Ziua 5 – 14 Apr: Primosten – Skradin – Sibenik, 35 M
Dupa frustrarile din ziua precedenta a urma o zi „the best of”. Plecam din Primosten pe vreme frumoasa, cu un vanticel de 10 nd. Skipperi decid ca e cazul de o mini-regata, ne aliniem la iesirea din Primosten si incepem cu voltele.
Facem volte, poze, vedem delfinii, minunat. Prin statii se arunca acuzatii de mers la motor, radem, glumim, veselie mare. In apropiere de intrarea in defileul de la Krka ne oprim la cetatea Sveti Nikola unde experimentam o acostare sandwitch de 4 barci. Cu succes si fara incidente
Poze multe, ne imbarcam, plecam si ne mergem in sus spre Skradin la capatul navigabil al defileului Krka. Mergem pe soare prin defileu, trecem pe sub autostrada, foarte frumos, veselie maxima.
La Skradin facem o acostare complexa, noi si Bella Mama stam la ancora, Trovna si Plocica se leaga sandwish la ponton. Toata lumea merge in vizita la cascada Krka, eu raman cu Tibi si Samy la un pahar de vin. Ne mai plimbam cu dinghyul prin port, o maslina, o poveste ...
Vine seara, aprindem luminile de ancorare si asteptam restul echipajului. Se lasa bine seara cand grupul revine din excursie, asa ca urmeaza intoarcerea pe timp de noapte prin defileu.
Aprindem luminile de navigatie, ma agat (din nou, cu disperare) de timona si incepem. Un far, doua faruri, navigatia pe timp de noapte incepe sa-mi placa. Raman pe punte cu „ingerul pazitor” skipper Radu si cu Ion, restul echipajului se retrag in careu pentru o supa si alte bunataturi.
Lucrurile par sa functioneze, flotila inainteaza, pana cand observam (defapt, nu observam) un far. Incepe sa-mi creasca un pic tensiunea, Radu ma linisteste cu acelasi calm imperturbabil „probabil e ars”. Continuam navigatia cu atentia sporita si ne ghidam dupa reflexia apei in defileul lat de 100-200 m. Mai trece o salupa fara lumini, mai un pescar fara felinar, asa, sa condimenteze atmosfera.
Incerc o manevra discreta, scot GPS-ul de mana din buzunar si-l asez strategic langa compas. Aveam track-ul de la venire salvat, si incercam sa verific un potential pericol din timp. Radu ma apostrofeaza, asa ca-i dau GPS-ul lui Ion, „just in case”. Zilele urmatoare voi intelege ca GPS-ul nu e o scula de baza in situatii de genul asta, dimpotriva.
OK, avem un far ars, unde e urmatorul. Pai nu prea e nici urmatorul. Avem doua faruri arse. No problem, Radu e calm, sau asa pare, asa ca incerc sa ma linistesc. Ochesc din cand in cand colacul de salvare, sa vad daca e la locul lui ... „just in case”.
Continuam incet prin defileu cautand cel de-al treilea far, care din solidaritate cu celelalte doua s-a decis sa nu se arate. Bun, trei faruri arse ... moment de maxima incordare, cand dinspre careu se aud strigate care ne invita la masa. Bineinteles ca nu ne sta gandul la mancare, dar Nana insista si vine pe punte cu supele la cana. Ne relaxam cu o supa calda, si intr-un final vedem podul luminat peste autostrada si luminile de la Sibenik in fundal.
Echipajul cineaza vesel in careu, noi ne relaxam pe punte, ne apropiem de faleza din Sibenik ghidati de turla bisericii. Cu 2 minute inainte de acostare, toata lumea revine pe punte, si urmeaza o acostare reusita in final, dar cu multe indicatii din toate colturile barcii
Ziua 6 – 15 Apr: Sibenik – Logorun – Murter, 30 M
Din nou o zi „best of”, cu o trezire brusca la ora 5 generata de valurile de siaj de la ferry, care ne frecau fenderele de zidul falezei din Sibenik. Adorm la loc, dar tratamentul se repeta la ora 7. De data aceasta ies pe punte, Andy deja era pregatit cu o cafea imbietoare.
Soare, frumos, stam pe punte, ne uitam la turistii chinezi care fac poze. Se trezeste echipajul si cei care se pricep la vietati marine pleaca spre piata de peste, de unde revin cu diverse dihanii pe care in Ardeal le vedem doar in poze.
Pana celelalte echipaje fac inviorarea de dimineata noi mergem in marina Manalina, SE de Sibenik, pentru exercitii de acostare „live”, intr-o marina plina. Timp de 2-3 ore ne jucam printre yachturile scumpe de acolo, mai un fender, mai un picior, fiecare acosteaza de cateva ori cu succes, spre disperarea celor de la marina, care intr-un final nu mai suporta si ne invita afara
Ne intoarcem la faleza din Sibenik si ne regrupam. La plecare bate vantul, asa ca Radu decide o iesire maiastra prin stramtoarea care strajuieste Sibenik-ul cu velele. Ne conformam si facem nenumarate volte prin stramtoare, cu ochii la trafic si la sonar.
Continuam cu vele pana la insula Logorun, unul dintre secretele bine pazite ale baietilor de la Sailing Tours. Acostam sandwitch la pontonul unui restaurant parasit, de unde imprumutam obiecte de mobilier si gratar.
Orataniile marine cumparate de dimineata se transforma in mancaruri imbietoare, fiecare echipaj isi aduce contributia la masa comuna cu ce poate mai bine. Soarele ne imbie dupa mancare urmeaza o excursie la un buncar sapat in piatra, prilej de poze, sperieturi in grota, si veselie mare.
Revenim la bord, facem curatenie pe ponton, ducem mobilierul si gratarul la loc in restaurant, astfel incat locul sa para, intr-adevar, parasit. Cei care vor sa mearga in locul cu pricina sunt rugati sa-l lase asa cum l-au gasit, pentru a nu strica farmecul locului.
Ne indreptam NV spre Murter in lumina asfintitului. Ne ocupam de route planning pe harta pentru acostarea in Murter, deoarece anticipam o sosire pe noapte, iar insulitele din NV nu sunt semnalizate si apa e mica.
Cand suntem travers de farul din Prisnak ma cer la timona (incepuse sa-mi placa mersul noaptea in conditii de stres) si incepem intrarea catre Murter. Cu un ochi la insule si unul la sonda de adancime inaintam la relanti pe mijlocul canalului. Trecem de punctul critic de 2.5 m si ne indreptam spre marina.
Planul era sa acostam in port pentru a nu plati marina. Dar dupa masa copioasa de la pranz a rezultat un morman imens de vase, care trebuiau spalate. Asadar incercam sa facem plinul cu apa, deci tragem pupa in marina pentru un plin de apa. Negocierile cu angajatul marinei esueaza, timp in care Ion negocia plinul noi eram cu furtunul in rezervor. Problema se rezolva „romaneste” cu o mica atentie si tregem vis-a-vis pentru noapte.
Ziua 7 – 16 Apr: Murter - Trogir, 43 M
Ultima zi pe mare, trezirea la 5 dimineata. Planul este sa ajungem in Trogir devreme sa putem merge la Split la ceva salon nautic.
La 5 dimineata cu un echipaj redus ma agat din nou de timona si iesim in zori din zona periculoasa de la Murter. O tinem la motor pe nori si fara vant pana spre ora 8 cand apare un vant de 15 nd.
Primul impuls a fost sa ridicam velele ... al doilea impuls a fost sa spalam vasele, care stateau mormane din ziua precedenta. Incepe operatiunea spalat de vase, care dureaza 2 ore ... suficient cat sa pierdem vantul.
Totusi, dupa ce trecem de arhipelagul din zona Sibenik mergem cu vant de travers pana cand ne apropiem din nou de coasta, dupa care continuam cu motorul si randa.
Facem alimentarea finala la Trogir si acostam cu tristete in marina de la Seget Donji. Ne bucuram totusi de facilitatile moderne ale marinei, facem un dus si ne pregatim de salonul nautic.
Baietii au plecat la salon, eu am mai ramas sa vad procedura de check-out. Au venit doi reprezentanti de la charter, unul pe interior a scotocit si numarat tot ce se putea, celalalt a inspectat puntea. Scapam fara probleme (nici nu erau), scafandrul urmand sa vina dimineata sa confirme.
Mergem si la salonul nautic, vizitam pe acolo fara mare entuziasm. Situatia se schimba cand intalnim un circumnavigator care si-a construit singur un Van Der Statd 34 in 10 ani, dupa care a circumnavigat 3 ani. Voi reveni cu povestea lui.
Seara e destul de agitata, incet-incet ne conectam la problemele cotidiene, incepe agitatia legata de norul de cenusa. Andy, Ion si Tibi erau direct interesati, ei urmand sa plece cu avionul a doua zi. Ultimele pahare de vin, ultimii creveti cu spaghetti.
Finalul
Dimineata e dezolanta, ma trezesc si gasesc jumatate de barca parasita, Dani, Tavi si Ion plecasera de la ora 5. Andy cu Tibi faceau bagaje ingrijorati de situatia traficului aerian.
Dupa un drum la aeroportul din Split lucrurile se lamuresc, vom merge cu totii la Timisoara Asadar ne luam ramas bun, plec spre tara impreuna cu Sandrin, Andy si Tibi, care vor continua seara drumul spre casa cu trenul din Timisoara.
Multumesc lui Radu si echipei de la Sailing Tours, salutari colegilor de echipaj! Sper sa ne revedem curand pe mare.
