Viata de skipper.
Cu placere va povestec cate ceva din aceasta viata de skipper.
In primul rand trebuie sa fi facut pentru asa ceva. Trebuie sa iti fi facut pacea ta cu marea si sa stapanesti navigatia la perfectie. Si nu ma refer la fumurile de pe genovez sau la calculat la minut distanta intre doua porturi. Si nici macar la termenii marinaresti. In schimb trebuie sa ramai calm in orice situatie, fie ca este vorba de furtuna sau de clienti care s-au imbatat prea mult si distrug ceva de pe yacht. Si sa fi vesnic atent, atat la sailing cat si la ancora cand dormi cu un ochi deschis.
Cred ca mai important decat toate aceste lucruri la un loc este cat de bine stii sa iti apropii in cel mai scurt timp posibil echipajul, sa vezi cine este talentat si la ce, cine trebuie sa demonstreze ceva in fata celorlati prieteni cu care a venit la bord si cine se retrage observand din umbra ca apoi sa incerce sa iti fure autoritatea. Pe un yacht exista mereu (in fata legii) doar un singur skipper dar in viata de zi cu zi la bord, el trebuie sa fie mult mai multe intr-o persoana.
Deci daca nimeresti o combinatie buna intre un entertainer si un skipper cu autoritate fina pe care il asculta echipajul fara prea multe argumente, ai castigat o saptamana frumoasa cu ei si poate si cativa viitori prieteni.
Riscurile sunt urmatoarele: Se poate pierde cautiunea (garantia pentru yacht) se poate eventual intampla sa nu ajungi cu yachtul la timp inapoi (din cauza ca sunt rute fixe de respectat si te blochezi la o distanata mare intr-un port cand e furtunos) sau sa te trezesti cu un fel de echipaj cu atitudine "all inclusive" care nu vor sa stie nimic despre prognoze meteo ci doar sa vada destinatiile din catalog. Cel mai mare cosmar insa, este sa cada cineva noaptea peste bord, deoarece asa ceva ar incheia cariera unui skipper si eventual si libertatea lui. (Noi mergem si noaptea uneori, deoarece este fascinant, sa vezi calea lactee pe tot cerul, cateodata ajunge si lumina stelelor ca sa vezi toate obstacolele).
Cu viata de familie merge in limitele normalului si din fericire mai ramane cate un loc liber pe yachturi si atunci pot fi luate si sotiile la bord (care de altfel sunt deja lupoaice de mare).
Despre rentabilitate pot spune doar ca nu te imbogatesti (deoarece nu avem inca yachturi ci folosim yachturi de charter), eventual daca devine vreodata un produs de masa (ceea ce totusi nu speram) poate sunt sanse de imbogatire.
Cheia succesului in aceasta meserie (si nu vorbesc de bani ci de satisfactia personala) este dupa mine data doar celor care sunt indragostiti de mare si care nu rezista pe uscat mai mult de doua trei luni deodata. Acesti skipperi au un fel de ai molipsi si pe ceilalti sa guste lucruri aparent banale, ca un cer cu stele sau un rasarit de soare in larg. Chiar daca nu se naste o comunicare interesanta cu grupul (ceea ce mie personal nu mi s-a intamplat decat o singura data cu un grup extrem de sclifosit pe o ambarcatiune extrem de scumpa), ii ramane skipperului marea si vantul care il rasplateste pentru toate neajunsurile. Cine simte in acest fel, poate suporta orice fara sa il atinga prea mult (altfel nu imi explic de ce facem ture si in martie la 7 grade celsius).
In fiecare grup se pot intalni din fericire mai multe feluri de oameni. Unii sunt visatori, altii sunt acaparati complet de meseriile lor si vin cu acest bagaj sperand sa scape de el in concediu, unii sunt aventurieri, altii au doua maini pe stanga si unii iarasi stiu totul mai bine din oficiu chiar daca nu au mai fost pe mare niciodata. Orice grup analizeaza skipperul foarte atent in primele zile, pastrand o distanta (naturala poate).
In aceste zile tonul este politicos si cordial dar nu se trece la lucruri private. In ultimele zile in schimb, pe un yacht (care este un loc stramt unde te calci pe picioare mai tot timpul) echipajul stie aproape totul despre ceilalti care se afla la bord si se rade aproape tot timpul. Noi am reusit sa reducem timpul de adaptare la ca. o zi si jumatate.
Ce este foarte interesant de observat este cum se transforma, cei care au venit pe yacht (deobicei convinsi de unul singur din grup sa o faca) cu un oarecare scepticism fata de yacht (oare rezista paharul asta de iaurt la valuri mari?), fata de skipper (mai ajungem la mal cu baiatul asta? (Eu am 33 de ani si sunt glumet de fel, ceea ce pentru unii reprezinta un motiv de neincredere deoarece se asteptau la un lup de mare, barbos si plin de muschi si in orice caz mai in varsta. Cabinele mici, toaletele de mana si aragazul care se misca in voie, ii fac (mai ales pe femei) sa isi inchipuie ca nu va fi o vacanta prea comfortabila si se intreaba de ce nu s-au dus totusi la "all inclusive" in Kusadasi sau la "nisipurile de aur". Cand se discuta despre echipamentul de securitate apar si primele frici, pe care desigur nimeni nu le arata.
Metamorfoza incepe la prima iesire din port si se continua cu fiecare insulita sau port vechi unde acostam. Raul de mare de care vorbesc toti, pare sa fi fost doar o legenda, spatiul restrans nu mai conteaza dupa doua trei zile. In schimb incep sa constientizeze ca nu vor mai fi fericiti la un hotel pe o plaja niciodata.
Locurile pe care echipajul nu le putea atinge decat venind cu yachtul, ii fac sa fie mandrii de ei si aici este talentul skipperului de ai ii motiva ca ei sunt cei care au tinut timona cum trebuie, ca sa ajungem aici (cateva valuri pe un vant de 25-30 de kts ii fac pe toti eroi, seara in port). In acest fel devin si interesati de sailing (sunt foarte multi care nu au fost pe un yacht niciodata inainte) si incep sa preia functii pe punte. Astfel se nasc timonieri, navigatori, "scotieri" etc. din contabili, avocati, notari si asa mai departe. In ultimele doua trei zile un skipper bun conduce yachtul de pe banca din cockpit, fara sa atinga vreun vinci si echipajul este foarte fericit ca e asa.
De aici si vine satisfactia unui skipper, cand vede cum reusesc cei care vroiau sa nu miste un deget in concediu, sa acosteze singuri intr-o marina ingusta. Sau cei care la inceput erau fricosi, sar in apa din mers (dupa ce anunta skipperul bineinteles) si stau ca si obiect de studiu pentru manevra de "om la apa".
Noi le dam echipajelor de turisti, libertate aproape totala, sansa de a participa activ la sailing si atentie pentru dorintele lor, in afara de faptul ca ii plimbam prin locurile acelea mirifice. Ei ne multumesc prin prietenia lor si prin faptul ca devin copilarosi si pur si simplu fericiti. Foarte rar se mai intampla si sa fii tratat ca un taximetrist de cate un pasager, dar deobicei restul grupului il pedepseste pe acest participant prin izolare, dupa ce skipperul i-a castigat de partea lui.
In concluzie: Nu este pentru oricine aceasta meserie, dar pentru cei care au talent la sailing si mai ales la oameni poate fi o satisfactie mare si cateodata un blestem deoarece nu ii lasa sa doarma linistiti acasa in patul lor.
Radu
, va distrati plimband lumea prin locurile alea mirifice 
. Daca nu e secret, spuneti-ne si noua cate ceva despre viata de skipper de charter, ce riscuri implica, daca se potriveste cu viata de familie, cat de rentabila e, etc.