Lemnul este, poate, cel mai utilizat material. Oamenii l-au folosit de când se ştiu şi i-au descoperit secretele. Azi, în era plasticului, o parte din aceste cunoştiinţe s-au pierdut sau le-au rămas doar acelora care mai iubesc lemnul. Lemnul are viaţă şi dincolo de copac iar dacă îţi apleci urechea la ce are să-ţi spună şi îl prelucrezi cu dragoste, atunci lemnul trăieşte şi prin tine.
Lemnul
- Autor subiect CrocodiluDiluDilu
- Dată creare
Microcosmos
Cunosc un loc emblematic pentru România. Străinii l-au descoperit şi merg acolo ca la o veritabilă Mecca românească, considerând că e chintesenţa poporului român. Mă duc şi eu de câte ori pot. Este vorba despre Muzeul tehnicii şi civilizaţiei populare, de la Sibiu.
Împreună
Pornesc din oraş dis dimineaţa, la ora când străzile sunt încă pustii şi prind răsăritul pe Valea Aurie. Drumul până în muzeu durează mai bine de o oră şi ca să „îmi fac mâna”, încep să privesc în jur, să observ, şi fotografiez oarecum “la plezneală” fire de iarbă, copaci ciudaţi, lacul liniştit. Cu cât sunt mai atras de ocupaţia mea, gândurile cotidiene mi se şterg din minte, vocile interioare se liniştesc şi încep să aud poveştile diafane ale locurilor prin care trec.
Bitmap
Ajung la muzeul în aer liber la ora la care programul de vizită încă nu a început aşa că nu mă mai obosesc să merg la poarta principală ci sar gardul fără regrete. Sunt în lumea minunată pe care mi-am dorit-o. Dealungul aleilor se desfăşoară gospodăriile strămutate aici de pe tot cuprinsul ţării, un fel de muzeu al satului, dar mai mult decât atât fiindcă aici nu e vorba doar de case, cât mai ales de mecanismele fabricate de ţăranul inventiv. O iau pe lângă lac şi mă aşez câteva minute lângă bacul-catamaran cu scândurile smolite, apoi o tai prin stuf la morile de vânt cu care am o vorbă. Soarele tocmai se ridică peste pădure şi radiaţia lui fierbinte face să fumege şiţa umedă de rouă. Miroase a lemn vechi. Adulmec. Îmi place să mă opresc şi să mă simt înconjurat de toate aceste lucruri, încă vii. Trec pe la teascuri, învârt cu scârţâit turbinele morilor de apă, deschid uşiţa gheţăriei de lângă cherhana.
Scurtătura
La ora asta toate sunt ale mele şi, împărat pentru o clipă, pot să-mi construiesc propriunl regat în care nimic nu mai semăna cu realitatea: un gard uns cu ulei ars, prin care răzbate răşina ocru a nodurilor, pare însuşi macrocosmosul, cu Big Bang, comete de foc, roiuri de galaxii şi stele roşii ...
“Ce este în interior, este şi în exterior. Ce nu-i aici, nu-i nicăieri”
Cunosc un loc emblematic pentru România. Străinii l-au descoperit şi merg acolo ca la o veritabilă Mecca românească, considerând că e chintesenţa poporului român. Mă duc şi eu de câte ori pot. Este vorba despre Muzeul tehnicii şi civilizaţiei populare, de la Sibiu.
Împreună
Pornesc din oraş dis dimineaţa, la ora când străzile sunt încă pustii şi prind răsăritul pe Valea Aurie. Drumul până în muzeu durează mai bine de o oră şi ca să „îmi fac mâna”, încep să privesc în jur, să observ, şi fotografiez oarecum “la plezneală” fire de iarbă, copaci ciudaţi, lacul liniştit. Cu cât sunt mai atras de ocupaţia mea, gândurile cotidiene mi se şterg din minte, vocile interioare se liniştesc şi încep să aud poveştile diafane ale locurilor prin care trec.
Bitmap
Ajung la muzeul în aer liber la ora la care programul de vizită încă nu a început aşa că nu mă mai obosesc să merg la poarta principală ci sar gardul fără regrete. Sunt în lumea minunată pe care mi-am dorit-o. Dealungul aleilor se desfăşoară gospodăriile strămutate aici de pe tot cuprinsul ţării, un fel de muzeu al satului, dar mai mult decât atât fiindcă aici nu e vorba doar de case, cât mai ales de mecanismele fabricate de ţăranul inventiv. O iau pe lângă lac şi mă aşez câteva minute lângă bacul-catamaran cu scândurile smolite, apoi o tai prin stuf la morile de vânt cu care am o vorbă. Soarele tocmai se ridică peste pădure şi radiaţia lui fierbinte face să fumege şiţa umedă de rouă. Miroase a lemn vechi. Adulmec. Îmi place să mă opresc şi să mă simt înconjurat de toate aceste lucruri, încă vii. Trec pe la teascuri, învârt cu scârţâit turbinele morilor de apă, deschid uşiţa gheţăriei de lângă cherhana.
Scurtătura
La ora asta toate sunt ale mele şi, împărat pentru o clipă, pot să-mi construiesc propriunl regat în care nimic nu mai semăna cu realitatea: un gard uns cu ulei ars, prin care răzbate răşina ocru a nodurilor, pare însuşi macrocosmosul, cu Big Bang, comete de foc, roiuri de galaxii şi stele roşii ...
“Ce este în interior, este şi în exterior. Ce nu-i aici, nu-i nicăieri”
Delafluviu Guzi
Membru in Haita cu padele
Fotograful bun calculeaza ca un inginer, gandeste ca un filozof, dar priveste lumea ca un poet. (Eugen Iarovici-Maiestria in fotografie)
Cred ca ar trebui modificat acest foto-aforism si adaptat atat vremurilor cat si specificului pasiunii noastre. Pasiune legata de aventurile noastre nautice,fie ele pe vreun luciu de apa, sau in vreun atelier. Prafuiti de pulberea lemnului slefuit, sau patati de vreo rasina ...
Deci, un barcaholic bun indiferend ce ar face, calculeaza ca un inginer, gandeste ca un filozof si ne povesteste ca a vazut lumea, precum un poet ...Succes Crocodilule, in continuare ...Suntem cu ochii pe tine1 deja nu mai poti face nici o miscare, fara sa fii "vazut" !
Sublim mesajul postarii... Deja simt ca sunt mai batran cu o mie de ani, de cand am vizitat Sibiul si acest Muzeu .Era prin 1997...
Cred ca ar trebui modificat acest foto-aforism si adaptat atat vremurilor cat si specificului pasiunii noastre. Pasiune legata de aventurile noastre nautice,fie ele pe vreun luciu de apa, sau in vreun atelier. Prafuiti de pulberea lemnului slefuit, sau patati de vreo rasina ...
Deci, un barcaholic bun indiferend ce ar face, calculeaza ca un inginer, gandeste ca un filozof si ne povesteste ca a vazut lumea, precum un poet ...Succes Crocodilule, in continuare ...Suntem cu ochii pe tine1 deja nu mai poti face nici o miscare, fara sa fii "vazut" !
Sublim mesajul postarii... Deja simt ca sunt mai batran cu o mie de ani, de cand am vizitat Sibiul si acest Muzeu .Era prin 1997...
Ultima editare:
Un cadou de Moş Nicolae: http://dl.dropbox.com/u/14625740/ppt/microcosmos.pps - download 17Mb
Este vorba despre o prezentare Power Point (deci trebuie să aveţi programul ăsta instalat pentru a o putea vedea), pe tema deschisă de acest thread. Prezentarea se numeste MICROCOSMOS si trebuie urmarita neaparat cu sonor.
Vizionare plăcută!
Este vorba despre o prezentare Power Point (deci trebuie să aveţi programul ăsta instalat pentru a o putea vedea), pe tema deschisă de acest thread. Prezentarea se numeste MICROCOSMOS si trebuie urmarita neaparat cu sonor.
Vizionare plăcută!
De ce din lemn: Aldebaran Classic Yacht
Ca tot veni vorba de lemn: m-am pus sa mesteresc o masuta plianta (am sa prezint in curand detalii) din lemn de fag. Masuta este pliabila si este destinata turelor de caiac de mai multe zile, pentru ca la TID am constatat ca mi-ar fi prins tare bine asa ceva (pentru ca mancam pe pupa caiacului care era inaltat pe caruciorul de transport).
Prima pe care am facut-o am tratat-o doar prin lacuire, in doua straturi (tablia in trei straturi, doar din ratiuni de estetica). Intrucat pe prima am facut-o cadou, m-am pus sa o fac si pe a doua. Pentru mine. Bun, zis si facut. Dar un coleg imi zice ca intrucat masuta este expusa umezelii si riscului de stropire sau de ploaie, ar fi bine sa tratez lemnul intai cu ulei de in, apoi sa il lacuiesc.
Asa ca am pensulat ulei de in cat a avut nevoie lemnul, cat a supt el. Peste toata treaba asta am aplicat doua straturi de lac. Dar mie imi placea tare mult cum arata lemnul dupa tratarea cu ulei de in, parca nu as mai fi vrut sa il si lacuiesc. Cautand pe net, nu am gasit un raspuns clar la dilema mea: oare daca lasam doar cu ulei de in, ar fi fost suficient de bine protejat lemnul la umezeala? Dupa unele surse, se pare ca ar fi fost OK si asa, cu conditia ca periodic (in functie de cat de mult e expus lemnul la umezeala) sa ii mai dau cate un strat de ulei. Alte surse zic si de aplicarea lacului peste ulei.
Ce parere aveti? Oare ar fi fost suficienta protejarea prin impregnare cu ulei, sau e mai bine ca am aplicat si lac?
Prima pe care am facut-o am tratat-o doar prin lacuire, in doua straturi (tablia in trei straturi, doar din ratiuni de estetica). Intrucat pe prima am facut-o cadou, m-am pus sa o fac si pe a doua. Pentru mine. Bun, zis si facut. Dar un coleg imi zice ca intrucat masuta este expusa umezelii si riscului de stropire sau de ploaie, ar fi bine sa tratez lemnul intai cu ulei de in, apoi sa il lacuiesc.
Asa ca am pensulat ulei de in cat a avut nevoie lemnul, cat a supt el. Peste toata treaba asta am aplicat doua straturi de lac. Dar mie imi placea tare mult cum arata lemnul dupa tratarea cu ulei de in, parca nu as mai fi vrut sa il si lacuiesc. Cautand pe net, nu am gasit un raspuns clar la dilema mea: oare daca lasam doar cu ulei de in, ar fi fost suficient de bine protejat lemnul la umezeala? Dupa unele surse, se pare ca ar fi fost OK si asa, cu conditia ca periodic (in functie de cat de mult e expus lemnul la umezeala) sa ii mai dau cate un strat de ulei. Alte surse zic si de aplicarea lacului peste ulei.
Ce parere aveti? Oare ar fi fost suficienta protejarea prin impregnare cu ulei, sau e mai bine ca am aplicat si lac?
Ultima editare:
Uleiul de in, cât o fi el de ulei, se evapora, se depreciaza sub actiunea factorilor atmosferici, mai ales ca nu ofera si o minima protectie mecanica. Mai mult, nu este insensibil la fungi, ciuperci etc. decat dacă băltește pe lemn. El se șterge prin folosirea obiectului, iar oxigenul patrunde incet, incet, suprafata se murdareste etc. Lacul ofera o minimă protecție mecanică și împiedică intrarea oxigenului/umezelii, uleiul având rolul de a satura lemnul și de a scoate fibra în evidență. Poate alții știu mai multe...
cu Sadolin CLASSIC - un strat + Sadolin EXTRA - 2 straturi.
Se gaseste intr-o paleta destul de larga de culori si probabil ca vei putea ajunge la acea culoare pe care ai obtinut-o punand ulei de in pe lemnul de fag.
Arunca o privire aici,
Designer Colours - Sadolin Classic Woodstain
aici,
Designer Colours - Sadolin Extra Durable Woodstain
si aici:
LAZUR SADOLIN EXTRA 0,75L INCOLOR
Pentru CLASSIC, nu mai stau sa caut acum ...
Sper sa-ti foloseasca, macar ca informatie, caci distractia nu e chiar ieftina, mai ales atunci cand e vorba de unicate.
Ne-o arati si noua? :happy-banana:
Am sa o prezint in cuvinte si imagini zilele astea. Azi-noapte am terminat ultimele detalii, motiv pentru care azi am intarziat la servici
Am auzit ca lemnul de fag este sensibil la umezeala, insa in Hornbach aveam trei optiuni: lemn de balsa (foarte usor, prelucrare usoara insa total necorespunzator dpdv al rezistentei mecanice), lemnul de brad (destul de usor, insa as fi avut nevoie de sectiuni mult mai mari ale sipcilor, pentru a obtine aceeasi rezistenta mecanica) si lemn de fag. Am ales lemnul de fag pentru ca paleta de forme si dimensiuni existente imi dadea voie sa fac fiecare piesa asa cum am vrut sa o fac, plus ca datorita rezistentei mecanice am putut sa lucrez totul din sipci de 5 mm grosime. Adica am obtinut un volum total redus, toata masa stransa e putin mai voluminoasa decat un scaun pliant cu trei picioare de aluminiu in X (cunoasteti genul).
Voi incerca sa feresc masa cat mai mult de umezeala, desi stiu ca nu voi reusi in totalitate. Intentionez sa ii fac un toc dintr-o teava de canalizare de PVC, de 100 sau 110 mm, cu capace etanse la capete, astfel incat sa pot sa leg masuta pe caiac fara grija apei. Sau intr-un sac impermeabil, dar cred ca e mai buna varianta cu tubul de PVC.
Masuta asta am facut-o cu doua pozitii de montaj, una la 47 cm inaltime (perfecta pentru a manca stand pe un scaunel pliant cu trei picioare in X, si a doua pozitie cam la 25 cm inaltime, buna pentru a sta turceste langa masuta.
Despre costuri... nu prea are rost sa vorbesc, pentru ca daca as fi avut asta in vedere ar fi trebuit sa nici nu ma mai apuc de treaba.
Exemplificativ, pun aici cateva cheltuieli principale:
Lemnul (si doar lemnul) costa in jur de 100 lei pentru o masuta. OK, e acceptabil, mai ales ca sipcile sunt foarte frumos prelucrate din fabrica (atentie insa cand le alegeti, unele sunt noduroase sau foarte strambe, trebuie studiate in lungime ca sa fie cat mai drepte). Dar a trebuit sa imi mai cumpar: chinga sintetica de 4 cm latime (pentru benzile care vin atasate sub blat, ca sa tina toate sipcile blatului), capse de tapiterie de 4 mm inaltime (un set de 2000 bucati, ca altfel nu am gasit, si nu au fost nici astea prea ieftine), pensule, diluant, burghie pt lemn (am luat un set, desi aveam nevoie doar de burghiul de 6 mm), niste menghine de mana (care s-au impus la un anumit moment tehnologic). Apoi ulei de in (intr-o cantitate evident mult prea mare fata de cat a supt lemnul). Un ferastrau de mana (cam 7 lei), panze de traforaj (un set destul de scump, 21 lei); apoi am mai cumparat un set de panze de traforaj pentru metal (13 lei), un ciocanel de 100 grame pentru nituit aluminiul (12 lei). Apoi a trebuit sa confectionez niste coltare metalice, am luat bara filetata, apoi mi-a venit alta idee si am luat bara de alama (18 lei bucata de 6 mm x 1000 mm), care insa nu a fost buna pentru ca se rupe la indoire asa ca am mai luat si bara de aluminiu de 6 mm (parca vreo 7 lei). Pana sa ajung la solutia constructiva finala, simpla si eficienta, am gandit mai multe solutii:
- la masuta nr. 1 am facut coltarele din tija filetata, de fier, de 6 mm, la care am pus piulite si saibe;
pentru masa nr. 2 am tot gandit mai multe solutii:
- sa fac coltarele din tub de alama in care sa fac filet interior si sa prind sipcile cu suruburi: asa ca am cumparat un set de tarozi (desi mi-ar fi trebuit doar tarodul de 6 mm); solutia a devenit inaplicabila, intrucat tarodul de 6 mm joaca in interiorul tubului de alama de 8 mm, cu interior de 6 (asta aveau la Hornbach) iar tubul de 6 mm nu se preteaza, e prea subtire in carne;
- sa fac coltarele din bara de alama cu capete filetate exterior: asa ca am cumparat o filiera de calitate si o port-filieră (total 36 lei). In plus, am cumparat piulite de alama cu cap bombat, si alea destul de scumpe (fata de alte piulite); piulitele astea nu au mai ajuns sa fie folosite;
- pana la urma am ajuns la ideea sa fac coltarele din bara de aluminiu de 6 mm, pe care sa aplic niste saibe opritoare si al caror capat sa il nituiesc. Simplu, eficient, destul de estetic. Necesita poate mai multa migala, dar rezultatul e satisfacator. Asa ca o gramada de materiale cumparate anterior au devenit inutile (tarozi, filiera, port-filiera, piulite).
Inca nu am poze cu noua masuta, dar pot sa prezint poze si filme cu masuta nr. 1:
[video]https://dl.dropbox.com/u/23751560/Masuta/MVI_0316.MOV[/video]
[video]https://dl.dropbox.com/u/23751560/Masuta/MVI_0317.MOV[/video]
L.E. Hai ca nu mi-a fost asa de greu sa fac poze si cu cea de a doua masuta
Iata-le:
Materiale utilizate (in final):
- opt sipci de 5 mm x 20 mm x 950 mm lungime, din care am confectionat picioarele; sipcile picioarelor au 540 mm lungime, excesul nu a fost reutilizat;
- sapte sipci de 5 mm x 30 mm x 950 mm, din care am facut tablia; fiecare sipca de 950 mm a fost taiata la jumatate, rezultand 14 sipci de 475 mm lungime, care alcatuiesc tablia;
- o sipca de 5 mm x 20 mm x 950 mm, din care am facut extremele tabliei; sipca a fost taiata la 475 mm, adica la jumatate; tablia in final masoara 475 x 480 mm;
- o sipca de 10 mm x 20 mm x 950 mm, taiata in doua, din care am facut cele doua spici care se sprijina pe stativ si care sustin tablia;
- o stinghie de fag cu sectiune circulara, de 6 mm grosime, din care am facut nuturile (sau dopurile, cum le-o fi zicand) care fixeaza tablia pe stinghiile alea doua ce fac legatura intre tablie si stativ;
- o bara de aluminiu de 6 mm x 1000 mm, din care am facut toate coltarele si elementele de prindere la picioare;
- 44 saibe de alama de 5 (avand 5.4 mm diametru interior, le-am majorat gaura interioara cu un burghiu de 6, astfel incat sa intre fortat pe bara de aluminiu); au fost fixate prin nituire cele de la exterior, iar cele de la interior au fost introduse fortat dupa ce am creat cu un cleste niste deformari ale barei de aluminiu, ca saibele sa intre batute si sa nu mai poata misca);
- chinga sintetica de 40 mm latime (aproximativ 1 metru);
- capse de tapiterie de 4 mm adancime (aplicate cu capsatorul de tapiterie);
- vreo 50-100 ml de ulei de in fiert;
- un bidonas de jumatate de litru de lac (un gel foarte interesant de la Hornbach, care nu trebuie diluat, nu stropeste, nu curge, si se subtiaza el singur in momentul aplicarii); lacul mi-a ajuns pentru ambele masute si a mai ramas putin, cam pentru inca o masuta data intr-un singur strat.
Cam atat. Despre scule nu cred ca trebuie sa mai vorbesc.
Si totul a pornit de la faptul ca am vazut la TID:ahoy:, la un austriac, masuta asta:
Eu zic ca in oricare din variante, masutele facute de mine au iesit mai frumoase
Ultima editare:
bogdanbuciu
îmi trebuie barcă
ai absoluta dreptate,
m-a uns la inima ce am vazut, si o sa-mi fac si eu. Trebuie sa studiez problema.
Fierataniile alea indoite la 90 ce erau si de unde se iau?
Sa traiesti o mie de ani.
m-a uns la inima ce am vazut, si o sa-mi fac si eu. Trebuie sa studiez problema.
Fierataniile alea indoite la 90 ce erau si de unde se iau?
Sa traiesti o mie de ani.
La masa 1 fierataniile alea sunt facute dintr-o tija filetata de 6 mm, 1000 mm lungime. Le-am indoit eu, am pus pe capat mai multe piulite ca sa pot prinde in menghina fara sa stric filetul si am indoit manual, apoi am taiat cat am avut nevoie, am rotunjit capetele cu flexul si gata. Dar e o solutie putin cam inestetica, deh, a fost prima incercare. Avantajul cu surub si piulite este ca se poate desface daca e necesar sa mai fie lacuite vreascurile.
La masa a doua, am luat bara de aluminiu de 6 mm x 1000 mm si tot asa, am indoit la menghina, prinzand bara de aluminiu intre doua sipci de lemn, ca sa nu lase menghina urme prea urate pe aluminiu. Dar cred ca se putea si fara lemne, prinsa direct in menghina. Si aluminiul se indoaie cu mana foarte usor. Apoi am taiat la lungimea necesara laturile coltarelor.
Iti stau la dispozitie cu orice sfaturi sau pareri.
Atat tija filetata cat si barele de aluminiu (sau alama, daca gasesti o solutie de a le indoi la 90 de grade fara sa se rupa, respectiv daca ai un banc special, cu role, de indoit asa ceva) se gasesc la Hornbach. Nu vreau sa fac reclama la magazinul asta, dar eu m-am indragostit de el, chiar tot ce am folosit la masuta am cumparat de acolo. La Praktiker nu am gasit mai nimic, decat niste sipci de brad de dimensiuni nepotrivite pentru ce vroiam eu sa fac. Dar tija filetata cred ca gasesti si la Praktiker, nu stiu la Dedeman daca au sau nu. Cam asta avem noi in Timisoara.
La masa a doua, am luat bara de aluminiu de 6 mm x 1000 mm si tot asa, am indoit la menghina, prinzand bara de aluminiu intre doua sipci de lemn, ca sa nu lase menghina urme prea urate pe aluminiu. Dar cred ca se putea si fara lemne, prinsa direct in menghina. Si aluminiul se indoaie cu mana foarte usor. Apoi am taiat la lungimea necesara laturile coltarelor.
Iti stau la dispozitie cu orice sfaturi sau pareri.
Atat tija filetata cat si barele de aluminiu (sau alama, daca gasesti o solutie de a le indoi la 90 de grade fara sa se rupa, respectiv daca ai un banc special, cu role, de indoit asa ceva) se gasesc la Hornbach. Nu vreau sa fac reclama la magazinul asta, dar eu m-am indragostit de el, chiar tot ce am folosit la masuta am cumparat de acolo. La Praktiker nu am gasit mai nimic, decat niste sipci de brad de dimensiuni nepotrivite pentru ce vroiam eu sa fac. Dar tija filetata cred ca gasesti si la Praktiker, nu stiu la Dedeman daca au sau nu. Cam asta avem noi in Timisoara.
Ultima editare:
Cred ca o solutie buna ar fi si una intermediara: adica sa faci coltarele din bara de aluminiu, insa capatul sa il filetezi si sa pui piulita. Mie mi se pare mai frumos si mai "minimalist" cu capatul nituit, dar ala nu se va mai putea desface daca vreau sa mai lacuiesc ulterior. Sper sa nu fie cazul.
Daca cumva ai nevoie de sculele (sau unele din sculele) de care am avut eu nevoie ca sa confectionez masutele, as putea sa ti le trimit prin posta ca sa nu fii nevoit sa le mai cumperi si tu inca o data (aspect pe care nu prea l-am luat in calcul de la bun inceput, insa mi-a crescut considerabil cheltuielile). Si mi le trimiti tu inapoi cand ai terminat lucrul.
(aici ar fi incluse fierastraie, ciocane, menghinele de mana, pensule, ulei de in - mi-a ramas mult - burghie, capsatorul de tapiterie, capse de tapiterie etc etc)
Daca cumva ai nevoie de sculele (sau unele din sculele) de care am avut eu nevoie ca sa confectionez masutele, as putea sa ti le trimit prin posta ca sa nu fii nevoit sa le mai cumperi si tu inca o data (aspect pe care nu prea l-am luat in calcul de la bun inceput, insa mi-a crescut considerabil cheltuielile). Si mi le trimiti tu inapoi cand ai terminat lucrul.
(aici ar fi incluse fierastraie, ciocane, menghinele de mana, pensule, ulei de in - mi-a ramas mult - burghie, capsatorul de tapiterie, capse de tapiterie etc etc)
Ultima editare:
Imi place ce am vazut. Interesanta abordarea "picioarelor mesei" cat si modalitatea de prindere a sipcilor intre ele pentru a forma blatul. Presupun ca blatul se strange prin roluire.
Eu am una din aluminiu cu dimensiunile de 60/90 cm. Blatul este din teava rectangulara de aluminiu cu dimensiunile de 50/5 mm. Se roluieste dar sistemul este putin diferit. Sunt doua randuri de gauri date prin acele tevi pe partea lata iar prin ele trece un elastic rotund, "de chiloti" cum ii mai spun eu. Intre tevi, pe elastic este introdusa cate o margea din material plastic. Picioarele se strang cumva in X si apoi se pliaza. Blatul se prinde pe cadrul picioarelor cu arici. Husa cu masa stransa are 20 cm in diametru. Foarte utila prin excursiile pe care le fac, dar cam mare pentru un caiac sau pentru rucsac.
Hai sa-l rugam pe Smokey sa mute postarile despre masa plianta intr-un topic nou ca pe acesta il facem varza cu atatea off-topicuri. Si ce frumos incepuse Crocodilu'!
Eu am una din aluminiu cu dimensiunile de 60/90 cm. Blatul este din teava rectangulara de aluminiu cu dimensiunile de 50/5 mm. Se roluieste dar sistemul este putin diferit. Sunt doua randuri de gauri date prin acele tevi pe partea lata iar prin ele trece un elastic rotund, "de chiloti" cum ii mai spun eu. Intre tevi, pe elastic este introdusa cate o margea din material plastic. Picioarele se strang cumva in X si apoi se pliaza. Blatul se prinde pe cadrul picioarelor cu arici. Husa cu masa stransa are 20 cm in diametru. Foarte utila prin excursiile pe care le fac, dar cam mare pentru un caiac sau pentru rucsac.
Hai sa-l rugam pe Smokey sa mute postarile despre masa plianta intr-un topic nou ca pe acesta il facem varza cu atatea off-topicuri. Si ce frumos incepuse Crocodilu'!
Ultima editare:
Am si eu o masa din aia de aluminiu de la Intersport, dar nu se preteaza pentru caiac, e mult prea mare si grea, e buna doar de carat cu masina la iarba verde sau in concediu.
Acum am verificat la masuta asta (a doua) si incape intr-un tub de PVC de 110 mm diametru, masa stransa are 10,5 cm x 54 cm.
Da, blatul se strange prin roluire; rosturile dintre sipcile blatului le-am facut egale pentru ca am folosit saibele (care ulterior au fost utilizate la partea de stativ) ca distantiere cand am aplicat chinga si am solidarizat totul cu capsatorul de tapiterie.
Acum am verificat la masuta asta (a doua) si incape intr-un tub de PVC de 110 mm diametru, masa stransa are 10,5 cm x 54 cm.
Da, blatul se strange prin roluire; rosturile dintre sipcile blatului le-am facut egale pentru ca am folosit saibele (care ulterior au fost utilizate la partea de stativ) ca distantiere cand am aplicat chinga si am solidarizat totul cu capsatorul de tapiterie.
Da, ai dreptate. Singura legatura intre ce am scris eu si ce a scris Dorin, este cuvantul "lemn"
Ultima editare:
Eu zic ca in oricare din variante, masutele facute de mine au iesit mai frumoase
UAU!
De acord cu afirmatia! Faina lucratura si dibaci lucratorul.
Privitul imaginilor a fost o incantare.
S-o stapanesti sanatos si sa te vedem c-o folosesti des
Felicitari pentru idei si mai ales pentru punerea lor in practica atat de frumos...
Intrebare: Referitor la tratarea lemnului (cat mai naturala) - stie cineva daca si cum se poate folosi CEARA DE ALBINE pentru protejarea lemnului impotriva:
- apei (deformare, putrezire)
- ciupercilor, mucegaiurilor, carii, etc
(ma gandesc fie la o aplicare cu ceara de albina incalzita (lichida; semi-lichida), fie cu ceara de albine rece aplicata cu spaclul si folosind apoi un disc de polisat)
Intrebare: Referitor la tratarea lemnului (cat mai naturala) - stie cineva daca si cum se poate folosi CEARA DE ALBINE pentru protejarea lemnului impotriva:
- apei (deformare, putrezire)
- ciupercilor, mucegaiurilor, carii, etc
(ma gandesc fie la o aplicare cu ceara de albina incalzita (lichida; semi-lichida), fie cu ceara de albine rece aplicata cu spaclul si folosind apoi un disc de polisat)
Ultima editare:
Masuta #1 nu o mai am, asa ca vorbesc acum despre masuta #2: teoretic (si practic) intra in hatch, pentru ca adunata are 54 cm lungime si 10.5 cm diametru. Dar la TID, cu siguranta nu voi avea unde sa o mai inghesui in hatch, ca si asa spatiul la mine este destul de limitat, trebuie sa il manageriez cu maxima zgarcenie. Asa ca tocmai am terminat de confectionat un toc absolut ermetic in care masuta se potriveste perfect.
Am sa revin cu poze intr-o jumatate de ora
Asadar, tocul este confectionat dintr-un tub de PVC de canalizare de 110 mm diametru. Lungime 50 de cm (dar in realitate avea 56 cm, din cauza mufei). La un capat are mufa cu garnitura, asa ca acolo va fi capacul mobil. In celalalt capat, am inmuiat tubul de PVC la flacara si am introdus fortat un alt capac, care va ramane fix. Tubul de PVC l-am scurtat incat sa nu mai ramana spatiu liber la capete, l-am adus exact pe dimensiunea masutei (adica am taiat 2 cm din tub).
La prima masuta (deh, a fost prima, ideile geniale abia dupa aceea au inceput sa imi vina) am facut structura stativului din sipci mai lungi, de 60 sau 64 cm, nu mai tin minte exact. Asa ca masuta stransa e mai lunga, inutil de lunga; puteam sa ii fac picioare mai scurte si sa obtin aceeasi inaltime, cu stativul mai "adunat". In plus, la prima masuta am facut siustemul ala cu piulite in capete (foarte practic pentru intretinerea ulterioara, eventuale lacuiri etc) insa din cauza asta masuta adunata are un diametru mai mare.
Cred ca am sa fac - asa cum fac fabricantii seriosi de automobile - o campanie de rechemare in service, ca sa fac si prima masuta cu toate up-grade-urile la zi
L.E. Iata si pozele cu tocul. Nu e foarte estetic, dar cu siguranta corespunde scopului urmarit (adica sa stea legat pe caiac, expus la apa, dar sa protejeze masa de umezeala; si sa pluteasca in caz de ceva neprevazut):
Mai trebuie sa ii atasez un maner la capacul mobil, pentru ca e foarte greu de scos fara. Probabil ca in acelasi scop, garnitura va trebui sa fie lubrifiata cu ceva.
Costul tubului si al celor doua capace a fost de 13 lei
Ultima editare: