Fascinat de iesirea lui Byteworks la Perisor, m-am decis sa-l copiez (sper ca pentru copyright sa ne intelegem :noroc.
Imbarcarea am inceput-o de acasa cand am umplut barcuta cu bagaje si toate cele, iar masina cu pasageri chititi sa ajunga la Perisor unde urmam sa campam, ziua sa facem plaja iar dimineata si seara sa pescuim.
Am lansat barca la apa in Dunavatul de Jos, pe o straduta ce dadea direct in canal si am plecat spre Perisor.
Traseul a fost cel descris de Byteworks:
Canalul din spatele satului
Canalul Lipovenesc
Canalul Vanghele
Canalul Dunavat si intersectia cu canalul Cocos
Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, o vorba inteleapta si mai mult decat adevarata.
Barca noname (cea mai cunoscuta marca de orice) cu un motor Mercury de 20, nu s-a comportat la greutate conform asteptarilor si de frica sa nu ramanem fara benzina la intoarcere am hotarat sa campam la intersectia dintre canalul Dunavat si canalul Cocos.
Zona buna, inalta, cu umbra si cu vad de pescuit.
Locul de campare dupa instalarea "tiganiei"
Prima zi, program administrativ, pescuit, sprituri, sprituri si iar sprituri. (subsemnatul este cel din stanga)
Ziua doi, iarasi sprituri, plimbari de recunoastere cu barca prin zona (in limita la o ora de mers), pescuit si un inceput de bors pescaresc:
si sfarsitul acestuia:
Ziua trei, plecarea spre Perisor la ora 9, ajunsi la 11 cu o oprire pe stanga canalului Dranov inainte de intrarea pe canalul Perisor, de unde se vede lacul Dranov.
Pe plaja la Perisor
Sambata program de voie cu pescuit si belitul ochilor la velierul ce a trecut cu viteza destul de mare printre salciile de pe maluri.
Nu am retinut multe amanunte, ochii ne erau atintiti la catarg care era cat pe ce sa se loveasca de o salcie si pana sa ne dumirim trecuse, sa fi avut vreo opt-noua metri, un motor mare cred ca vreo 50-75 de cai in pupa pe centru, doua safrane ridicate in stanga si dreapta motorului, parca am vazut si un derivor lateral, pe partea dreapta vazut din pupa (babord???), tot ridicat, ce pareau improvizatii peste lucrarea originala, probabil pentru plimbarile in delta. Velatura era stransa iar pe catarg avea cruceta. Cunostintele mele in domeniul velierelor sunt foarte limitate (spre zero) si nu pot spune ce marca ar fi.
Sambata seara, dupa o ultima aventura in trei (barbatii si sticla) cu o sticla de 1,5 litri de visinata si vreo patru berici, curatatul pestelui (lucrare revizuita cu reprosurile de rigoare de consoarte si cu interdictia severa la "boschetul cu minunatii") am purces la prepararea ultimei specialitati baltarete, peste marinat pe foc de lemne de salcie. Interdictia nu a fost luata in seama, vizitarea "boschetului" in vederea reamprospatarii cunostintelor referitoare la reteta originala, facandu-se cu regularitate, cunostinte care pana la urma s-au adancit si mai tare in ceata din memoria noastra. Lucrarea, migaloasa, au terminat-o pana la urma tot consoartele.
Asa arata "opera de arta":
Si ca orice aventura, s-a terminat si aceasta. Duminica dimineata la ora noua am plecat inapoi pe acelasi traseu, cu gandul la o noua iesire intr-un viitor, speram noi, cat mai apropiat.
In masina, ca de fiecare data, pe drumul de intoarcere, liniste. Fiecare rumega la propriile amintiri, iar concluzia a fost unanima: a fost frumos.
Imbarcarea am inceput-o de acasa cand am umplut barcuta cu bagaje si toate cele, iar masina cu pasageri chititi sa ajunga la Perisor unde urmam sa campam, ziua sa facem plaja iar dimineata si seara sa pescuim.
Am lansat barca la apa in Dunavatul de Jos, pe o straduta ce dadea direct in canal si am plecat spre Perisor.
Traseul a fost cel descris de Byteworks:
Canalul din spatele satului
Canalul Lipovenesc
Canalul Vanghele
Canalul Dunavat si intersectia cu canalul Cocos
Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, o vorba inteleapta si mai mult decat adevarata.
Barca noname (cea mai cunoscuta marca de orice) cu un motor Mercury de 20, nu s-a comportat la greutate conform asteptarilor si de frica sa nu ramanem fara benzina la intoarcere am hotarat sa campam la intersectia dintre canalul Dunavat si canalul Cocos.
Zona buna, inalta, cu umbra si cu vad de pescuit.
Locul de campare dupa instalarea "tiganiei"
Prima zi, program administrativ, pescuit, sprituri, sprituri si iar sprituri. (subsemnatul este cel din stanga)
Ziua doi, iarasi sprituri, plimbari de recunoastere cu barca prin zona (in limita la o ora de mers), pescuit si un inceput de bors pescaresc:
si sfarsitul acestuia:
Ziua trei, plecarea spre Perisor la ora 9, ajunsi la 11 cu o oprire pe stanga canalului Dranov inainte de intrarea pe canalul Perisor, de unde se vede lacul Dranov.
Pe plaja la Perisor
Sambata program de voie cu pescuit si belitul ochilor la velierul ce a trecut cu viteza destul de mare printre salciile de pe maluri.
Nu am retinut multe amanunte, ochii ne erau atintiti la catarg care era cat pe ce sa se loveasca de o salcie si pana sa ne dumirim trecuse, sa fi avut vreo opt-noua metri, un motor mare cred ca vreo 50-75 de cai in pupa pe centru, doua safrane ridicate in stanga si dreapta motorului, parca am vazut si un derivor lateral, pe partea dreapta vazut din pupa (babord???), tot ridicat, ce pareau improvizatii peste lucrarea originala, probabil pentru plimbarile in delta. Velatura era stransa iar pe catarg avea cruceta. Cunostintele mele in domeniul velierelor sunt foarte limitate (spre zero) si nu pot spune ce marca ar fi.
Sambata seara, dupa o ultima aventura in trei (barbatii si sticla) cu o sticla de 1,5 litri de visinata si vreo patru berici, curatatul pestelui (lucrare revizuita cu reprosurile de rigoare de consoarte si cu interdictia severa la "boschetul cu minunatii") am purces la prepararea ultimei specialitati baltarete, peste marinat pe foc de lemne de salcie. Interdictia nu a fost luata in seama, vizitarea "boschetului" in vederea reamprospatarii cunostintelor referitoare la reteta originala, facandu-se cu regularitate, cunostinte care pana la urma s-au adancit si mai tare in ceata din memoria noastra. Lucrarea, migaloasa, au terminat-o pana la urma tot consoartele.
Asa arata "opera de arta":
Si ca orice aventura, s-a terminat si aceasta. Duminica dimineata la ora noua am plecat inapoi pe acelasi traseu, cu gandul la o noua iesire intr-un viitor, speram noi, cat mai apropiat.
In masina, ca de fiecare data, pe drumul de intoarcere, liniste. Fiecare rumega la propriile amintiri, iar concluzia a fost unanima: a fost frumos.