Ahoy bravi barcoholici!
Am citit toate polemicele la adresa YCRR.
Ca orice organizatie are si parti bune si parti rele, irelevant...pentru mine cel putin
..voi incerca sa va povestesc cum s-a desfasurat practica pentru mine, si cat de mult m-au virusat acele zile:sail:
. Dupa lungile saptamani de teorie...care iti taiau orice chef in a te mai apuca de yachting( multitudinea de informatii noi si greoaie) A sosit şi mult asteptata clipa, practica. Deoarece 13 ziua cand incepeam, era zi de luni, am profitat şi am ajuns la mare cu un week-end înainte.
Nerăbdarea era mult prea mare. În fiecare zi mergeam în port să vedem Euxinul şi colegii care erau deja în practică. Deşi după o zi pe mare veneau epuizaţi, şi abia aştepteau să ajungă în pat, se citea o satisfacţie imensă pe faţa lor, şi dorinţa începerii unei noi zile.:happy-banana:
Luni, 13 august, ora 10 întâlnirea în port, la Euxin.Am ajuns cu o ora mai devreme de atâta nerăbdare. Alex, profesorul nostru, ne astepta la barcă, amuzandu-se de stangăcia cu care paşeam pe barca. Pe mal ne făcea cu mâna şi cu lacrimi în ochi, o colegă care terminase cu o zi în urmă cursul. :sail:Nu îi înţelegeam disperarea şi tristeţea, dar peste 5 zile aveam să inţeleg foarte bine.
Dupa ce ne-am urcat cu o oarecare frică pe yacht, având în vedere că pt noi toţi era primul contact cu aşa ceva, am primit primele instrucţiuni de ce şi ce nu se face la bordul yacht-ului. Ni s-a atras atenţia, că trebuie să călcăm cu toată talpa pe suprafaţa yachtului, că trebuie să ne ţinem tot timpul de părţile fixe ale ambarcaţiunii şi niciodată de manevrele mobile. Cel mai mare semnal de alarma a fost în preajma ghiului, sau the boom cum i se spune în engleză, şi cred că aşa ar trebui să-i zică şi în româna. Căci dacă te loveşte..e ca o bubuitura…dar mai bine să-l eviţi decât să-l simţi.
Toate acestea fiind spuse, ni s-au dat sarcini, pentru a putea ieşi din port. O persoană la pupa, una la prova..şi tot aşa. In sfârşit, aşteptarea se terminase..ieşeam în larg. Am avut noroc de o săptămâna superbă, cu soare şi vânt prielnic. Inima îmi bătea cu putere, îmi era frică de rau de mare, totul era nou, încercam să-mi aduc aminte tot ce ne povestise profesorul, în teorie. Totul se derula cu repeziciune. Odată ieşiti in larg, am oprit motorul şi am început să ridicăm velele. Alex ne explica ce trebuie să facem, ce scote trebuie trase, cum trebuie să le tragem, eram fascinaţi. In sfârşit velele au fost ridicate. Ne mişcam datorită vântului, după cum spuneam şi mai sus Zeul Eol, a ţinut cu noi, şi ne-a purtat pe braţe. Alex, se minuna ce viteză avem, vreo 5 noduri. Am început să înţelegem vântul şi toate unghiurile povestite la navigaţie acum ne erau clare. Felul în care se manifesta vela dacă nu cârmeşti cum trebuie, şi am învăţat să facem volte. Această manevră superbă, care te solicită într-u totul şi-ti deschide apetitul pentru navigaţia cu vele. Era o zi aboslut superbă. Marea în larg nu se compară cu nimic, este de o frumuseţe greu de descris în cuvinte. :titanic:
E bine de ştiu că vântul te ajută să navighezi, dar în combinaţie cu soarele puternic de august, poate cauza arsuri puternice, asa că e bine să vă echipaţi corespunzător. Şapca şi crema de protecţie solară sunt obligatorii.
Cele 4 ore alocate primei reprize de yachting erau pe sfârşite. Timpul este altul pe mare, trece cu o repezitate de doua ori mai mare. Ne-am întors la mal, să mâncăm pentru a prinde puteri, pentru repriza de dupa amiaza. Frica de rău m-a ţinut departe de mâncarea foarte grea şi consitentă, deşi stomacul comanda altfel, dar spre norocul meu, răul de mare m-a ocolit într-u totul, ca spre sfârşitul practicii, să capăt curaj de mânca fără probleme, pe barca.
Dupa ce ajungi la mal, şi pe uscat, îţi stă gândul numai la mare, fiecare adiere de vant, te duce cu gandul la cât de frumos alunecă barca şi ce frumos bandează şi cât de mult îţi doreşti să te întorci în larg. Acum încep să înteleg marinarii de cursă lungă, de ce nu suferă pentru că stau atât de mult timp pe mare, marea creează dependenţă şi te atrage ca un magnet.b-)
Fiecare zi era mai frumoasă ca precedenta. Toate chestiile noi care le învăţam erau minunate. Eram însetaţi, vroiam din ce in ce mai mult, nu ne-am mai fi intors la mal.
O zi deosebită era 15 august, Sf. Maria şi Ziua Marinei. Tot Portul era in strai de sărbătoare, si toată marina română se pregătea de paradă. Toate velierele din port au fost convocate la parada. Aşa că am particpat în paradă, am fost 11 veliere, în frunte cu Bricul Mircea, şi am bucurat specatorii de pe mal. Seara am ieşit din nou şi am văzut focurile de artificii din larg. Ziua marea este splendidă, dar seara la apus şi noaptea îţi taie răsuflarea, iar dacă mai ai şansa să vezi focuri de artificii acolo, este o imagine care cu siguranţa nu ţi se va şterge vreo dată din memorie. În larg toate vasele comercile mari şi fregatele erau ancorate, şi şi-au aprins toate lumniile, inclusive luminiţele de parda, era o imagine feerica. O zi cu adevarat de sărbătoare.
Zile au trecut ca o clipa. Vineri trebuia să ducem velierul în Eforie Nord, într-u cât urma Regata Mării Negre. Astfel ducând velierul în Eforie, se sfârşea ucenicia noastră pe mare.
Deşi eram entuziasmaţi de navigaţie, pe feţele tuturor se citea o tristeţe ca cea de pe faţa colegei din prima zi. Acum inţelesem cu adevărat…se termina practica şi implicit contactul nostru zilnic, cu marea şi largul, băile în larg care sunt mult peste cele de la mal. Se termina o experinţa de vis, o vacanţa minunată.
Nu cred că există perosană care să fi terminat practica, să nu-şi dorească să revină pe mare, să nu-şi dorească un velier al lui, să nu viseze la viitoare ieşiri.
Este un sport nobil, te innobilează cu fiecare ieşire pe mare, te face să te simţi mai bun, cu mai mult respect faţa de natura, de mare, te invaţă de fiecare data ceva nou. O metodă de deconectare şi relaxare totală. :skip:
La miez de noapte dacă m-ai trezi şi m-ai intreba ce-mi doresc…aş răspunde fără ezitari…să ies pe mare, pentru a naviga. Nu pot decât, să doresc tuturor să incerce macar o dată această experienţă.:noroc:
Mult succes şi Vant prielnic in tot ce intreprindeti!
Am citit toate polemicele la adresa YCRR.

Ca orice organizatie are si parti bune si parti rele, irelevant...pentru mine cel putin

. Dupa lungile saptamani de teorie...care iti taiau orice chef in a te mai apuca de yachting( multitudinea de informatii noi si greoaie) A sosit şi mult asteptata clipa, practica. Deoarece 13 ziua cand incepeam, era zi de luni, am profitat şi am ajuns la mare cu un week-end înainte.
Nerăbdarea era mult prea mare. În fiecare zi mergeam în port să vedem Euxinul şi colegii care erau deja în practică. Deşi după o zi pe mare veneau epuizaţi, şi abia aştepteau să ajungă în pat, se citea o satisfacţie imensă pe faţa lor, şi dorinţa începerii unei noi zile.:happy-banana:
Luni, 13 august, ora 10 întâlnirea în port, la Euxin.Am ajuns cu o ora mai devreme de atâta nerăbdare. Alex, profesorul nostru, ne astepta la barcă, amuzandu-se de stangăcia cu care paşeam pe barca. Pe mal ne făcea cu mâna şi cu lacrimi în ochi, o colegă care terminase cu o zi în urmă cursul. :sail:Nu îi înţelegeam disperarea şi tristeţea, dar peste 5 zile aveam să inţeleg foarte bine.
Dupa ce ne-am urcat cu o oarecare frică pe yacht, având în vedere că pt noi toţi era primul contact cu aşa ceva, am primit primele instrucţiuni de ce şi ce nu se face la bordul yacht-ului. Ni s-a atras atenţia, că trebuie să călcăm cu toată talpa pe suprafaţa yachtului, că trebuie să ne ţinem tot timpul de părţile fixe ale ambarcaţiunii şi niciodată de manevrele mobile. Cel mai mare semnal de alarma a fost în preajma ghiului, sau the boom cum i se spune în engleză, şi cred că aşa ar trebui să-i zică şi în româna. Căci dacă te loveşte..e ca o bubuitura…dar mai bine să-l eviţi decât să-l simţi.

Toate acestea fiind spuse, ni s-au dat sarcini, pentru a putea ieşi din port. O persoană la pupa, una la prova..şi tot aşa. In sfârşit, aşteptarea se terminase..ieşeam în larg. Am avut noroc de o săptămâna superbă, cu soare şi vânt prielnic. Inima îmi bătea cu putere, îmi era frică de rau de mare, totul era nou, încercam să-mi aduc aminte tot ce ne povestise profesorul, în teorie. Totul se derula cu repeziciune. Odată ieşiti in larg, am oprit motorul şi am început să ridicăm velele. Alex ne explica ce trebuie să facem, ce scote trebuie trase, cum trebuie să le tragem, eram fascinaţi. In sfârşit velele au fost ridicate. Ne mişcam datorită vântului, după cum spuneam şi mai sus Zeul Eol, a ţinut cu noi, şi ne-a purtat pe braţe. Alex, se minuna ce viteză avem, vreo 5 noduri. Am început să înţelegem vântul şi toate unghiurile povestite la navigaţie acum ne erau clare. Felul în care se manifesta vela dacă nu cârmeşti cum trebuie, şi am învăţat să facem volte. Această manevră superbă, care te solicită într-u totul şi-ti deschide apetitul pentru navigaţia cu vele. Era o zi aboslut superbă. Marea în larg nu se compară cu nimic, este de o frumuseţe greu de descris în cuvinte. :titanic:
E bine de ştiu că vântul te ajută să navighezi, dar în combinaţie cu soarele puternic de august, poate cauza arsuri puternice, asa că e bine să vă echipaţi corespunzător. Şapca şi crema de protecţie solară sunt obligatorii.
Cele 4 ore alocate primei reprize de yachting erau pe sfârşite. Timpul este altul pe mare, trece cu o repezitate de doua ori mai mare. Ne-am întors la mal, să mâncăm pentru a prinde puteri, pentru repriza de dupa amiaza. Frica de rău m-a ţinut departe de mâncarea foarte grea şi consitentă, deşi stomacul comanda altfel, dar spre norocul meu, răul de mare m-a ocolit într-u totul, ca spre sfârşitul practicii, să capăt curaj de mânca fără probleme, pe barca.
Dupa ce ajungi la mal, şi pe uscat, îţi stă gândul numai la mare, fiecare adiere de vant, te duce cu gandul la cât de frumos alunecă barca şi ce frumos bandează şi cât de mult îţi doreşti să te întorci în larg. Acum încep să înteleg marinarii de cursă lungă, de ce nu suferă pentru că stau atât de mult timp pe mare, marea creează dependenţă şi te atrage ca un magnet.b-)
Fiecare zi era mai frumoasă ca precedenta. Toate chestiile noi care le învăţam erau minunate. Eram însetaţi, vroiam din ce in ce mai mult, nu ne-am mai fi intors la mal.
O zi deosebită era 15 august, Sf. Maria şi Ziua Marinei. Tot Portul era in strai de sărbătoare, si toată marina română se pregătea de paradă. Toate velierele din port au fost convocate la parada. Aşa că am particpat în paradă, am fost 11 veliere, în frunte cu Bricul Mircea, şi am bucurat specatorii de pe mal. Seara am ieşit din nou şi am văzut focurile de artificii din larg. Ziua marea este splendidă, dar seara la apus şi noaptea îţi taie răsuflarea, iar dacă mai ai şansa să vezi focuri de artificii acolo, este o imagine care cu siguranţa nu ţi se va şterge vreo dată din memorie. În larg toate vasele comercile mari şi fregatele erau ancorate, şi şi-au aprins toate lumniile, inclusive luminiţele de parda, era o imagine feerica. O zi cu adevarat de sărbătoare.
Zile au trecut ca o clipa. Vineri trebuia să ducem velierul în Eforie Nord, într-u cât urma Regata Mării Negre. Astfel ducând velierul în Eforie, se sfârşea ucenicia noastră pe mare.
Deşi eram entuziasmaţi de navigaţie, pe feţele tuturor se citea o tristeţe ca cea de pe faţa colegei din prima zi. Acum inţelesem cu adevărat…se termina practica şi implicit contactul nostru zilnic, cu marea şi largul, băile în larg care sunt mult peste cele de la mal. Se termina o experinţa de vis, o vacanţa minunată.
Nu cred că există perosană care să fi terminat practica, să nu-şi dorească să revină pe mare, să nu-şi dorească un velier al lui, să nu viseze la viitoare ieşiri.
Este un sport nobil, te innobilează cu fiecare ieşire pe mare, te face să te simţi mai bun, cu mai mult respect faţa de natura, de mare, te invaţă de fiecare data ceva nou. O metodă de deconectare şi relaxare totală. :skip:
La miez de noapte dacă m-ai trezi şi m-ai intreba ce-mi doresc…aş răspunde fără ezitari…să ies pe mare, pentru a naviga. Nu pot decât, să doresc tuturor să incerce macar o dată această experienţă.:noroc:
Mult succes şi Vant prielnic in tot ce intreprindeti!