inceput sa indraznesc sa trec apele teritoriale cu excursii in Danemarca. Frica te tine foarte sharp, si pentru mine nu era frica de moarte sau accident ci frica de ceilalti skiperi suedezi, ca nu voiam sa le dau satisfactia sa rada de mine sau de natiunea mea ne-marina
asa ca am devenit foarte precis si exact in executie si mi-am impus un standard profesional de la inceput. Bineinteles ca am dat-o si in bara cateodata, doar parchezi barca aia perfect de 20 de ori si odata o dai de ponton si toti se ridica ca popandaii si te intreaba cum merge. Experienta se face prin actiuni repetate. Acum ma amuza cand ma gandesc ca majoritatea celor de care mie mi-era frica pe vremea aia sunt si acuma acolo si n-au fost niciodata mai departe de cateva ore de portul mama si nici nu vor merge vreodata pe alta latitudine, peste Ecuator, pe alt continent sau emisfera.
Deci dragi barcaholici, sfatul numarul 1:
Asculta de sfaturile "expertilor" dar nu deveniti niciodata unul din ei. Eu personal nu cred in experti cand e vorba de mare. Cred in oameni cu experienta si am f. mult respect pt. asta, dar fiecare marina sau club are desteptii lor si daca asculti tot ce spun ei, ajungi ca ei, cu tricou in dungi si o forma minore de alcolism.
Continuam cu partea a doua mai tarziu.
Salutari!
:sail: