Ahoy dragii mei,
Am reusit sa strang gasca si acu sa va psun povestea aventurii noastre!! enjoy...sper sa nu va plictisesc..vor fi mai multe posturi...am avut multeee de spus
)
SeaLady si cei 10 marinari
Pentru ca traim alte vremuri, am parafrazat Alba ca zapada si cei 7 pitici, si a devenit ceea ce veti citi.
Vremurile se schimba si cu ele si noi, oamenii, conceptiile si gandurile noastre, toate se adapteaza. Daca acum 200 de ani sa te plimbi, in compania unui barbat, femeie necasatorita fiind, fara o terta persoana alaturi, era subiect de barfa si stigmatizare, azi nu se mai pune problema….Asa ca plecand pe mare in compania a 10 barbati, devine o aventura, subiect de gluma sau invidie. Traiasca emanciparea femeii! Echipajul a fost format din skipper, 9 baieti veseli si eu.
Aventura nu incepe in ziua plecarii, cum toata lumea crede, ea incepe odata cu prima idée despre excursie. Cei virusati de “ boala” sailingului, stiu ce inseamna iarna, vremea urata, frigul si lungile luni de asteptare, pana la o noua iesire pe mare. Toate gandurile si framantarile incep, de la ultima iesire. Pentru noi cei indragostiti de mare, iarna este cea mai mare pedeapsa. Ca sa nu ai ganduri depresive si clipe de panica, cand nu poti iesi din casa, din cauza zapezii si a termometrului blocat pe minus, incepi sa organizezi prima iesire din sezonul care va veni.
Se spune ca atunci cand visezi la o plecare, ca ea sa devina realitate, trebuie sa stabilesti data. Anul trecut mi-am petrecut ziua de nastere, pe Adriatica in drum spre Venetia, a fost o experienta aparte, asa am creeat precedent, mi-am zis de ce nu mi-as petrece in acelasi mod placut aniversarea, leganata de valurile marii. Perioada aleasa 1-7 aprilie. Planurile au inceput sa prinda contur in noiembrie, am ales locatia, Croatia, am ales skipperul, Radu de la SaillingTours, mai navigasem cu el, iar povestile despre skippertraingurile cu el erau mai mult decat promitatoare. El a ales barcuta, o micuta de 50 de picioare. Ea cerea un echipaj de 10 omuleti. Pentru ca nu era doar o plimbare, ci un skippertrainig, echipajul trebuia sa fie din oameni care nu venau pentru prima oara pe o barca.
Dupa cateva telefoane am reusit sa adun 5 membrii, plus eu,eram 6…ne lispeau 4. I-am rugat pe cei deja inscrisi sa mai intrebe la randul lor printre cunoscuti.
Cand toate acestea au fost stabilite, timpul a inceput sa treaca altfel, aveam un vis spre care ne indreptam. Astfel la mijlocul lunii februarie echipajul era complet. Am acceptat si venirea a 3 novici printre noi.
Vei spune ca exagerez cand zic un vis, ei afla tu cititorule ca nu o zic fara temei, fiecare calatorie, pe un velier este un vis, care se implineste, atunci cand pui piciorul pe pontonul marinei, de unde iei ambarcatiunea. Pasiunea asta este mistuitoare iarna, dar plina de satisfactii in sezon si nu este inteleasa de toti. Libertatea pe care ti-o ofera marea, linistea care-ti cuprinde sufletul cand se opreste motorul si se ridica velele transformand ambarcatiunea intr-o fiinta a marii. Totul prinde viata, tot echipajul este una cu natura. Valurile mangaie coca si sufletul echipajului, vantul curate gandurile grele, stresul, inima, necazurile sunt uitate, zambetul apare pe fetele brazdate de cotidianul gri.
Dar sa revenim din lumea metaforica si sa continuam povestea noastra. Chiar daca ultimele zile s-au incapatanat sa treca greu, ziua plecarii a sosit. S-a decis sa calatorim, pana la Trogir, cu masinile. Astfel una pleca din Bucuresti cu 4 membrii, una din Craiova cu doi membrii si skipperul si una din Iasi cu alti 4. Am plecat pe 30 aprilie, am incarcat masinile cu bagaje si cu alimente si cei 1200 de km pareau o clipa. Dupa 20 de ore, am ajuns in marina scaldata de soare. Led Zeppelin, casuta noastra plutitioare era lustruita si ultimele detalii puse la punct. Era si pentru ea prima iesire din sezon. Am descarcat bagajele, ultimii membrii ai echipajului si-au facut aparitia, pontonul parea neincapator.
Era ciudat sa fiu singura fata la bord, desi tot tmpul m-am inteles mai bine cu baietii, si am fost baietoasa de cand ma stiu, ceva emotii au fost. Vroiam sa fie un echipaj unit, sa nu existe nicio divergenta. Desi cu marea majoritate ma stiam bine, una e sa iesi la o bere si alta e sa stai 7 zile alaturi de cineva. Un grup de oameni, intr-un spatiu restrans, intr-o perioada de timp, poate reactiona diferit, decat la o iesire de o seara.
Entuziasmul se citea pe fetele noastre. Parca si soarele stralucea altfel, se observa cat de lunga a fost iarna. Cunoscatorii se intelegeau din priviri, novicii priveau fascinati si curiosi. Iesirea aceasta se dorea a fi un antrenament pentru noul sezon. Radu si el nerabadator, prima iesire din sezon si pentru el. 1 mai venea cu o luna mai devreme pentru noi.
Vroiam sa ne instalam cat mai repede si sa ridicam ancora. Despachetatul s-a realizat in timp record, toti vroiam sa alungam ultimele urme de iarna din noi, sa intampinam sezonul si sa gustam din ambrozia libertatii.
va urma
Am reusit sa strang gasca si acu sa va psun povestea aventurii noastre!! enjoy...sper sa nu va plictisesc..vor fi mai multe posturi...am avut multeee de spus
)SeaLady si cei 10 marinari
Pentru ca traim alte vremuri, am parafrazat Alba ca zapada si cei 7 pitici, si a devenit ceea ce veti citi.
Vremurile se schimba si cu ele si noi, oamenii, conceptiile si gandurile noastre, toate se adapteaza. Daca acum 200 de ani sa te plimbi, in compania unui barbat, femeie necasatorita fiind, fara o terta persoana alaturi, era subiect de barfa si stigmatizare, azi nu se mai pune problema….Asa ca plecand pe mare in compania a 10 barbati, devine o aventura, subiect de gluma sau invidie. Traiasca emanciparea femeii! Echipajul a fost format din skipper, 9 baieti veseli si eu.
Aventura nu incepe in ziua plecarii, cum toata lumea crede, ea incepe odata cu prima idée despre excursie. Cei virusati de “ boala” sailingului, stiu ce inseamna iarna, vremea urata, frigul si lungile luni de asteptare, pana la o noua iesire pe mare. Toate gandurile si framantarile incep, de la ultima iesire. Pentru noi cei indragostiti de mare, iarna este cea mai mare pedeapsa. Ca sa nu ai ganduri depresive si clipe de panica, cand nu poti iesi din casa, din cauza zapezii si a termometrului blocat pe minus, incepi sa organizezi prima iesire din sezonul care va veni.
Se spune ca atunci cand visezi la o plecare, ca ea sa devina realitate, trebuie sa stabilesti data. Anul trecut mi-am petrecut ziua de nastere, pe Adriatica in drum spre Venetia, a fost o experienta aparte, asa am creeat precedent, mi-am zis de ce nu mi-as petrece in acelasi mod placut aniversarea, leganata de valurile marii. Perioada aleasa 1-7 aprilie. Planurile au inceput sa prinda contur in noiembrie, am ales locatia, Croatia, am ales skipperul, Radu de la SaillingTours, mai navigasem cu el, iar povestile despre skippertraingurile cu el erau mai mult decat promitatoare. El a ales barcuta, o micuta de 50 de picioare. Ea cerea un echipaj de 10 omuleti. Pentru ca nu era doar o plimbare, ci un skippertrainig, echipajul trebuia sa fie din oameni care nu venau pentru prima oara pe o barca.
Dupa cateva telefoane am reusit sa adun 5 membrii, plus eu,eram 6…ne lispeau 4. I-am rugat pe cei deja inscrisi sa mai intrebe la randul lor printre cunoscuti.
Cand toate acestea au fost stabilite, timpul a inceput sa treaca altfel, aveam un vis spre care ne indreptam. Astfel la mijlocul lunii februarie echipajul era complet. Am acceptat si venirea a 3 novici printre noi.
Vei spune ca exagerez cand zic un vis, ei afla tu cititorule ca nu o zic fara temei, fiecare calatorie, pe un velier este un vis, care se implineste, atunci cand pui piciorul pe pontonul marinei, de unde iei ambarcatiunea. Pasiunea asta este mistuitoare iarna, dar plina de satisfactii in sezon si nu este inteleasa de toti. Libertatea pe care ti-o ofera marea, linistea care-ti cuprinde sufletul cand se opreste motorul si se ridica velele transformand ambarcatiunea intr-o fiinta a marii. Totul prinde viata, tot echipajul este una cu natura. Valurile mangaie coca si sufletul echipajului, vantul curate gandurile grele, stresul, inima, necazurile sunt uitate, zambetul apare pe fetele brazdate de cotidianul gri.
Dar sa revenim din lumea metaforica si sa continuam povestea noastra. Chiar daca ultimele zile s-au incapatanat sa treca greu, ziua plecarii a sosit. S-a decis sa calatorim, pana la Trogir, cu masinile. Astfel una pleca din Bucuresti cu 4 membrii, una din Craiova cu doi membrii si skipperul si una din Iasi cu alti 4. Am plecat pe 30 aprilie, am incarcat masinile cu bagaje si cu alimente si cei 1200 de km pareau o clipa. Dupa 20 de ore, am ajuns in marina scaldata de soare. Led Zeppelin, casuta noastra plutitioare era lustruita si ultimele detalii puse la punct. Era si pentru ea prima iesire din sezon. Am descarcat bagajele, ultimii membrii ai echipajului si-au facut aparitia, pontonul parea neincapator.
Era ciudat sa fiu singura fata la bord, desi tot tmpul m-am inteles mai bine cu baietii, si am fost baietoasa de cand ma stiu, ceva emotii au fost. Vroiam sa fie un echipaj unit, sa nu existe nicio divergenta. Desi cu marea majoritate ma stiam bine, una e sa iesi la o bere si alta e sa stai 7 zile alaturi de cineva. Un grup de oameni, intr-un spatiu restrans, intr-o perioada de timp, poate reactiona diferit, decat la o iesire de o seara.
Entuziasmul se citea pe fetele noastre. Parca si soarele stralucea altfel, se observa cat de lunga a fost iarna. Cunoscatorii se intelegeau din priviri, novicii priveau fascinati si curiosi. Iesirea aceasta se dorea a fi un antrenament pentru noul sezon. Radu si el nerabadator, prima iesire din sezon si pentru el. 1 mai venea cu o luna mai devreme pentru noi.
Vroiam sa ne instalam cat mai repede si sa ridicam ancora. Despachetatul s-a realizat in timp record, toti vroiam sa alungam ultimele urme de iarna din noi, sa intampinam sezonul si sa gustam din ambrozia libertatii.
va urma
