Florio
Senior Member
Am pus acest titlu pretentios, pentru ca aventura simpatica traita alaturi de Adrian.N si datorita lui 
, se inscrie cert in sablonul “delivery “ .
De fapt, totul a fost o vacanta benevola, dorita, generata de achizitia unui velier “Elan 45” din Grecia .
Barca trebuia adusa in Romania, asa ca la propunerea lui Adrian, eu am spus “DA” cu convingere ca la starea civila , desi sa plec 10-12 zile (cum preconizam) de la birou, asa hodoronc-tronc, era o extravaganta mare in acel moment.
Am plecat intr-o buna zi de luni, cand pe fetele lungi ale bucurestenilor se incrusta incrancenarea cu care incep o saptamana de lucru . Stiti senzatia aia studenteasca, de “je m’en fiche” ? Ei, asta eram eu in acea zi de luni -student .
Plecam. Si atat.
Habar n-aveam unde, habar n-aveam cat dureaza , totul era sa fiu la timp in Constanta.
Cu cateva zile inainte, avand in memorie aventura “delivery Spania-Irlanda “ a lui Ghyoc si problemele lui cu echipamentul, l-am intrebat pe Adrian ce ar trebui sa iau la mine .
- Pai ce sa iei, schimburi ! Chiloti, sosete, 3-4 tricouri, sorturi …cam asta .
- Lasa asta ! Echipament, haine ! Ce ar trebui ?
- Pai…(pauza, gandire) . N-ai ce sa…. E bine sa ai vreo 7 perechi de chiloti, vreo…
- Hahahahah… las-o frate cu chilotii !!!
Hanorace, smecherii de ploaie, de frig, de apa…Nu stii ce-a patit Ghyoc catre Irlanda ? Daca nu gasea echipament pe yacht, mustea in suc propriu si rebegea de frig.
- Ei, pai ce, noi mergem in Irlanda? Mergem in sud ! Si daca e sa ne ploua, e cald. Ia chilotii aia si gata :rock:
Dom’le am facut bagajul, am bagat intre chiloti ( Ha ! ) un Chivas Regal de 12 ani si inca doua batranele de vin Chenet de pays D’oc sa fac deschiderea, si am taiat-o in creierii diminetii catre Constanta.
E drept ca pe drum ma tinea in priza fiorul aventurii necunoscute , care anihila flescaiala nesomnului. Am lasat masina in fata portului lui Copos si am fost luat catre Grecia de un prieten al proprietarului barcii, un tip in verva, simpatic,vesel, care m-a facut sa-mi amintesc inca odata ca SINGURUL motiv pentru care n-am ramas prin tari straine, e ca exista in Romania astfel de oameni .
Am strabatut in mare viteza o Romanie aglomerata, o Bulgarie saraca,seaca si pustie, cu politisti “incoruptibili” , cu drumuri care se opresc la 5m (si 1m diferenta de nivel) de autostrada, si am intrat in Grecia cu un GPS cam debusolat la bord
.
Debusolat sau mai degraba neactualizat, fiindca ne-a scos de pe autostrada in Thessalonika si am ajuns pe niste varfuri de munti impaduriti in Chalkidiki, unde amicul meu (deja eram prieteni la catarama) conducea pe carari intortocheate, cu abilitatile lui Titi Aur la raliurile de la Brasov .
Peripetii…peripetii…
Frumos e ca pe inserat am ajuns in portul Neos Marmaras din peninsula Sithonia, unde ne astepta un grup relaxat, glumet, zambitor, cum e tot omul proaspat leganat de valuri, parcurgand alene terasele din portul pitoresc.
AM facut cunostinta cu proprietarul yachtului si restul grupului, ocupand doua mese chiar pe faleza marinei. Toti niste oameni pe care sa tii faci cu drag prieteni! AM regretat ca n-au venit cu noi in continuare, pe mare .
Am facut cunostinta si cu yachtul, un Elan45 zvelt, placat cu lemn de teak , 4 cabine (cabina prova putea fi divizata ) , salon, 3 bai ( una doar cu dus ) …. Ce sa mai vorbim? Barca-o frumusete!
DUpa cum spuneam, am ocupat doua mese si cateva carafe cu vin rosu , si pe laitmotivul dat de rezolvarea unor costite de miel grecesc, calamari pane si alte dracii culinare, s-a starnit o veselie de rasuna faleza .
In port, peste 4 m de Egee cristalina, cativa pescari agitau forfigaiul cu momeala vie.
In cockpit, glumele noastre au capatat aroma de Chivas si Chenet … iar eu epuizat de atata calatorie si veselie usor bahica, am adormit intr-un tarziu, leganat incet de barca, in salon …..
Ceea ce evident a facut din mine un “baiat salon “
Si asta fu ziua intai .
Dimineata era chiar mai incantatoare decat asfintitul, prin linistea marina ce cuprindea portul . Grecii nu au ceasuri desteptatoare si nici cocosi pe garduri. Se trezesc cum o da Domnul.
Eu insa, matinal de voie de nevoie ( cand dormi in salon, esti matinal, n-ai incotro. Toata lumea trece pe langa tine ) am iesit pe punte, am studiat vasele pescaresti fara pescari, terasele cu scaunele pe mese, am cautat in zare un semn ca ziua o sa fie buna….
SI a fost excelenta !
Mai putin faptul ca amicii nostrii trebuiau sa ia calea catre casa pe sosele .
Desi ardeam de nerabdare sa pornim, doua lucruri ne-au mai tinut locului :
1.trebuia sa alimentam cu carburant, si eram legati de bioritmul domol al grecilor
2.trebuia sa rontaim un mic dejun, si din nou dadeam peste bioritmul elen.
Asa ca pana una-alta ne-am bucurat de privelistea mediteraneana a marinei, cutreierand terasele in cautare de internet wireless. Intr-un final ne-am stabilit la o terasa care avea detoate si in timp ce Adi cauta directiile vantului pe parcursul rutei noastre , am reusit sa dam gata cate un mic dejun demn de Gargantua . Ceea ce personal mi-a si cauzat mai tarziu
Intorsi la yacht, legatura radio port control ne-a indrumat catre Porto Carras, unde era un ponton pentru alimentare cu motorina. Sus fustele si la drum !
Sa manevrezi in 3 o barca de 45 de picioare insemna ceva agitatie. NU mari eforturi, insa promptitudine. Ce trebuie facut, trebuie facut instantaneu Si fara greseli.
Porto Carras e o marina bine adapostita, strajuita de un hotel, as putea spune barosan ( folosind un vocabular elevat), infipt in chiar buza malului. Cum s-ar spune, treceam cu yachtul pe sub balcoanele mandrelor aflate la zburdalnicie, in vacanta.
O manevra maiastra de intoarcere in mijlocul marinei si ne-am legat babordul la ponton, sa platim tribut rafinariilor elene. Toate astea fiind rezolvate, am reusit in sfarsit sa plecam la drum intins catre insula Lymnos, port Mirina , un drum de aproximativ 85 nm, soare, frumos, valuri moderate .. un deliciu si o senzatie de libertate totala .
Am lasat in urma Turtle Island, o insulita asa cum ii spune si denumirea, in forma de broasca testoasa, si am ocolit capul sudic al Sithoniei, pentru a pune prova pe Lymnos.
Mare minune pilotul automat ! Cum freca el timona sarguincios in timp ce matelotii scoteau licorile de la frigider !! Cum umfla vantul velele in timp ce marinarii inchinau pentru o croaziera reusita !
Trebuie sa va spun ca ponderarea e dovada de maare intelepciune ! Vreau sa spun ca micul dejun trebuie sa fie MIC , luati aminte !!!
La un ceas-doua de la plecare, dupa incercarile jalnice de a prinde peste cu o lanseta maiastra si o momeala de plumb vopsita tipator in peste, pe fondul unor valuri incapatanate, de pupa, am simtit o rascoala luand avant, in stomacul meu indesat de cu zori !
Anuntandu-mi eu viitorul dialog cu pestii, Adi imi spune din pozitia culcat-rezemat, a la Madame Recamier:
-Da-i drumul cand e cazul, si vino aici, la un deget de Chivas !
Acum, cer scuze doamnelor, dar inca odata, in scop didactic: nu indesati stomacul inainte de plecarea pe valuri, ca deverseaza de preaplin !
In cateva secunde de la anunt, am comis o reglare peste bord, iar in ciuda protestelor mele, degetul de whisky oferit apoi de skipper, a fost chiar fain. Si doar ma stiti ca nu ma ating de spirtoase !
Apoi discutii, glume, povesti… navigatia e intr-un fel cunoastere: cunosti marea, inveti cum sa te porti cu ea, ii cunosti pe cei ce naviga cu tine, mult mai mult decat daca i-ai intalni la chefuri, cluburi sau terase .
In zare, invelit bine in niste nori ciufuliti si vizibil nervosi, muntele Athos.
-Dam o fuga la calugari?
-Ei, as ! Nici n-ai voie ! Trebuie sa te anunti cu mult timp inainte ! Altfel nu te primesc fratii intru Domnul
Ia-uzi frate !
Ca Athosul era invelit in neguri n-ar fi fost nimic, gaseau credinciosii o relatie cu divinitatea, sa-i scape de trasnet. Dar din crestetul muntilor, norii negri intindeau tot orizontul pe directia noastra ! Si din zarea deja obscura, vedeam perdele de ploaie unind negura cu apele. Furtuna, mamaie, zic eu ! Unde mergem noi ?!
Totusi in toata zarea fumurie se citea un punct mai luminos in chiar directia provei. Poate om avea noroc sa trecem printre vijelii, comentam noi facand prognosticuri…
Nu zici ca n-am fost departe ! Ca in bancul cu credinciosii, la stanga furtuna, la dreapta furtuna, in fata furtuna, dar pe unde treceam noi apele se domoleau. Zgaltaia putin, cadeau cativa stropi, vajaia vantul,dar nu ne dadea cu capul de pereti ! Sprayhood-ul , mare inventie ! Am constatat-o acum, am indragit-o mai tarziu, am iubit-o pana la finalul croazierei !!! Fara el ne intra ploaia si-n chiloti (aia multi de la inceputul povestii) iar vantul ne gaurea buzunarele !
:sail:
Ei, dupa un drum parcurs cu 6-8 noduri, am ajuns pe la 18-30 in portul Mirina din insula Lymnos. Numai bine pentru o plimbare pe stradutele incredibil de mici si foarte prietenoase, cu un comert micut de pravalie, suveniruri si alte socoteli.
Asta dupa ce ne-am distrat copios ducand ancora cu dinghy-ul pentru o noua fundarisire ( la prima incercare ancora a derapat ) . Si afurisita de ancora n-ar fi fost asa de grea, numai ca mai avea vreo 150 kg de lant cu ea…hahahah….
In port, alaturi de noi si alte putine ambarcatiuni, erau 2 fantasme de barci de peste 50 de picioare, joase la roof, zvelte la aliura, cu catarge de carbon cu 5 crucete, de doua ori mai inalte decat Elanul nostru, avand niste vinciuri cat butoiasele de bere !!! Impresionant.
Dar probabil ca si noi eram la fel de impresionanti, altfel nu s-ar fi batut pe noi toti patronii de terasa din portul vechi, despre care Vali a bagat de seama ca erau atrasi de figura mea barboasa, ca fetele, de televiziune ! Ori aratam eu a grec, ori privirea mea sclipea a flamand, promitand castiguri grase pe castronul de ciorba !
SI pana la miezul noptii, freamatul falezei arata o viata de noapte activa, din care nu lipseau grupuri de fete tinandu-se de mana . Ca ma si intrebam daca nu am acostat in Lesbos !
Ne-am mai zgait la cetate si la barcile pescaresti, si am incheiat ziua mulcom .
, se inscrie cert in sablonul “delivery “ .De fapt, totul a fost o vacanta benevola, dorita, generata de achizitia unui velier “Elan 45” din Grecia .
Barca trebuia adusa in Romania, asa ca la propunerea lui Adrian, eu am spus “DA” cu convingere ca la starea civila , desi sa plec 10-12 zile (cum preconizam) de la birou, asa hodoronc-tronc, era o extravaganta mare in acel moment.
Am plecat intr-o buna zi de luni, cand pe fetele lungi ale bucurestenilor se incrusta incrancenarea cu care incep o saptamana de lucru . Stiti senzatia aia studenteasca, de “je m’en fiche” ? Ei, asta eram eu in acea zi de luni -student .
Plecam. Si atat.
Habar n-aveam unde, habar n-aveam cat dureaza , totul era sa fiu la timp in Constanta.
Cu cateva zile inainte, avand in memorie aventura “delivery Spania-Irlanda “ a lui Ghyoc si problemele lui cu echipamentul, l-am intrebat pe Adrian ce ar trebui sa iau la mine .
- Pai ce sa iei, schimburi ! Chiloti, sosete, 3-4 tricouri, sorturi …cam asta .
- Lasa asta ! Echipament, haine ! Ce ar trebui ?
- Pai…(pauza, gandire) . N-ai ce sa…. E bine sa ai vreo 7 perechi de chiloti, vreo…
- Hahahahah… las-o frate cu chilotii !!!
Hanorace, smecherii de ploaie, de frig, de apa…Nu stii ce-a patit Ghyoc catre Irlanda ? Daca nu gasea echipament pe yacht, mustea in suc propriu si rebegea de frig.- Ei, pai ce, noi mergem in Irlanda? Mergem in sud ! Si daca e sa ne ploua, e cald. Ia chilotii aia si gata :rock:
Dom’le am facut bagajul, am bagat intre chiloti ( Ha !
) un Chivas Regal de 12 ani si inca doua batranele de vin Chenet de pays D’oc sa fac deschiderea, si am taiat-o in creierii diminetii catre Constanta. E drept ca pe drum ma tinea in priza fiorul aventurii necunoscute , care anihila flescaiala nesomnului. Am lasat masina in fata portului lui Copos si am fost luat catre Grecia de un prieten al proprietarului barcii, un tip in verva, simpatic,vesel, care m-a facut sa-mi amintesc inca odata ca SINGURUL motiv pentru care n-am ramas prin tari straine, e ca exista in Romania astfel de oameni .
Am strabatut in mare viteza o Romanie aglomerata, o Bulgarie saraca,seaca si pustie, cu politisti “incoruptibili” , cu drumuri care se opresc la 5m (si 1m diferenta de nivel) de autostrada, si am intrat in Grecia cu un GPS cam debusolat la bord
.Debusolat sau mai degraba neactualizat, fiindca ne-a scos de pe autostrada in Thessalonika si am ajuns pe niste varfuri de munti impaduriti in Chalkidiki, unde amicul meu (deja eram prieteni la catarama) conducea pe carari intortocheate, cu abilitatile lui Titi Aur la raliurile de la Brasov .
Peripetii…peripetii…
Frumos e ca pe inserat am ajuns in portul Neos Marmaras din peninsula Sithonia, unde ne astepta un grup relaxat, glumet, zambitor, cum e tot omul proaspat leganat de valuri, parcurgand alene terasele din portul pitoresc.
AM facut cunostinta cu proprietarul yachtului si restul grupului, ocupand doua mese chiar pe faleza marinei. Toti niste oameni pe care sa tii faci cu drag prieteni!
AM regretat ca n-au venit cu noi in continuare, pe mare .Am facut cunostinta si cu yachtul, un Elan45 zvelt, placat cu lemn de teak , 4 cabine (cabina prova putea fi divizata ) , salon, 3 bai ( una doar cu dus ) …. Ce sa mai vorbim? Barca-o frumusete!
DUpa cum spuneam, am ocupat doua mese si cateva carafe cu vin rosu
, si pe laitmotivul dat de rezolvarea unor costite de miel grecesc, calamari pane si alte dracii culinare, s-a starnit o veselie de rasuna faleza .In port, peste 4 m de Egee cristalina, cativa pescari agitau forfigaiul cu momeala vie.
In cockpit, glumele noastre au capatat aroma de Chivas si Chenet … iar eu epuizat de atata calatorie si veselie usor bahica, am adormit intr-un tarziu, leganat incet de barca, in salon …..
Ceea ce evident a facut din mine un “baiat salon “
Si asta fu ziua intai .
Dimineata era chiar mai incantatoare decat asfintitul, prin linistea marina ce cuprindea portul . Grecii nu au ceasuri desteptatoare si nici cocosi pe garduri. Se trezesc cum o da Domnul.
Eu insa, matinal de voie de nevoie ( cand dormi in salon, esti matinal, n-ai incotro. Toata lumea trece pe langa tine ) am iesit pe punte, am studiat vasele pescaresti fara pescari, terasele cu scaunele pe mese, am cautat in zare un semn ca ziua o sa fie buna….
SI a fost excelenta !
Mai putin faptul ca amicii nostrii trebuiau sa ia calea catre casa pe sosele .
Desi ardeam de nerabdare sa pornim, doua lucruri ne-au mai tinut locului :
1.trebuia sa alimentam cu carburant, si eram legati de bioritmul domol al grecilor
2.trebuia sa rontaim un mic dejun, si din nou dadeam peste bioritmul elen.
Asa ca pana una-alta ne-am bucurat de privelistea mediteraneana a marinei, cutreierand terasele in cautare de internet wireless. Intr-un final ne-am stabilit la o terasa care avea detoate si in timp ce Adi cauta directiile vantului pe parcursul rutei noastre , am reusit sa dam gata cate un mic dejun demn de Gargantua . Ceea ce personal mi-a si cauzat mai tarziu
Intorsi la yacht, legatura radio port control ne-a indrumat catre Porto Carras, unde era un ponton pentru alimentare cu motorina. Sus fustele si la drum !
Sa manevrezi in 3 o barca de 45 de picioare insemna ceva agitatie. NU mari eforturi, insa promptitudine. Ce trebuie facut, trebuie facut instantaneu
Si fara greseli.Porto Carras e o marina bine adapostita, strajuita de un hotel, as putea spune barosan ( folosind un vocabular elevat), infipt in chiar buza malului. Cum s-ar spune, treceam cu yachtul pe sub balcoanele mandrelor aflate la zburdalnicie, in vacanta.
O manevra maiastra de intoarcere in mijlocul marinei si ne-am legat babordul la ponton, sa platim tribut rafinariilor elene. Toate astea fiind rezolvate, am reusit in sfarsit sa plecam la drum intins catre insula Lymnos, port Mirina , un drum de aproximativ 85 nm, soare, frumos, valuri moderate .. un deliciu si o senzatie de libertate totala .
Am lasat in urma Turtle Island, o insulita asa cum ii spune si denumirea, in forma de broasca testoasa, si am ocolit capul sudic al Sithoniei, pentru a pune prova pe Lymnos.
Mare minune pilotul automat ! Cum freca el timona sarguincios in timp ce matelotii scoteau licorile de la frigider !! Cum umfla vantul velele in timp ce marinarii inchinau pentru o croaziera reusita !
Trebuie sa va spun ca ponderarea e dovada de maare intelepciune ! Vreau sa spun ca micul dejun trebuie sa fie MIC , luati aminte !!!
La un ceas-doua de la plecare, dupa incercarile jalnice de a prinde peste cu o lanseta maiastra si o momeala de plumb vopsita tipator in peste, pe fondul unor valuri incapatanate, de pupa, am simtit o rascoala luand avant, in stomacul meu indesat de cu zori !
Anuntandu-mi eu viitorul dialog cu pestii, Adi imi spune din pozitia culcat-rezemat, a la Madame Recamier:
-Da-i drumul cand e cazul, si vino aici, la un deget de Chivas !
Acum, cer scuze doamnelor, dar inca odata, in scop didactic: nu indesati stomacul inainte de plecarea pe valuri, ca deverseaza de preaplin !
In cateva secunde de la anunt, am comis o reglare peste bord, iar in ciuda protestelor mele, degetul de whisky oferit apoi de skipper, a fost chiar fain. Si doar ma stiti ca nu ma ating de spirtoase !
Apoi discutii, glume, povesti… navigatia e intr-un fel cunoastere: cunosti marea, inveti cum sa te porti cu ea, ii cunosti pe cei ce naviga cu tine, mult mai mult decat daca i-ai intalni la chefuri, cluburi sau terase
. In zare, invelit bine in niste nori ciufuliti si vizibil nervosi, muntele Athos.
-Dam o fuga la calugari?
-Ei, as ! Nici n-ai voie ! Trebuie sa te anunti cu mult timp inainte ! Altfel nu te primesc fratii intru Domnul
Ia-uzi frate !
Ca Athosul era invelit in neguri n-ar fi fost nimic, gaseau credinciosii o relatie cu divinitatea, sa-i scape de trasnet. Dar din crestetul muntilor, norii negri intindeau tot orizontul pe directia noastra ! Si din zarea deja obscura, vedeam perdele de ploaie unind negura cu apele. Furtuna, mamaie, zic eu ! Unde mergem noi ?!
Totusi in toata zarea fumurie se citea un punct mai luminos in chiar directia provei. Poate om avea noroc sa trecem printre vijelii, comentam noi facand prognosticuri…
Nu zici ca n-am fost departe
! Ca in bancul cu credinciosii, la stanga furtuna, la dreapta furtuna, in fata furtuna, dar pe unde treceam noi apele se domoleau. Zgaltaia putin, cadeau cativa stropi, vajaia vantul,dar nu ne dadea cu capul de pereti ! Sprayhood-ul , mare inventie ! Am constatat-o acum, am indragit-o mai tarziu, am iubit-o pana la finalul croazierei !!! Fara el ne intra ploaia si-n chiloti (aia multi de la inceputul povestii) iar vantul ne gaurea buzunarele !:sail:
Ei, dupa un drum parcurs cu 6-8 noduri, am ajuns pe la 18-30 in portul Mirina din insula Lymnos. Numai bine pentru o plimbare pe stradutele incredibil de mici si foarte prietenoase, cu un comert micut de pravalie, suveniruri si alte socoteli.
Asta dupa ce ne-am distrat copios ducand ancora cu dinghy-ul pentru o noua fundarisire ( la prima incercare ancora a derapat ) . Si afurisita de ancora n-ar fi fost asa de grea, numai ca mai avea vreo 150 kg de lant cu ea
…hahahah….In port, alaturi de noi si alte putine ambarcatiuni, erau 2 fantasme de barci de peste 50 de picioare, joase la roof, zvelte la aliura, cu catarge de carbon cu 5 crucete, de doua ori mai inalte decat Elanul nostru, avand niste vinciuri cat butoiasele de bere !!! Impresionant.
Dar probabil ca si noi eram la fel de impresionanti, altfel nu s-ar fi batut pe noi toti patronii de terasa din portul vechi, despre care Vali a bagat de seama ca erau atrasi de figura mea barboasa, ca fetele, de televiziune ! Ori aratam eu a grec, ori privirea mea sclipea a flamand, promitand castiguri grase pe castronul de ciorba !
SI pana la miezul noptii, freamatul falezei arata o viata de noapte activa, din care nu lipseau grupuri de fete tinandu-se de mana
. Ca ma si intrebam daca nu am acostat in Lesbos !Ne-am mai zgait la cetate si la barcile pescaresti, si am incheiat ziua mulcom .
Atașamente
-
100_4954.jpg -
100_4955.jpg -
100_4960.jpg -
100_4961.jpg -
100_4963.jpg -
100_4965.jpg -
100_4968.jpg -
100_4969.jpg -
100_4970.jpg -
100_4971.jpg -
100_4974.jpg -
100_4975.jpg -
100_4976.jpg -
100_4978.jpg -
100_4980.jpg -
100_4966mic.jpg -
100_4983-1 copymic.jpg -
100_4984mic.jpg -
100_4988mic.jpg -
100_4992mic.jpg -
100_4994mic.jpg -
100_4995mic.jpg -
100_4998mic.jpg -
100_5000mic.jpg -
100_5001mic.jpg -
100_5009mic.jpg -
100_5012mic.jpg -
100_5013mic.jpg -
100_5014mic.jpg -
100_5029mic.jpg
