Dupa cum am promis, incep aici o serie de povestiri de pe vremea cand pescuiam alaturi de (scuzati gradul de comparatie fortat
) cele mai negative personaje posibile din ecosistemul social galatean pe vremea lui Ceausescu - pescarii profesionisti. Daca exista la vremea aia ceva mai rau decat ei, erau doar recidivistii inraiti, care-si petreceau toata viata la zbarna
.
Exploatatia piscicola principala din zona Galati era complexul Brates, cu bazinele de puiet si reproducatori, apartinand Institutului Piscicol, in partea de sud, si crescatoria mare, apartinand Piscicola, in nord. Aici se vede zona, cu bazinele din sud transformate azi in exploatatii agricole, piscicultura locala fiind demult in agonie din cauza unor decizii postdecembriste catastrofale. In afara de Brates, mai erau exploatatii la Vladesti, Lozova, Malina, plus peste Dunare cele din zona Crapina-Rachelu, ultimele din pacate asanate in mare parte in 1985-1986. In plus, foarte important era si pescuitul la Dunare, cu unelte curgatoare de tip setca, ava sau laptas, care se practica si azi.
Bratesul la origine a fost un liman fluviatil, adica un rau (Chineja) caruia i s-a colmatat gura de varsare in Dunare si astfel s-a format lacul, a carui suprafata initiala era de 13.000 de hectare
. In anii 60, urmare a planului national de asanare si transformare in teren agricol a baltilor din Lunca Dunarii, plan elaborat de Grigore Antipa, Bratesul original a fost complet secat, dupa care s-au construit digurile viitorului complex piscicol, in suprafata de 2300 de hectare (care trebuia sa furajeze cu peste clasa muncitoare numeroasa a "orasului rosu"), restul pana la 13.000 fiind redat agriculturii.
Pe lacul asta au pescuit inaintasii mei din tata-n fiu, si inainte si dupa desecare si crearea noului complex. Eu am fost primul care am rupt (partial) traditia, pregatindu-ma pentru o cariera tehnica in industrie, insa in timp am descoperit cata dreptate a avut taica-miu cand mi-a zis "daca ai baut apa din ispol, n-ai sa te vindeci vreodata de balta, bizamule"
.
Bratesul a fost si a ramas pentru mine un univers intreg, fiindca inclusiv in conditiile artificiale de crescatorie, ecosistemul acvatic s-a dezvoltat si a prosperat pe toate etajele trofice, balta fiind plina de pasari de toate tipurile, care mancau incepand de la insecte (pasarile mici), pana la pesti marisori (pelicanii).
Ca sa nu lungesc prea mult acum descrierea, ajungem in 1990, la debutul sezonului de pescuit, pe data de 15 august. Toata lumea, de la seful de ferma - inginerul Glavan, pana la ultimul zilier (inclusiv subsemnatu'), era in fibrilatii, cu gandul la recolta de peste asteptata timp de un an, cu care urmau de-acum incolo sa-si umple tolbele si ulterior teschereaua
. Sperantele erau mari, fiindca doar era democratie, si pestii din balta nu erau numarati
. Dupa o zi fructuoasa de pescuit, in care bineinteles s-au consumat toate proviziile de licori bahice avute la pachet si a fost nevoie de interventia "obletzarilor" ca sa reimprospateze bufetul (am sa povestesc si despre asta), lumea si-a facut proviziile de peste la maxim, in afara de gentile regulamentare s-a bagat la dulman, la cizme, s-au lasat horetze pline la sarghii, (numai eu am lasat 2
), in timp ce brigada smecherilor in frunte cu Glavan avea pline cu saci de peste cele 2 flotoare ale catamaranului care cara nacelele unde se aduna marfa de la navod.
Urma controlul regulamentar, astfel ca pescarii sa ia acasa cel mult 5 kile de peste (asta in teorie
), toti turbalaii stateau aliniati privind pe furis la Glavan, Ohan si Haric, care teoretic trebuiau sa ne bulaneasca si sa ne scuture straiele de pe noi de pestele ascuns in ele
. Afara era o caldura infernala inclusiv la 6 seara, si noi eram incotosmanati cu toate boarfele si cu pelerinele pe deasupra, unde camuflam pe langa geanta regulamentara inca o traista de peste.
Am trecut toti zilierii la control, am scapat fiecare dupa noroc mai mult sau mai putin bulaniti de marfa, ne-am urcat in remorca tractorului, dupa care au ramas fata in fata gashca lui Glavan cu brigada de sefi de navod, intre care era si taica-miu. Fiecare din gashti stia ca ailalti trebuiau sa-si umfle marfa blatuita si s-o roiasca, trebuia doar ca treaba asta sa se intample pe rand, ca asa era elegant, sa nu vada subalternu' cat fura superioru'
. Si asa a inceput dansu'...
La cat de cald era afara, la un moment dat Glavan face o mecla teatrala, se uita in zare, se schimonoseste, si dintr-o data striga: "Auleu ci ploai vini baaaaaa, Dorule, adu repidi masina ba sa plecam, si voi martalogilor vira acasa ca uiti ci ploai vini!" Normal ca nu era nici un nor pe cer, darmite de ploaie, dar daca ordinu' era ca "vini ploaia", asa trebuia sa se intample
. Glavan si sleahta lui se urca in Aro, urmat de izoterma cu gheata pentru marfa de protocol, si se fac ca pleaca spre sud, noi pornim cu tractoru' si sefii de navod cu Daciile spre vest, dupa care ne oprim la vreo 500 de metri, asteptand sa-si umfle marfa smecherii. Dupa ce vedem Aro-ul si izoterma mare dincolo de pista veche, noi coteii sarim repede in Dacii, fiecare alaturi de gashca lui, si vira la sarghii sa umflam horetzele pline-ochi cu marfa, le trantim in portbagaje de se cocoseaza sarmanele Dacii cu 2 randuri de arcuri pe spate sub greutatea portbagajelor pline de peste. Ne luam apoi viteza pe dig pana la "gard", unde iscoada noastra nea Dinica de la canton ne spune ca drumu' e liber de "garda", dupa care viteza spre cartier de-a lungul liniei "Marladului", pana ajungem acasa, unde ne asteapta deja o coada de clienti la peste. Punem repede si busim marfa, incasez mica suma care mi se cuvenea, imi pun boarfele, pelerina, cizmele si geanta la punct, apoi o baie la furtun in curte si vira la cadaoale la discoteca Top de la Gradina Publica
.
Si uite asa toata toamna s-a dansat dansul "auleu ci ploai vini", s-a carat marfa si s-au strans lovele, anul 1990 fiind cel mai prosper pentru sleahta de braconieri-pescari la Brates. In anul urmator Glavan si-a deschis cateva consignatii, a inceput sa aduca marfa din toata tara si sa duca marfa de Galati (indeosebi peste) in marile orase, si fiecare din pescarii galateni si-a investit dupa cum l-a dus capu' mai bine sau mai prost agoniseala. Urmeaza celelalte episoade, stay tuned
.


Exploatatia piscicola principala din zona Galati era complexul Brates, cu bazinele de puiet si reproducatori, apartinand Institutului Piscicol, in partea de sud, si crescatoria mare, apartinand Piscicola, in nord. Aici se vede zona, cu bazinele din sud transformate azi in exploatatii agricole, piscicultura locala fiind demult in agonie din cauza unor decizii postdecembriste catastrofale. In afara de Brates, mai erau exploatatii la Vladesti, Lozova, Malina, plus peste Dunare cele din zona Crapina-Rachelu, ultimele din pacate asanate in mare parte in 1985-1986. In plus, foarte important era si pescuitul la Dunare, cu unelte curgatoare de tip setca, ava sau laptas, care se practica si azi.
Bratesul la origine a fost un liman fluviatil, adica un rau (Chineja) caruia i s-a colmatat gura de varsare in Dunare si astfel s-a format lacul, a carui suprafata initiala era de 13.000 de hectare

Pe lacul asta au pescuit inaintasii mei din tata-n fiu, si inainte si dupa desecare si crearea noului complex. Eu am fost primul care am rupt (partial) traditia, pregatindu-ma pentru o cariera tehnica in industrie, insa in timp am descoperit cata dreptate a avut taica-miu cand mi-a zis "daca ai baut apa din ispol, n-ai sa te vindeci vreodata de balta, bizamule"

Bratesul a fost si a ramas pentru mine un univers intreg, fiindca inclusiv in conditiile artificiale de crescatorie, ecosistemul acvatic s-a dezvoltat si a prosperat pe toate etajele trofice, balta fiind plina de pasari de toate tipurile, care mancau incepand de la insecte (pasarile mici), pana la pesti marisori (pelicanii).
Ca sa nu lungesc prea mult acum descrierea, ajungem in 1990, la debutul sezonului de pescuit, pe data de 15 august. Toata lumea, de la seful de ferma - inginerul Glavan, pana la ultimul zilier (inclusiv subsemnatu'), era in fibrilatii, cu gandul la recolta de peste asteptata timp de un an, cu care urmau de-acum incolo sa-si umple tolbele si ulterior teschereaua



Urma controlul regulamentar, astfel ca pescarii sa ia acasa cel mult 5 kile de peste (asta in teorie


Am trecut toti zilierii la control, am scapat fiecare dupa noroc mai mult sau mai putin bulaniti de marfa, ne-am urcat in remorca tractorului, dupa care au ramas fata in fata gashca lui Glavan cu brigada de sefi de navod, intre care era si taica-miu. Fiecare din gashti stia ca ailalti trebuiau sa-si umfle marfa blatuita si s-o roiasca, trebuia doar ca treaba asta sa se intample pe rand, ca asa era elegant, sa nu vada subalternu' cat fura superioru'

La cat de cald era afara, la un moment dat Glavan face o mecla teatrala, se uita in zare, se schimonoseste, si dintr-o data striga: "Auleu ci ploai vini baaaaaa, Dorule, adu repidi masina ba sa plecam, si voi martalogilor vira acasa ca uiti ci ploai vini!" Normal ca nu era nici un nor pe cer, darmite de ploaie, dar daca ordinu' era ca "vini ploaia", asa trebuia sa se intample


Si uite asa toata toamna s-a dansat dansul "auleu ci ploai vini", s-a carat marfa si s-au strans lovele, anul 1990 fiind cel mai prosper pentru sleahta de braconieri-pescari la Brates. In anul urmator Glavan si-a deschis cateva consignatii, a inceput sa aduca marfa din toata tara si sa duca marfa de Galati (indeosebi peste) in marile orase, si fiecare din pescarii galateni si-a investit dupa cum l-a dus capu' mai bine sau mai prost agoniseala. Urmeaza celelalte episoade, stay tuned
