HR
Interesant articol. Uite ca se intampla si unde nu te astepti! HR sunt cunoscute pentru calitate, siguranta si robustete. Exista cateva explicatii referitoare la problemele aparute:
1. HR a construit timp de multi ani barci certificate de organizatii de certificare navala (Det Norske Veritas/Germanischer Lloyd). Standardele la care se ridica o barca care este certificata sunt foarte inalte. Insa Uniunea Europeana, in nemarginita-i intelepciune, ne-a binecuvantat cu Directiva 94/25/EC si 2003/44/EC pentru nave de agrement (Recreational Craft Directive). Astfel, barcile sunt marcate cu sigla "CE" care arata conformitatea cu aceasta directiva. Insa... cerintele pentru conformitatea cu aceasta directiva sunt mult sub cerintele societatilor marine de acreditare, pe care HR le aplica in mod voluntar. In aceasta situatie, HR, cu o constructie conservatoare, s-a trezit intr-o situatie competitiva care o dezavantaja fata de ceilalti producatori care trebuiau sa aplice sigla CE. CE este CE, deci HR nu mai avea cu ce sa se diferentieze. Prin urmare pretul HR a fost pus sub presiunea pietii.
Ce-i de facut? Simplu: HR a fost nevoit sa scada costurile de productie. Deci sa faca unele compromisuri.
2. Un cunoscut a cumparat un HR nou. Cand l-a ridicat de la santierul din Ellös a avut ocazia sa viziteze productia. Se fabrica cu utilaje CNC, care taie lemnul, lacuire automata, etc. Vedeti pozele si remarcati dezordinea in productie, atipica pentru o intreprindere care are procese moderne de asigurare a calitatii.
Dar aici se face numai echiparea interioara. Coca este fabricata de o unitate externa, Hallberg-Rassy Marinplast, dupa cum reiese si pe web-site:
GRP work is undertaken by the subsidiary company Hallberg-Rassy Marinplast, which is located in Kungshamn, itself an hour's drive north of the main yard.
Si acuma, dati-mi voie sa intreb: daca capacitatea de productie este la limita, si presiunea asupra pretului este mare, ce este de facut? Sportul mondial numarul 1 in business este: OUTSOURCING. Chiar si X-Yachts in Danemarca produce majoritatea cocilor in Polonia. Oare Rassy produce exclusiv in Suedia? Nu imi este clar, e doar o ipoteza.
Pe site scrie doar ca Marinplast produce exclusiv pentru HR. Dar nu scrie ca sunt unicul furnizor!
3. In lumea de astazi calitatea este asigurata prin procese. Toyota nu face masini fiabile (au si ei problemele lor) pentru ca sunt mai destepti decat nemtii. Ci pentru ca au procesele de asigurare a calitatii bine puse la punct.
Asta este o stiinta exacta. Santierele traditionale pun accentul pe priceperea meseriasilor. Foarte bine, asa s-au descurcat timp de decenii. Si managementul lor crede in asta. Dar astazi cand nu mai ai toata fabricatia in mana, cand faci outsourcing la diverse componente, cand meseriasii batrani se pensioneaza si tinerii se duc sa invete IT si "relatii internationale", ce te faci? Ai nevoie de procese moderne de asigurare a calitatii. Si daca managementul nu realizeaza acest lucru... apar problemele. Si scriu acest lucru pentru ca l-am observat in viata profesionala la mai multe intreprinderi "traditionaliste" din industria electrotehnica. De ce sa fie altfel la barci?
Uitandu-ma pe site-ul HR, am gasit un anunt interesant:
(30 August 2010) Due to good sales lately, Hallberg-Rassy hires more boatbuilders. To apply to vacant places at Hallberg-Rassy in Sweden, one of the obligatory skills is to speak and read Swedish.
Ce sa intelegem de aici? Au multe comenzi, le trebuie oameni. Si este obligatorie sa citeasca si sa scrie suedeza.
I rest my case!
4. Am impresia ca HR a ramas ancorat in trecut. Am avut ocazia sa vizitez targul de la Düsseldorf in ianuarie. M-am uitat la un HR 310. Intunecat, inghesuit fata de barci mult mai ieftine si cu mai putine "pretentii". Ce m-a socat cel mai mult a fost ca accesul la canapeaua de la babord era practic blocat de masa, care in pozitie rabatata se infigea in saltea vreo 3-4 centimetri! La asta nu m-am asteptat!
In concluzie, sunt vremuri destul de grele pentru HR. Cant clientela formata in general din persoane in varsta si cu bani se va epuiza, pe cale naturala, ce va mai ramane?