A venit vremea sa mai scriu o pagină din istoria zbuciumată a miniEgoistului. Cea de-a patra ieşire a avut loc la fel ca celelalte sub semnul improvizaţiei de ultimă oră. Daca la primele două am avut o vela de împrumut iar a treia oară una facută la repezeală în ultimul moment, de data asta stăteam bine la capitolul "propulsie". Vela nou-nouţă, opera lui Lipan abia aştepta să prindă vântul.
Am avut oarece emoţii pricinuite de lipsa unui ghiu suficient de lung pentru noua vela. Abia vineri după amiaza am găsit o ţeavă se aluminiu care să corespundă scopului. După câteva ore de muncă împreună cu Gyula am reuşit să pregătim totul pentru lansarea de a doua zi.
Dimineaţa pornim la drum spre lac cu un ochi la şosea şi cu celălalt spre cer în speranţa că vom zări semnele apropierii frontului promis de meteorologi. Degeaba, cerul rămâne senin...
Totuşi când ajungem la lac vedem suprafaţa apei uşor vălurită: semn bun! Armăm în grabă barca, lansăm la apă şi distracţia începe.
Deşi vântul e slăbuţ se dovedeşte că atunci când vine vorba de vele "mărimea contează". Cei 11 mp ridicaţi în calea lui Eol ne împing uşor spre ruinele bisericii din coada lacului de unde facem cale intoarsă şi "ţesem" cele două maluri într-un şir de volte în timp ce facem cu schimbul la cârmă. Soarele ne cam încinge aşa că facem o escală în locul numit "ştrand" unde ne răcorim cu o baie bună. Pornim din nou şi îl debarcăm pe Gyula pentru o şedinţă foto. Apropiindu-ne de mal deranjăm un "mostru marin" care după plescăitul şi valurile stârnite trebuie să fi fost visul oricărui pescar
Apoi vântul se domoleşte de tot, prilej pentru o nouă repriză de baie, cu plonjări de pe puntea prova (ce bine că am dublat placajul şi am dat o mână de epoxi peste) şi urcat în barcă pe la pupa, prilej cu care remarc încă odată stabilitatea excelentă a bărcii.
Ne apropiem de mal şi vedem agitaţie la bordul yolei Gouteron care tocmai ridica velele. Acostăm, şi nu rezist tentaţiei de a da o tură şi cu barca cealaltă...
