Ave'n Ture prin Rau-de-Mare (partea a doua)
subtitlu modificat :
Ave'nTure cu Duhul Raului-de-Mare
continuare:
Incep sa observ ca vantul pe Mare,desi e combustibil indispensabil pentru vele,pentru echipaj inseamna totodata frig,ca nu e deloc cum e pe plaja.Simt nevoia sa ma imbrac,sa ma feresc de frig si umezeala stropilor provocati la prova asta zgubilitica care danseaza a-ritmat pe valurile usor deferlante ,la cantecul-ison al vantului.Simt nevoia sa ma imbrac,nu de alta ,dar sunt satul de frigul iernilor de pe santierele de constructii civile.Mi-ar fi prins bine si un fes sau o caciulita care sa-mi tina urechile mele de meloman ,afectate putin de o usoara otita mai veche...
Decid sa intru in cabina sa-mi caut in rucsacul personal, pantalonul de trening din fis cu captuseala,bigmanul si hanoracul ce am fost inspirat sa nu le las acasa...Descoper ca Hanoracul are o gluga,de care uitasem.Aceasta mica surpriza ma facut sa ma bucur aproape la fel de tare ca si Columb cand a descoperit pamant cand a traversat pentru prima data,Atlanticul:rock:.....Moama-mia ce naiba se intampla cu mine,se invartea cabina cu mine in toate felurile,de parca eram introdus intr-un malaxor ciudat care numai peste cap nu ma dadea.Duhul Raului-de-Mare ma astepta intr-un ungher dosit al cabinei ,pandind intrarea mea si hatz a pus gheara pe mine...
....La inceput mi-a administrat sa am la purtator o mica senzatie de voma.....simt ca pot sa ma stapanesc... As fi vrut sa spun "piua 20"cum spuneam in jocurile colective din copilarie.Duhul Raului-de-Mare,imi zambea-n minte cu un ranjet plin de sarcasm,ca sunt al lui ,ca vrea sa ma pedepseasca pentru refuzul meu de peste milenii de a admira Marea-n splendoarea si maretia ei ...
Reusesc sa ma imbrac,ownerul Razvan imi da si o jacheta cu tesatura goretex,purtata dar buna,mai pun peste ea si vesta de salvare ,o strang pe corp iar polistirenul sau buretii ei din care e confectionata,ma incalzeste.Ies afara pe punte,la aer sa lupt cu furtuna din creierul si segmentul abdominal al esofagului meu.
-Hehehe,credeai ca-mi scapi Mon Cher-cascador ? ...imi shoptea din nou prin gand Duhul Raului-de-Mare...
-No Coment,mi-am spus smerit-umil ...
Nu trece ceva vreme si ma trezesc intins pe burta cu capul peste bordul babord,ridicat atunci de vant, al yachtului de 8 m,straduindu-ma sa elimin "balastul"ce mi crea disconfortul.Recunosc ca am fost cam zgarcit cu Pestisorii Duhului Raului-de-Mare,iar faptul ca la scurta vreme a urmat o volta,cu spectacolul trecerii focului-genovez dintr-un bord in altul,prin manipularea shcotelor aferente (cea intinsa eliberata si cealalta care a fost libera,e strans-intinsa, infasurata pe cabestanul cu manivela si apoi trecerea rapida prin tacheti,in mod spectaculoas pentru un
putin-initiat-deloc ,dar destul fireasca pentru un familiarizat,ca Marian,care face sa se incline "K o Rabia" asta dintr-un bord in altul,amuzandu-ma ca gata sau sters cu apa fara nici un efort reziduurile mele intestinale,ejectate in chip nefiresc pe cale bucala
,multumind Duhului Raului-de-Mare pentru serviciul prestat !
Aurelian in schimb n-avea nici un stres in locul de langa eche discutand teoretic principii de manevra si navigatie,si primind raspunsuri sau explicatii de la MARIAN - "Le Grand-Skipper" ,Oameni care-mi aduc bucurie numai prin gandul ca am avut sansa de ai cunoaste !
...Eol 777 inainta frumos dar incet,pe langa coasta ,intai din golful Balcic pe la cap Kaliakra ,urmand golful Shagla (nu mai stiu ce e acolo ,promontoriu,va rog interveniti si corectati-ma),si Farurile aferente....eram in plina navigatie costiera,la o distanta de 3-4-5 mile de tzarm,nu shtiu sa estimez,nici n-am intrebat...
Am asistat pentru prima data-n viata mea la un apus de Soare ,de pe Marea Neagra...Decid sa ma duc in cabina si sa stau intins pe o bancheta .Chestia e ca puteam sta intins mult si bine in cabina chiar si cu ochii deschisi,si meditam cu umor daca se merita sa bagi averi imense-n yachturile de dimensiuni mari, marca Bavaria ,Beneteau Oceanis etc,care-n acceptiunea mea de moment, toate dotarile lor din cabinele confortabile si luxoase,aveau deodorant cu miros de ...voma :happy-banana:.
Adorm...dorm bine si profund prin somnuri scurte si dese,ma trezesc relaxat de fiecare data,simt ca sunt oarecum slabit.Refuz sa ma uit la ceas ca sa estimez durata de somn sau navigatie.Ce-mi pasa mie...
Aurelian,"pe felie",stapan pe eche si pe volte,supravegheat de Skipper ,iar vantul incepe gradat sa slabeasca.(Domnilor,termenului "Skipper",consider ca i se cuvine majuscula,din admiratie-respect)...
Iar ma trezesc din trandaveala mea, din postura de somnambul la bord....ma gandeam la personajul Martin Stricland din "Toate Panzele Sus",care mai avea si puterea de a bea whiskey.Mie ,cred ca mi-ar fi tocat ficatul,precum salata de varza ,o astfel de "terapie"...
Simt simpatia si afectiunea celor din echipaj,ma trezesc pentru a nu shtiu cata oara ,asta data cu o patura invelit ,desi nu simteam nevoia ei.Imi spun ca intr-adevar nu voi refuza aventuri similare,in schimb mi-am promis ca incet in timp sa-mi intocmesc un echipament individual,care sa alunge din mintea mea ca la un moment dat as avea de a face cu senzatia de disconfort creat de umezeala si frig.
Acum e bine,dar nu intotdeauna poate fi asa....iar ma trezesc(sunt obisnuit cu somnul iepuresc) si constat ca balansul dintr-un bord in altul din timpul voltelor,in unghi oricat de mare,il agreez si nu cad jos de pe bancheta
...
Moama-mia ,ce mishto se vad astrele pe bolta asta cu nori putini si rari si asta-mi aduce aminte de perioada cand "fugisem" de acasa-n viata monahala prin anii '90,cand dormeam la stana manastirii ,afara-n sacul de dormit refuzand sa am ceas si admiram traseul-pivotare peste noapte al constelatiei Ursa Mare ,in jurul Stelei Polare.Atunci se auzeau in noapte-n fundal sonor, greieri si oracait de broaste,pe ritm de latrat al vreunui caine cu 2 sau 3 privighetori soliste.Acum doar spuma valurilor,taiate de prova si vantul din velele umflate usor, tramurat-fluturate.
Adorm din nou si cand ma trezesc ,il observ pe
Aurelian solist la eche si vele,urc pe punte foarte bine relaxat ,de acum se iveau zorile.Indraznesc sa pun si eu mana pe eche ca sa simt "live"rezistenta ce-o opune o mica miscare de-a ei,gandindu-ma la comenzile-pedale ale CuiRasatului meu drag ,de ape dulci .Placut impresionat...mana pe eche si ochii pe focul-genovez umflat de adierea palida a brizei.mi se explica,ca trebuie sa trag de eche "K o Rabia"asta-n vant astfel incat focul-genovez sa nu atinga cruceta de pe catarg,pentru eficienta locomotiei.Admir "pisica",in forma si in rol functional, de care e priponit ghiul randei spunandu-mi ca ,cu siguranta si viitorul meu caiac cu vele, va avea un dispozitiv similar,bineinteles redus la scara,pentru velatura insumata,a 6 metri patrati de vele,dispusi in foc ,randa cu pic si vela "bate-pupa"...Incerc sa analizez cu ochii mintii tot ceea ce vad in materie de captare a combustibilului eolian in vele.Constat ca de cand sunt la bord, sunt cu ochii in patru la tot ceea ce se intampla,fara a pune intrebari din frica de a nu deveni un pisalog dizagreabil,ramanand ca rabdarea investita plus documentarea ulterioara ,sa ma ajute sa aflu raspunsuri chiar si la intrebarile negandite !
Mai aflu ca ,arborele cu vela din spate al caiacului, nu se numeste artimon pentru ca e situata in spatele carmaciului,ci Vela bate-pupa !....
Se ivesc zorile,taria vantului isi diminueaza intensitatea de-a binelea si ne pregatim de intampinat rasaritul,.Dupa mici incidente al sistemului de alimentare al motorului diesel Volvo Penta,porneste .Inaintam la motor,si intram in Marina Mangalia....asist la masuratorile pentru omologarea-n competitie si stabilirea coeficientului de handicap al ambarcatiunii (sper sa fi scris fara erori). Spectaculos mi s-a parut cand se desfasurau pe mal velaturile ce vor fi folosite-n competitia Regattei...spinakere,focuri,rande care mai de care ,cu dimensiuni & design care sa se vada si de la inaltimea satelitilor,in caz ca sistemele de GPS ar fi fost scoase nedorit-accidental din functiune...
Sfarsim ziua prin a face o baie-n Mare ,la Mangalia,constatand ca salinitatea Marii nu e atat de mare cat renumele,ci e mai degrab indulcita cu sare la fel ca branza de pe tarabele din piata
.
Ne despartim de Owner si plecam spre Constanta ,cu inca o noapte -n trei in Portul Tomis(din cauza lipsei legaturilor de transport epuizate-n acea zi),la o masa cu un Jidvei alb demisec si haleala intr-o portie,cat as manca eu juma-de saptamana.
Acum,dupa redactarea asta deloc vesela si cu iz de voma,decid sa inchei aducand multumiri tuturor celor ce au contribuit la acest "complot-involuntar"
Vali (Vali Antonov),
x_petrolist (Aurelian Coca),
Skipperul Marian Banea si nu in ultimul rand barcutei
Eol 777 si ownerului ei,
Razvan Jianu,cat despre amintirea lui Nicu
home made din Slobozia-Masivului Baragan,imi provoaca o imensa incantare disponibilitatea lui de a ride cu pofta si a fi o gazda extrem de agreabila... Datorita lor,am avut parte de cea mai suprarealista aventura din viata mea,la care am plecat de acasa chiar si fara ciorapi in picioare (alea din poze (
ce vor fi atasate ulterior) sunt de capatat
)
Delafluviu-Pelamare
Guzi (sfarsitul lunii Mai 2009)
le:
