Cu WASTREL prin Spania

WASTREL este o barca fabricata in Anglia, de catre firma Westfield Engineering Co Ltd. Are cockpit central, o cabina de prova, una de pupa si salon. Velatura de tip sloop, chila dubla. Cunosc barca, cu aceasta am fost anul trecut, din Anglia la Brest, apoi in Spania, la La Curunia. In iulie m-a sunat amicul cu am fost anul trecut, mi-a spus ca este in Gibraltar, si m-a intrebat daca n-as avea cateva zile libere sa petrec cu el, ca sa-l ajut sa ajunga din Spania in Italia. Dupa ce ne-am consultat agendele, am concluzionat ca ar fi posibil, de la sfarsitul lui august, pana pe la mijlocul lui septembrie. A mai rezultat ca el va fi atunci pe undeva prin imprejurimile orasului Alicante. Zis si facut, am rezolvat biletele de avion de la Trieste la Alicante, pentru 28 august. Da, dar asta nu a fost chiar asa de simplu: in primul rand, aeroportul Trieste e la vreo 50 de km de oras, nici nu stiu daca nu e mai aproape de Venetia decat de Trieste! Apoi, nu exista zbor direct de la Trieste la Alicante, deci am cautat alternative; cea mai avantajoasa a fost prin Düsseldorf, care nu e chiar in drumul direct Trieste- Alicante, ci undeva pe granita Germaniei cu Danemarca! Ei, astea sunt caile ascunse ale companiei WizzAir, dar fiind ieftine biletele, am zis O.K. La sfarsitul cursului 21-28 august (in paranteza fie zis, un curs de Day skipper, cu participanti din Romania), Ionut, unul dintre proaspetii absolventi, s-a oferit sa ma duca la aeroport. Saracul, atunci nu stia la ce se angajeaza (nici eu nu stiam la ce distanta e aeroportul!)! Pe la 4 dupa-amiaza pornim, si tot mergem noi ca in basm, zi de vara pana-n seara, cand pe autostrada, cand pe alte drumuri, si tot mergem vreo doua ore, cand apare brusc tabla indicatoare cu semnul avionului pe ea. Parcam, descarcam cele doua genti de voiaj cu lucrurile mele, si incep alte emotii: in pretul biletului de avion este inclus doar un bagaj de mana, de max 10 kg; e drept ca am platit prin internet pentru inca un bagaj (pretul a fost aproape cat al biletului!), dar nu aveam nici o hartie doveditoare. Ionut si-a luat ramas bun, si au plecat pe lungul drum catre Bucuresti. Multumesc, Ioana si Ionut! Pana la deschiderea ghiseului de imbarcare, ma asez pe o banca in parcul din fata aeroportului si admir un curcubeu splendid. Vine si vremea imbarcarii, totul se desfasoara fara probleme, fata de la chek-in gaseste confirmarea platii pentru bagajul suplimentar, cu greutatile bagajelor sunt in ordne, nu depasesc greutatile admise (dupa cum mi se pareau de grele, as fi jurat ca au mai mult de 10, respectiv 15 kg!). Avionul decoleaza, eu sunt putin nervos, ca intotdeauna cand zbor cu 737! Stiu din statistici ca tipul asta de avion a s-a prabusit de cele mai multe ori, si asta nu-mi place! E drept ca nu cele din seria 800, cum e acesta, dar un 737 e un 737! Hm, ma linistesc de unul singur, mai toate companiile aeriene folosec 737, sunt cele mai multe avioane in exploatare, la numar mare de zboruri, e firesc sa fie si statistici ingrijoratoare, dar daca luam in consideratie numarul de avioane prabusite in corelatie cu numarul de zboruri fara probleme... Timpul trece, adorm. Ma trezeste vocea comandantului, care turuie in germana si engleza(?), ca am ajuns, sa facem bine sa ne legam centurile de siguranta. Aterizare perfecta, aplauzele de rigoare, si coboram pe ploaie si un frig de sa inghet, nu alta! Fratilor, eu vin de la +35° C, iar aici sunt 14°! In pantaloni scurti si un tricou cu maneca scurta, e cam albastru! Dupa ce recuperez cele doua genti (acum sunt si mai grele!), caut cu infrigurare ceva calduros de imbracat, pun pe mine un pulover, un pantalon lung si o geaca. Ei, acum privesc mai optimist cele 8 ore de asteptare, caci zborul pentru Alicante pleaca la ora sase si un sfert, iar acum e ora zece si jumatate. Da, dar am si o alta problema: in aeroporturi nu e voie sa lasi bagajele sa te astepte cuminti intr-un colt, trebuie sa fie permanent linga tine, de cand cu masurile de siguranta antitero! Fac rost de un carucior, si plimb caruciorul asta toata noaptea, apasand clapa aceea care deblocheaza rotile; din cand in cand, un tip inalt si vanjos, in uniforma cu inscriptia "Polizei", ma tot apostrofeaza, caci spre exemplu, nu am reusit sa gasesc modalitatea de a duce caruciorul cu pricina la toaleta. Ori de cate ori merg acolo, apare si vajnicul politist, care ma avertizeaza foarte serios ca ca nu am voie sa las bagajele nepazite! Dupa o vreme, gasesc solutia: cand vreau sa merg la toaleta, il caut pe noul meu inger pazitor, si il rog sa-mi pazeasca bagajul, el i-mi spune ca nu se poate, ca paza antitero, ca ce stiu si eu ce, eu zambesc si intru, el bombane linga carucior, ce mai, ne intelegem perfect si timpul trece! Cred ca stiti ca in aeroporturile astea, nu prea ai pe ce sa te asezi, ca sa nu mai vorbim de dormit. Oricum, vine si dimineata, incepe imbarcarea, iarasi un 737-800! Bombanesc in sinea mea, dar vocea pilotului ma linisteste: plecarea se amana cu o ora! Rasuflu un pic usurat, daca e sa mor, am mai primit un pic de ragaz! Apoi mai primim un alt ragaz de 40 de minute, nu stiu ce aglomeatie aeriana, sau cam asa ceva. Apoi gata cu ragazurile, motoarele urla (si sunt numai dua, daca unul se strica...) si ne ridicam in aer. Doua ore, si iata-ne la Alicante: 43°C! Si eu in pulover, geaca, pantaloni lungi! repede la streap-tease, un pantalon scurt usor (dar albastru inchis, doar suntem marinari, nu?), un tricoas, viata e iarasi frumoasa. Gasesc autobuzul care ma duce spre plaja, telefonez lui E.P. ca am ajuns, sa vina in calea mea la statia de autobuz, caci am doua genti de voiaj de cam 100 kg fiecare! Zice ca e la ancora, ca e linga o pista de ski nautic pe cablu, ca e cam complicat, ca una, ca alta. Bine, mai vedem ce va fi. Autobuzul vine, urc, plecam, si dupa cateva minute cobor langa o plaja de vis: nisip (pe Adriatica, nu prea este!), turisti - si turiste - imbracati cu foarte putine lucruri, bronzati, frumosi. Constat ca sunt mult mai bronzat decat majoritatea covarsitoare a celor din jur, si asta face sa mi se umfle pectoralii! Apoi privesc banuitor o fetita de vreo 30 de anisori, care pare mai neagra decat mine; o si intreb de cand e aici, zambeste (ce dinti frumosi!), si-mi spune ca aici s-a nascut, dar parintii au venit din Senegal. Putin mai linistit, i-mi spun ca, totusi, nu pot fi mai negru decat negrii, si car mai departe cele doua genti, adica mai bine zis le tarasc dupa mine in directia hotelului Perla, in fata caruia este ancorat WASTREL.
Dupa o vreme, incep sa pot citi numele hotelului, apoi vad silueta barcii! Ce frumoasa e! Mi-a fost dor de ea, anul trecut am indragit-o, caci a dovedit ca e de nadejde, ca nu-si lasa echipajul la nevoie. Pare un pic cam jumulita, dar stiam de la E.P. ca a trecut prin cateva furtuni, care au pus la incercare rezistenta barcii.
Total extenuat, ma opresc si telefonez ca eu nu mai fac nici un pas, sa vina dupa mine! Vine, aproape sa nu-l recunosc: barba, ochelari, slab, ce mai, ca unul care de multe luni sta si traieste pe barca! Ne imbratisam, ne tragem palmele de rigoare pe spate, apoi ne inhamam la cele doua genti si incepem sa le taram spre dinghyul care era legat undeva la mal. Trecem pe langa restaurante, terase, bufete, tot felul de locuri de unde vine un miros innebunitor de mancaruri bune! Realizez ca nu am mancat nimic de ieri de la pranz, si decidem sa ne oprim si sa mancam ceva: alegerea se opreste la un pui prajit, pe terasa unui restaurant pachistanez (sau indian, eventual thailandez, greu de decis), dar berea San Migel nu si-a scimbat gustul, puiul e bine prajit, iar cand pornim mai departe cele doua genti si-au revenit la greutatea normala.
Dupa ce cu un pic de acrobatie ne asezam in dinghy, cu bagaja cu tot, vaslim cei 30 de metri pana la yacht, apoi urcam pe punte. Ce imagine minunata! Totul sclipeste, este ordine, panzele sunt impaturite frumos, paramele colac. Ma uit intrebator la propietar, zambeste si-mi spune ca a lucrat o zi intreaga sa faca randuiala; i-a fost frica de mine, caci anul trecut am bombanit intr-una ca e mizerie si dezordine la bord! Zambesc si eu, apoi despachetez cele doua genti. Vreau sa pun hartile pe care le-am adus pe masa de navigatie, si atunci ma inrosec: E.P. a facut ordine peste tot, dar aici nu! tot felul de lucruri zac aruncate de-a valma pe masa de navigatie! Trebuie sa stiti ca E.P. e de parere ca la navigatia costiera nu e nevoie de harti de hartie, doar ocazional, ca G.P.S.-ul e arhisuficient, si apoi masa de navigatie e in definitiv o suprafata mare si comoda, pe care se pot depozita tot felul! Fireste ca incepe o discutie in contradictoriu, instructorul dim mine nu poate sa treaca peste asta. In fine, molesiti de caldura, ne asezam sub tenda, in cockpit, cu cate o bere in mana, si povestim despre toate cele care s-au petrecut cu noi de cand nu ne-am vazut. Trece vremea, se insereaza, si iesim in oras, sa cautam un loc cu internet, sa vedem vremea pentru urmatoarele zile. Planul e sa mergem spre nord-vest, ca sa evitam vanturile si curentii dinspre est. Insulele Baleare se impun de la sine, apoi Palma de Majorca are farmecul ei, nu e asa?
Previziunile meteorologice sunt la unison, maine trebuie sa plecam, vom avea vreme buna, si vant din sud-est, ceea ce inseamna pentru noi vant din travers tribord, sau poate putin dinaintea traversului. E bine! Decidem plecarea, apoi ne culcam, leganati de valurile marii si zdruncinati putin de valurile starnite de cateva yachturi cu motor, care circula cu viteza prin zona.
Dimineata ma trezesc odihnit, un pic emotionat: ne asteapta o traversada de cam 70-80 de mile, pentru mine apele astea sunt necunoscute. Pregatim nava pentru mars, apoi asteptam sa se porneasca vantul. WASTREL are motorul defect, ne putem ajuta doar cu un out-bord de 8 cai putere, nu prea mult pentru o barca de 7 tone. Pe la 10, hotaram ca trebuie sa mergem in larg, poate ca acolo totusi sufla vantul. Pornim bravul nostru motoras, ridicam si velele, apoi ancora, si ne taram spre larg. Vant, nimic! Mergem si mergem, vreo doua ore, apoi vedem pe apa fasii unde pare sa fie un pic de vant. Prindem o adiere, oprim si ridicam motorul la post, incepem sa navigam cu vele. In scurt timp atingem viteza de 2,5 noduri! In ritmul asta, va dura ceva sa aungem pe insula Ibiza! Dar vantul se intareste incet, atinge forta 3-4 Bf, barca se accelereaza incetisor, incep sa fie si valuri. mergem frumos, totul e mirific! Spre seara vantul se roteste putin spre est, se intareste, valurile vin dinspre est, destul de mari. Trebuie sa modificam aliura, acum mergem cu vant de bulina si asta ne incetineste si ne mareste deriva: WASTREL, cu cele doua chile fixe ale sale, nu e barca potrivita pentru a urca in vant. Dar, putem inca tine cursul, si pe la miezul noptii vad ca avem inca o deriva acceptabila. La schimbarea cartului de la ora 02 00, ne punem de acord sa pastram cursul de acum, dimineata vom decide volta, daca nu se schimba vantul. Cum tocmai cartul meu s-a sfarsit, ma culc, obosit deja, dupa ce notez pozitia, unghiul de mars, viteza (si speed, si COG) in jurnalul de bord incropit din notesul meu. Dupa o vreme, adorm, si ma trezesc speriat de strigatele colegului: Vino repede pe punte, pericol de coliziune! Buimac, ma reped spre cockpit, ma lovesc de scari, injur, apoi iata-ma pe punte, orbit de luminule de pozitie ale unei nave marisoare, care vine spre noi din pupa babord, ca si cand ar vrea sa ne abordeze! Are viteza mare, cel putin 20 de noduri, si nu pare sa ne fi observat! Strig la coechipier sa puna reflectorul de mana pe puntea lui de comanda, si sa vireze la tribord, cu carma banda! Eu ma reped la radio, sa incerc sa-l avertizez. Deodata, motoarele celeilalte nave se opresc, apoi pornesc in mers inapoi, nava franeaza la vreo 20 de metri de noi, si ne pune in ochi un reflector urias. Nu spune nimic, doar sta acolo si ne lumineaza cu reflectorul! Cum privesc, incep sa vad conturul unei nave de patrulare, si ma linistesc: este o nava a pazei de coasta, si a crezut probabil ca suntem contrabandisti! Fac semn cu mana, cobor la radio, ma prezint pe canalul 16, dar nu raspund, apoi sting si reflectorul si luminile de mars, motoarele se tureaza, si dispar in noapte la fel de repede cum au aparut! Colegul i-mi spune ca din senin au aparut, nu s-a auzi nimic pana in ultimul monent, doar valul fosforescent din prova navei l-a facut sa-si dea seama ca ceva se apropie de noi. Ce spaima am mai tras! Asta e obiceiul navelor de la paza de coasta de peste tot: Cu motoarele pe incet inainte, cu luminile stinse, urmaresc pe radar si sonar circulatia, apoi, cand prind o barca care se misca incet si tacut, se apropie si pe ultimele cabluri maresc viteza si aprind luminile. Surpriza e intotdeauna garantata! Am mai trait odata asta in sudul Italiei, atunci au si venit la bord- mascati, inarmati, tot tacamul. Dupa ce au vazut ca suntem pasnici si europeni, au devenit zambareti (mai ales cu cele doua fete care erau atunci la bord), ba au acceptat si un pahar de vin.
Mi-a trecut somnul, apoi mai am doar o jumatate de ora pana la preluarea cartului, asa ca raman si eu pe punte. Vorbim de una si alta, privim luminile de drum ale navelor din jur.
Trece vremea, trec si carturile. Spre mijlocul diminetii, incepem sa vedem contururile insulei Ibiza, dar vantul se schimba, si acum ne sufla direct din prova! Gata, volta in vant, noul cap compas - sud. Nu e cel mai bun, dar e singurul care poate fi tinut. Mergem asa doua ore, apoi din nou volta in vant, si apropiem din nou de tinta. Vantul se tot inteteste, acum sufla cu forta 6 Bf, din prova tribord. Tertarolam, viteza nu scade, dar nava se inclina mai putin. Din cand in cand, cate un val ne mai stropeste putin. Ce splendoare!
XTE-ul e din ce in ce mai mare, banuiesc ca am intrat intr-un curent care ne ajuta, ne folosim de el. Programam GPS-ul pentru un nou curs, si ne apropiem incetisor de insula care devine incet tot mai mare.
Pentru cei care nu stiu, XTE inseamna Track Error, adica distanta fata de ruta programata pe GPS, spre stanga sau spre dreapta.
Pe la trei dupa-amiaza intram in zona protejata fata de vant si valuri, caci insula Ibiza acopera zona din care vine vantul. Trebuie sa ne ajutam cu motorul, sunt o multime de stanci in zona. Zis si facut, motorasul pacane linistitor, bruma de vant care ajunge la noi ne ajuta si ea, mergem cu 4-5 noduri, nici nu e asa de rau!
Trec orele si milele, si pe la 7 seara ajungem in rada portului Sant Antoni de Portmany. Decidem sa nu intram, ci ne legam la una din geamandurile libere, si dormim una buna!
Miercuri dimineata ne trezim, mancam ceva, apoi intram in port si ne legam cu babordul de unul dintre cheurile pentru vizitatori. Imediat, facem ordine la bord, apoi incepem o serie de mici reparatii obisnuite: becuri de schimbat, indicatorul de vant (rupt de un pescarus care s-a asezat exact pe el ), etc. Fireste, apare si baiatul pe bicicleta de tip camping, care ne invita sa mergem la receptie, sa rezolvam plata. Il asigur ca merg imediat ce terminam cu reparatiile, dar insista sa mergem acum, sau sa decuplam cablul de alimentare cu curent. Sunt un pic deranjat, dar inteleg punctul lui de vedere, in definitiv Marina este o afacere privata, asa ca merg si rezov problemele administrative, primesc codul de internet, descopar unde sunt dusurile si revin la nava.
Ne uitam pe net, si vedem ca doar sambata vom putea merge spre Palma, atunci von avea vant de sud-est, favorabil drumului. Deci, cateva zile de vacanta in Ibiza! Minunat, sa profitam! Batem strazile, privim cladiri si oameni, ne bucuram de imbulzeala de pe stradute, ne minunam de bogatia vietii de noapte. Se pare ca tot tineretul din lume e aici, si e hotarat sa se distreze temeinic!
Iau legatura cu o mai veche cunostiinta de pe Facebook, Dana Stefan, mare iubitoare de mare si velism, stabilim sa ne intalnim in Palma, cand vom ajunge.
Pana la plecare, mai am cateva zile, deci sa ne distram!
 

Atașamente

  • IMG_1783.JPG
    IMG_1783.JPG
    84.1 KB · Vizualizări: 38
  • IMG_1791.JPG
    IMG_1791.JPG
    115 KB · Vizualizări: 38
  • IMG_1797.JPG
    IMG_1797.JPG
    120.8 KB · Vizualizări: 39
  • IMG_1802.JPG
    IMG_1802.JPG
    150 KB · Vizualizări: 37
  • IMG_1812.JPG
    IMG_1812.JPG
    89 KB · Vizualizări: 43
  • IMG_1832.JPG
    IMG_1832.JPG
    80 KB · Vizualizări: 44
  • IMG_1852.JPG
    IMG_1852.JPG
    145.7 KB · Vizualizări: 50
  • IMG_1855.JPG
    IMG_1855.JPG
    120.4 KB · Vizualizări: 42
  • IMG_1859.JPG
    IMG_1859.JPG
    148.8 KB · Vizualizări: 40
  • IMG_1860.JPG
    IMG_1860.JPG
    114.9 KB · Vizualizări: 39
Faina treaba, misto graniceri! Deci momentan esti in Ibiza cu Danuta si urmeaza inca o etapa spre Italia?
 

Back
Sus