Tatuajul
Îmi place lemnul. Nu am descoperit încă o vopsea care să fie mai frumoasă decât desenul fibrei şi dacă suntem în stare să lucrăm îngrijit, cred că cea mai potrivită opţiune este să lăsăm lemnul la vedere. Numele ambarcaţiei precum şi diferite desene pot fi executate prin diverse tehnici (pirogravură, vopsire, autocolant etc.) dar dacă e să respectăm desenul lemnului, nu cunosc decât o singură cale: tatuajul.
Numesc tatuaj desenarea cu bait. Baitul colorează fără a ascunde fibra. In ceea ce urmează am să ilustrez execuţia unui tatuaj la caiacul Victor.
Dacă nu suntem artişti, capabili de a desena cu mâna liberă, tatuajul pleacă de la şablon. Cel mai bun şablon este cel făcut din autocolant. Pentru câţiva lei, orice firma de productie in domeniul advertising ne poate confectiona un şablon din autocolant, dupa desenul dorit. Modele grafice puteţi găsi cu uşurinţă pe net, căutând de exemplu siteurile cu tatuaje.
Victor este un tandem. Pe fundul caiacului, pe locul celor doi canotori, m-am hotărât să tatuez două figurine.
Asa arată un şablon din autocolant. Şablonul propriuzis este folia neagră. Până în momentul folosirii ea este aplicată pe un suport de hârtie cerată de pe care se poate dezlipi cu uşurinţă iar deasupra este aplicată aşa numita folie de transfer.
Aplicarea:
Cu ajutorul foliei de transfer se ridică şablonul în totalitate de pe hârtia cerată, apoi se aplică în locul ales pentru tatuaj. Urmează dezlipirea foliei de transfer şi cu asta suntem gata pentru aplicarea baiţului.
În cazul aplicării ulterioare de răşină epoxidică, cele mai potrivite baiţuri sunt cele pe bază de apă.
Deoarece placajul sugativează puternic aceste baiţuri, straturile trebuiesc să fie extrem de fine, altfel culoarea va difuza printre fibre pe sub marginile autocolantului şi desenul nu va avea contururi nete. Pentru a oţine aceste straturi fine, e recomandat să folosim o pensulă pe care după înmuierea în baiţ să o ştergem pe un placaj până ce aproape că nu mai lasă culoare, după care să "tufuim" cu ea şablonul.
Colorarea se face lent, cu pensula aproape uscată.
Aici se vede placajul pe care am şters pensula după fiecare înmuiere cu baiţ.
Obţinerea nuanţei dorite e o chestie de răbdare, prin aplicarea straturilor succesive, după uscarea celor anterioare.
Produsul finit: