miniegoist

[gigitolan]

Proiectul "miniegoist" a aparut ca un leac pentru o boala mai veche: in copilarie am contactat virusul "barcocillus" in urma lecturii romanului "Toate panzele sus" carte care, sunt convins ca a incins imaginatia multora dintre noi. Dupa o lunga perioada de incubatie, prin 1994, virusul a devenit activ atunci cand, fiind in concediu la Costinesti am inchiriat pentru o ora o "surf-yola" si dupa un scurt instructaj, am iesit in larg. A fost o experienta de neuitat care mi-a trezit dorinta de a avea propria mea barca cu vele. In anul urmator a urmat o alta "isprava" care mi-a confirmat faptul ca se poate naviga cu vele in zona noastra: dupa un picknick de 1 Mai, am traversat lacul Bezid (de-a lungul, aprox. 3km) cu o barca inchiriata careia i-am facut o vela (spritsail) dintr-o patura folosind una din vasle drept catarg si o creanga luata de pe mal pentru verga. Intrucat vantul batea din pupa n-am avut nevoie de derivor iar pentru carma am folosit cea de a doua vasla. Am mers tare de tot, cand am predat barca, cei de la punctul de inchiriere ne intrebau unde am pus motorul (interzis pe acel lac).
Dupa aceste experiente am prins curaj si, gasind in curtea unei intreprinderi o barca de fibra abandonata, (4m x1.5m) n-am stat prea mult pe ganduri si am cumparat-o. S-a dovedit a nu fi o afacere prea buna pentru ca barca era mai degraba ciur, atatea gauri avea. M-am apucat sa o repar si asta mi-a fost de folos pentru ca am invatat sa lucrez cu poliester si cu fibra de sticla. Mi-a luat o vara intreaga sa astup toate gaurile, sa inlocuiesc oglinda pupa (rupta candva de un motor outboard prea mare) Apoi s-a intamplat ceva... S-a nascut fiul meu cel mare si am lasat-o mai moale cu plecatul de acasa (tineam barca la un unchi care imi daduse voie sa lucrez in curtea casei sale, el fiind plecat la tara peste vara) In plus am descoperit intr-o revista destinata pescarilor o reclama la o barca de pescuit care in poze parea sa aiba forma de velier (Hucho 350. 3.5 m x 1.35m) Am luat legatura cu firma producatoare si am aflat ca produceau respectiva barca si in varianta puntata putand fi folosita ca velier. Dupa cateva runde de discutii la telefon cu producatorul (fost velist) acesta m-a convins sa iau barca in varianta clasica (cu vasle) avand in plus putul derivorului , derivor si safran. Zis si facut, am dat barca cu gaurile proaspat astupate unui prieten care a finisat-o si o foloseste si azi la pescuit, iar eu m-am ales cu barca noua. Asta era in februarie 1997, pana in vara am cumparat niste tevi de aluminiu, material pentru vele si mi-am confectionat catarg, ghiu, scripeti, vele, suport catarg, suport carma iar in iulie am dat-o pe apa. Am petrecut ore de neuitat invatand sa o manevrez, bucurandu-ma de senzatia inegalabila pe care ti-o da alunecarea pe apa, purtat de vant fara zgomot sau fum de motor, insotit doar de fosnetul valurilor si susurul vantului in straiuri
Dar... virusul nu s-a multumit cu atat, voia mai mult: eroii din roman construisera o corabie, eu eram inca departe. Asa ca povestea va continua. Tineti aproape!

Vant bun si spor la construit celor care o faceti
Gigi

 

[capitanul nemo]

Gigi, te felicit pentru pasiune şi ambiţia cu care o hrăneşti!
La noi, cei crescuţi departe de mare, cărţile copilăriei au avut un rol important în a sădi dorinţa de a umbla pe ape. Eu unul, cred că îi datorez asta domnului Verne şi neliniştiţilor săi eroi.

 

[Smokey]

Asteptam episoadele urmatoare :happy-banana:

 

[gigitolan]

Deci, virusul voia sa construiesc o barca. Usor de zis, mai greu de realizat. In primul rand trebuia sa ma hotarasc ce fel de barca voiam. Cum in familie aparuse si cel de-al doilea fecior, am cautat ceva in care sa incapem toti patru, totusi sa nu fie prea mare sa o putem transporta pe trailer de la un lac la altul, dar sa aiba si o cabina in care sa putem ramane peste noapte si in plus sa nu fie foarte costisitoare. Cam greu de impacat toate astea....
Noroc ca intre timp a aparut si la noi ... Internetul. Aveam un prieten – cel caruia ii dadusem prima barca – ce avea acces si astfel ne-am petrecut multe ore cautand informatii, planuri, poze. Si uite asa am trecut pe la Iain Oughtred (Wee Seal), Glen-L (Minuet), Sam Devlin (Nancy China), Selway-Fisher (Lynx 14) Stevenson Projects si altii. Greu de ales, toate imi placeau. Am cumparat study plans pentru Lynx 14 si planuri complete pentru Pocket Cruiser-ul lui Stevenson. Apoi am dat peste Egoist Lycos care m-a vrajit. Cred ca m-a atras mai degraba faptul ca cineva desenase asa ceva si era dispus sa-si impartaseasca gratuit rezultatele muncii dorind in schimb sa vada cat mai multe exemplare construite in toata lumea. Asa ca, m-am trezit luat de val si am devenit fan Egoist. Am creat si un model de carton al barcii (paperego) pe care il puteti descarca de pe site. Curand insa, mi-am dat seama ca la 5.5m x 2.4m era un pic cam mare pentru mine asa ca, am hotarat sa-l micsorez (14 picioare) si cu un greement mai simplu (sloop Marconi). Am facut nenumarate desene ba chiar si un model 1/10 care a stat o vreme pe un raft din biroul de la firma alaturi de alte modele.
Era timpul sa iau o hotatare. Ceva imi spunea sa incep cu ceva mai mic, mai simplu (D4 de exemplu) ca sa-mi fac mana. Dar n-am ascultat acea voce – probabil a ratiunii – si cum nu voiam ceva mic am facut totusi o concesie si am optat pentru ceva simplu: Pocket Cruiser.
Am inceput sa caut materiale. Norocul mi-a suras o clipa, am gasit la Reghin o firma care produce placaj si cei de acolo mi-au promis ca pot face placaj de uz exterior cu fete de okoume. Mi-au dat si niste mostre pe care le-am testat cu succes urmand ca peste o luna cand urma sa le soseasca un transport de okoume pentru un client sa revin pentru comanda ferma. Conditia era sa comand min. 10 coli.
Urmatorul pas, rasina epoxi: Aflasem din Yacht Magazin ca la Hinova, langa Tr. Severin era un olandez care construia barci. Daca e olandez, si face barci trebuie ca are si epoxi – mi-am zis – si dupa o convorbire telefonica in care mi-a confirmat ca ma poate ajuta, m-am urcat in masina si fuga la Hinova. Am luat cu mine planurile Pocket Cruiser-ului, dar si modelul miniegoist, ca sa-i arat la ce-mi va folosi rasina. Tony Selva – asa il cheama pe olandez – a fost foarte amabil, m-a ascultat, mi-a dat si niste sfaturi (era primul meserias in domeniu pe care-l intalneam) Tot el m-a sfatuit sa las balta PC-ul. Va dati seama ce bucurie pe capul meu, de-abia asteptam sa aud asta de la un specialist.
Intors acasa cu vreo 10 kg de rasina si intaritorul aferent, am dat fuga la Reghin sa comand placajul dar stupoare: lemnul de okoume nu avea sa mai soseasca, clientul renuntase la comanda.
Asta m-a cam daramat dar ...

 

[gigitolan]

In ciuda piedicilor eram hotarat sa-mi implinesc visul asa ca, in vara lui 2003 mi s-a aprins “beculetul”! Daca nu gasesc placaj ce-ar fi sa obtin altfel colile pentru filele de bordaj? De ce n-ar fi buna o placa din poliester armat cu fibra de sticla? In rest urma sa urmez pasii specifici ai tehnologiei stich&glue folosind rasina poliesterica mai usor accesibila. Zis si facut, mi-am calculat necesarul si am comandat 2 placi de 5 x 2 m avand grosimea de 5 mm fiecare. Pe sfarsitul lunii august acestea mi-au fost livrate (poza1). Intre timp cumparasem cateva placi de PAL din care am confectionat cadrele (poza 2) pentru “cosul” in care urma sa construiesc barca. A urmat o zi de groaza, in care am decupat cu ajutorul unui polizor unghiular cu disc diamantat “feliile de barca” (poza 3) cum le-a numit proprietarul garajului in care lucram. Mult, mult praf – bine ca-mi luasem masuri de protectie, masca, ochelari si o salopeta combinezon. Pasul urmator: constructia “cosului” (basket mold). Aici am deviat un pic de la modul traditional si am folosit un profil I 200 din otel lung de 5 m care zacea prin zona pe care am aliniat cadrele transversale (poza 4). Apoi ziua cea mare sau “ziua 3D” cand am “umplut cosul” cu “felii de barca” (pozele 5-8) A urmat “coaserea din loc in loc cu sarma de cupru si etansarea imbinarilor dintre placi cu banda adeziva (poza 9) apoi lipirea placilor cu un chit preparat din rasina si material de umplutura (hidroxid de aluminiu) (poza 10) Aici se vede ca din graba n-am mai luat izolatia de pe sarmele cu care am cusut – oricum acestea au fost scoase mai tarziu iar gaurile umplute cu acelasi chit. Lucram cu pauze din cauza faptului ca aveam putin timp liber iar garajul in care lucram avea avantaje si dezavantaje (era gratis dar la 15 km de oras asa ca de multe ori cand as fi avut o ora libera nu puteam merge deoarece mi-as fi pierdut timpul pe drum) Asa ca, pe cand am terminat eu de lipit imbinarile a venit iarna si trebuia sa incalzesc garajul. Lucru greu, ca era destul de mare, avea 3 usi mari metalice, tavanul neizolat si doar un convector nu foarte mare. Asa ca am luat masuri: am mutat covectorul in pupa barcii si am facut un cort dintr-o parasuta deasupra. Ca sa nu se piarda caldura am izolat carena barcii cu resturi textile. (poza 11) si asa am reusit sa lucrez peste iarna. Am slefuit imbinarile (care nu mi-au iesit asa de netede cum as fi vrut) (poza 12) dupa care am laminat peste imbinari fasii de tesatura de fibra de sticla biaxiala (cumparata tot de la olandez) (poza 13). Toate acestea le-am facut de unul singur.
In primavara am chemat doi profesionisti care m-au ajutat sa laminez un strat de fibra de sticla (combi impaslitura + tesatura de 900g/mp) menit sa consolideze coca barcii. (poza 14) Pe fundul barcii fasiile de fibra de sticla s-au suprapus adaugand un plus de rezistenta si greurtate acolo unde e nevoie mai mult. Cand am decupat fanta pentru derivor am masurat o grosime de 9mm a panoului de fund. In vara lui 2004 am inceput lucrul la interior, pereti despartitori, nervuri de intarire, put derivor si alte maruntisuri consumatoare de timp. (poza 15-19)
Intre timp devenisem si mai ocupat (un proiect de extindere a locuintei) asa ca o vreme n-am mai dat pe la barca...

 

[Smokey]

Am amutit citind prin cate ai trecut ca sa-ti urmezi visul ... asteptam episodul urmator ... :skip:

 

[Vali]

Salut Gigi, esti intr-adevar un exemplu de perseverenta pentru oricine . De apreciat schimbarile pozitive de macaz la "hopuri", si inventivitatea la rezolvarea problemelor (cortul facut peste barca ). Solutia tehnica adoptata, de constructie din foi desfasurate din poliester armat, este foarte potrivita la barcile de amatori, cum suntem noi, si are avantaje notabile, si foarte putine dezavantaje. Intr-un mod oarecum similar mi-am reconstruit si eu barca, dar nu din foi desfasurate, ci din laminarea de fibra direct peste corpul barcii vechi (folosita ca matrita), obtinand un corp dintr-o bucata, in interiorul caruia am construit apoi structura interna. Am sa postez ceva poze, cand am sa le gasesc sa le scanez, ca nu aveam camera digi' pe atunci.

M-am gandit de multa vreme la aceasta tehnica de fabricatie, din foi desfasurate de fibra, adaptata pentru o barca maritima de croaziera multigurna. Problema principala e discontinuitatea structurala a corpului in zona gurnelor, de cu totul alta natura decat la barcile de placaj stitch&glue. La barcile de placaj, in afara folosirii de "epoxy fillets" la imbinari, se lamineaza corpul si la interior, si la exterior, rezultand o structura sandwich usoara, si cu proprietati mecanice excelente - greutate redusa, rigiditate, elasticitate la socuri, proprietati datorate atat placajului, cat si rasinii epoxy. In plus, placajul are alta elasticitate decat foile din poliester armat, care sunt mai casante. Totusi, avantajele constructiei doar din poliester armat sunt foarte importante, si anume constructia economica, obtinerea de suprafete exterioare netede, si evitarea folosirii lemnului la o barca mare (care sta mult timp pe apa, si deci greu de controlat eventualele zone afectate de lovituri, zgarieturi etc). Plus ca greutatea mai mare decat la barcile de placaj da inertie mai mare barcii la valuri, deci miscari mai lente si confort sporit, iar prin forma multigurna se imbunatateste comportamentul antideriva la vanturi de travers.

Solutia la care m-am gandit si pe care trebuie s-o testez cred ca ar aduce mult mai aproape de orice amator visul de a avea o barca maritima serioasa. Este pretabila barcilor tip Vagabond de la bateau.com, dar mai ales barcilor cu 3 gurne, gen Caribbea 30 sau Natali 850, care aproximeaza mult mai bine o forma potrivita pentru mare, dpdv al comportamentului la valuri si al curbei stabilitatii. Deci ar trebui scoase desfasuratele .dxf ale foilor dupa planul de forme, folosind un program uzual tip Freeship sau Hulls al lui Carlson, dupa care trebuie laminate foile din fibra stratimat si poliester, la dimensiuni putin mai mari decat cele necesare, pe o suprafata neteda obtinuta din 3-4 foi de PAL melaminat bine pasuite, la o grosime de 5-6 mm, cum ai avut si tu. Dupa finisarea la dimensiunile necesare, se pun desfasuratele in basket mold si se cos, dupa care se lamineaza intai benzile interioare la gurne, apoi se lamineaza interiorul pana la grosimea specificata in normele RNR. Aceasta grosime e in functie de dimensiunea barcii si structura interna ulterioara (distantele dintre bulkheads, varange etc, determinate de modulul sectional si presiunea apei asupra fundului barcii data de viteza de deplasare calculata). E bine ca gurnele pot fi considerate elemente longitudinale de structura, deci calculul de presiune dinamica se face pentru suprafetele inter-gurna si inter-varange sau bulkheads. Laminarea interiorului se face usor daca exista posibilitatea rotirii basket mold-ului in pozitia necesara lucrului.

Urmeaza constructia structurii interioare, pentru a da rigiditate corpului barcii dupa demontarea basket mold-ului, apoi urmeaza etapa cea mai importanta pentru obtinerea unei structuri sanatoase a corpului: slefuirea exteriorului in dreptul gurnelor pe o latime si adancime corespunzatoare, si laminarea a 2 straturi de banda de fibra biaxiala, care sa compenseze discontinuitatea structurala la gurne. Urmeaza chituirea cu amestec de rasina si silicat si slefuirea, pentru a aduce suprafetele la aceeasi netezime si in zona gurnelor. Un dezavantaj ar fi imposibilitatea folosirii gelcoat-ului pentru finisarea exteriorului, din cauza ca gelcoat-ul e conceput sa polimerizeze anaerob in matrita, si la aplicarea la exterior se degradeaza prin aparitia a numeroase mici crapaturi. Deci la exterior barca poate fi vopsita cel mai bine cu vopsea poliuretanica bicomponent, care insa nu se comporta la fel de bine ca gelcoatul la loviturile si zgarieturile inerente utilizarii barcii. Puntea si rooful se pot face in aceeasi tehnica, iar aici se pot folosi si elemente de lemn pentru sustinere, nefiind o zona critica precum cea a santinei de exemplu.

Tot ceea ce am scris aici e o idee mai veche a mea, pe care Gigi se vede ca a pus-o deja excelent in practica intr-un mod asemanator, si pentru care merita felicitarile noastre . Urmeaza sa verific practic viabilitatea solutiei, iar in caz de reusita putem spune ca realizarea unui corp de barca maritima din fibra in regim de amator e mult mai accesibila decat solutia clasica in matrita, care presupune costuri mai mult decat duble (modelul, matrita si abia apoi corpul). Sa vad cum ma voi descurca anul asta cu timpul si banii, iar cand voi incepe voi posta pe forum etapele si problemele intampinate. Va doresc tuturor succes, si sa aveti aceeasi perseverenta si ambitie ca ale lui Gigi, care ne-a aratat de ce e in stare un adevarat pasionat. Respectele noastre Gigi .

 

[gigitolan]

Multumesc pentru aprecierile la adresa proiectului meu. Se pare ca suntem pe aceeasi lungime de unda. Doar ca ai un avantaj: stai mai bine decat mine cu teoria, eu am lucrat cam lautareste (dupa ureche)
Mi-ar place sa ne intalnim

 

[Vali]

Pacat ca nu ne-am intalnit mai demult , dar niciodata nu-i tarziu. Mi-ar face placere sa fim mai multi care sa ne apucam de cate un asemenea proiect, si cred ca ni s-ar alatura fara probleme si Mircea, Iulian sau alti pasionati. Importanta e verificarea viabilitatii unui asemenea proiect, in primul rand pe relatia cu autoritatile (ANR), care vor avea un cuvant de spus la autorizarea constructiei si inmatriculare. Oricum, grija trebuie sa fie in primul rand a noastra pentru realizarea unui corp sanatos al barcii, caci ANR-ul se uita doar la rezultatul final, care trebuie sa se incadreze in prevederile RNR pentru barci de fibra, deci nu ii intereseaza prea mult detaliile structurale ale cocii. Voiam sa te intreb daca vei mai continua Miniegoistul, caci e o barca superba IMHO, si cred ca ar aduce multe bucurii in navigatie. Eu de exemplu ma gandeam sa-mi lestez barca si sa ies cu ea pe mare, dar parca mi-e cam frica la forma single chine si fundul aproape plat pe are le are. Oricum, pe viitor tot o barca cvasi-rotunda (multigurna) imi doresc, si daca nu mai sare prea mult euro, poate ma apuc chiar in primavara . Si oricum vom tine legatura pe forum.

 

[gigitolan]

"ANR-ul se uita doar la rezultatul final, care trebuie sa se incadreze in prevederile RNR pentru barci de fibra"

Poti sa-mi spui te rog unde gasesc aceste prevederi? Formalitatile de autorizare si inmatriculare trebuie indeplinite si in cazul meu? Barca are 4.57m si motor ioc.

Problema rezistentei corpului mi-a dat si mie fiori, cred ca probleme ar putea apare la o coliziune, poliesterul fiind mai casant asa cum spuneai si tu. Totusi o metoda asemanatoare este folosita de un producator de catamarane. http://www.kelsall.com/methods3.html

Pana la urma cred ca in primavara am sa continui proiectul. Mai e putin de lucru si ar fi pacat sa n-am satisfactia de a vedea barca pe apa, Ce va fi peurma vom vedea. Sper ca in vara asta sa va chem la lansare

 

[Vali]

Gigi, prevederile RNR le voi scana si ti le voi trimite cat de repede. Am sa incerc sa imi fac timp sa scanez si niste carti tehnice de afara, valoroase pentru pasionati ca noi. Barca ta nu trebuie inmatriculata, si nici autorizata, fiind prea mica. Daca se trezeste vreunu sa te intrebe ceva (ceea ce e improbabil, chiar si politistii de frontiera de pe Dunare iubesc velierele ), ii spui de ordonanta 74/2006 si te lasa in pace.

Daca e laminat interiorul in asa fel incat tot corpul sa fie omogen, nu sunt probleme la coliziuni etc, fiindca si poliesterul armat are propria sa elasticitate. Eu ma tem de pericolul delaminarii la socuri in zona gurnelor, daca acestea nu sunt acoperite cu benzi de fibra si la exterior. Sistemul celor care fac acele catamarane e asemanator tehnicii origami la constructia din tabla, si mi se pare foarte original si eficient.

Din ce am vazut in pozele cu peridocul, barca e aproape gata, banuiesc ca mai trebuie doar arborada, interiorul, derivorul si carma. Eu i-as pune si 2 vasle mici, si cred ca ar merge un outboard mic de pana in 4 cai, si apoi te poti duce oriunde cu barca pusa pe peridoc. Vele se pot face tot din acea polipropilena, iar manevrele mobile la fel, e sfoara de polipropilena la Galati la Plase Pescaresti. Daca ai nevoie de ceva, te rog sa apelezi cu incredere. Abia asteptam sa te vedem pe apa cu Egoistul .

 

[Smokey]

@Gigi - nu uita sa continui povestea egoistului :skip:

 

[gigitolan]

Vine acum...

... Asadar in putinul timp liber ramas am construit cockpit-ul (poza 1 si 2) si traversa prin care urma sa treaca tubul de sustinere a catargului. Multe masuratori, decupaje, lipituri si laminari . Pana la urma a iesit ceva foarte solid. (poza 3) Tin minte ca am testat rezistenta traversei urcandu-ma cu un amic pe ea si topaind. Nu s-a intamplat nimic.
Am decis ca puntea si cabina sa fie facute din placaj (intre timp aflasem de existenta Holver si a faptului ca puteam cumpara placaj marin de la ei) Am facut din nou un drum la Reghin, de data asta la atelierul unui mester batran care mi-a facut niste sipci de toata frumusetea din brad de rezonanta.
Din acestea am facut curentii de punte (poza 4) prin laminare “in situ” din 3 straturi. Am folosit acum epoxi-ul cumparat cu un an in urma. Se pare ca adera destul de bine la poliester. Pentru siguranta am folosit si suruburi. Si asa am trecut in 2005 anul in care hotarasem sa lansez barca cu ocazia implinirii varstei de 40 de ani. Ar fi fost un cadou frumos. Din pacate la data respectiva nu avansasem prea mult asa ca a trebuit sa ma multumesc cu o poza cu echipajul, prilej de a verifica marimea cockpit-ului (poza 5)
Circula o vorba cum ca dupa ce ai trecut de 40 daca te trezesti dimineata si nu te doare nimic inseamna ca ai murit. In cazul meu s-a cam adeverit, doar ca pe mine m-au lovit “bolile copilariei”. Am patimit de varicela alaturi de baietii mei care o luasera de la gradinita. Nefericitul de mine pe asta uitasem s-o fac la vremea ei. A fost urat de tot... Asa ca vara a trecut fara mari progrese. In toamna totusi am scos barca din garaj pentru prima data (poza 6) si dupa demolarea basket mold-ului am rasturnat-o cu fundul in sus pentru lucrul la exteriorul cocii. (poza 7) Peste iarna am curatat urmele lasate de banda adeziva (munca de chinez batran) si am slefuit tot exteriorul.
In primavara lui 2006 de cum a dat caldura am inceput finisarea gurnelor: am umplut rosturile cu chit, apoi am slefuit ca sa otin muchii rotunjite peste care am laminat (un singur strat recunosc) de banda biaxiala. Dupa cateva sedinte de chituit/slefuit (poza 8) eram gata de vopsit. Am folosit gelcoat alb in care, pentru a se intari (in conditiile in care nu e aplicat in matrita) am adaugat, dupa sfatul specialistilor, parafina cu stiren Dupa o tentativa nereusita de a face rost de un compresor am decis sa aplic gelcoatul cu pensula. N-a iesit prea bine asa dupa ce am slefuit urmele lasate de pensula, urmatoarele straturi (vreo 4) le-am dat cu o rola de burete. Rezultatul e multumitor. Nu e foarte neted, nici lucios dar da un aspect de “barca veche” Din pacate pozele din aceasta etapa s-au ratacit pe undeva...
Apoi a trebuit sa parasesc garajul (proprietarul voia sa-si repare caroseria masinii) asa ca toata vara am lucrat afara (poza 9-10) tinand barca acoperita cu o prelata ca sa o feresc de intemperii, Pana in toamna am reusit sa pun banchetele din cockpit, sa finalizez structura de rezistenta a puntii, talpa catargului si tubul de sustinere (din fibra de sticla). Am cumparat placajul de la Holver, din pacate n-aveau decat de 4mm asa ca am decis sa fac puntea din 2 straturi lipite cu epoxi intre ele. Apoi a venit catargul din aluminiu comandat de la Melinda Impex SRL o firma din Odorheiul Secuiesc, si trailerul facut la comanda la Malumet SRL din Halchiu, jud. Brasov.
Dupa care a venit iarna si barca arata ca in pozele 11, 12.
Primavara a venit cu vesti proaste despre sanatate (se adeverea vorba amicului). A urmat o internare pentru investigatii, iar dupa o scurta “lasare la vatra” pentru a-mi rezolva problemele, pe 8 mai m-am prezentat din nou la spital. Dar inainte de am duce am mai facut ceva: mi-am adus barca acasa si am parcat-o in curtea casei astfel incat s-o pot vedea. La o saptamana dupa operatie (pe cord deschis - protezare de valva mitrala) eram deja acasa. La inceput eram slabit si mai mult stateam in pat, dar dupa ce am prins puteri ieseam in curte si ma plimbam pe langa ea amintindu-mi de timpul petrecut cu constructia ei. Prin iulie imi revenisem destul de bine si ajutat de baietii mei am facut un mic velier RC (clasa Footy) cu care ne-am distrat pe balta (poza 13. flatfoot - YouTube )
Toamna a fost destul de calda asa ca dupa 15 septembrie am fost in stare sa aplic puntea si sa construiesc cabina (pozele 14-16) fiind ajutat de un amic la operatiunile care necesitau efort.

In momentul de fata barca arata ca in poza 17. Mai sunt de construit usile cabinei, tambuchiul dupa care trebuie aplicat un strat de fibra de sticla pe toata suprastructura. Urmeaza vela probabil lugsail (poza 19), accesorii de punte amenajare interior, etc. Derivorul exista (tabla de otel de 12mm) la fel si carma la care am lucrat in paralel cu proiectul D4. Sper ca anul asta sa fie anul lansarii

 

[capitanul nemo]

Excelentă treabă, povestită într-un mod fascinant. Sunt sigur că am avut cu toţii (şi vom avea, cu siguranţă) de învăţat de la tine. Felicitări!

 

[Smokey]

Foarte frumos si motivant. O poveste de manual: "Cum sa nu spui Nu se poate"

:skip:

 

[x_petrolist]

Salut Gigi,
Se spune ca omenii se nasc egali, doar ca unii sint mai egali decit altii. Extrapolind, as spune ca toti barcaholicii sint la fel, dar cu o mica diferenta, aceea ca virusul se manifesta sub forme diferite. Unii viseaza, altii construiesc, iar altii se plimba cu ele. Doar putini sint cei care le fac pe tote iar tu faci parte din acel grup restrins de fericiti.
Felicitari.

 

[Mihai]

Gigi este extraordinar ce ai reusit sa faci pana acum. Sunt sigur ca 2009 va fi anul lansarii. As fi vrut sa te intreb daca firma care a confectionat catargul il executa pana la ultimul detaliu dupa cerintele clientului sau livreaza doar un anumit profil de aluminiu la metrajul cerut?

 

[gigitolan]

Buna Mihai

Era vorba de profile speciale de catarg (cu canal pentru invergarea randei) de diferite sectiuni (rotund si oval) diametre si lungimi importate din Slovenia.
Spun era, pentru ca am verificat pe site-ul lor www.melinda.ro si nu mai exista respectivele profile. Probabil nu au avut cerere foarte mare si au renuntat. Ar fi bine totusi sa incerci cu un telefon.
Catargul meu este profil M006 90x65x10000 mm

Vant bun
Gigi

 

[Mihai]

Am inteles. Multumesc mult. Pentru yola care o am in constructie sincer as fi vrut un catarg din lemn ,pentru a ramane in spiritul clasicului insa pentru a urgenta finalizarea proiectului, incep sa ma gandesc si la varianta catargului profilat din aluminiu.

 

[gigitolan]

O adevarata zi de primavara la Tg Mures. Am profitat din plin ca sa fac un pic de ordine in barca si o poza cu interiorul cabinei.