Ne-am intors de trei zile din vacanta de 10 zile in marea Ionica. Planurile (ca si socoteala de acasa) nu au iesit chiar ca la carte! Am invatat un lucru: sa planifici nu inseamna neaparat sa iti faci planuri. Si multe altele pe care, Constantin, cu un an si jumatate in urma le-a pomenit (la un skipper trainign in Egee, in aprilie) dar, ca la tot incepatoru' , au trecut cu viteza prin urechi si duse au fost! Dar s-au intors (la timp!!!) atunci cind a fost nevoie! Dar despre astea mai tirziu.
Am preluat barcazul, o Bavaria 39 Cruiser, saracutz echipata, in 14 sept. Spun saracut echipata deoarece era la minimul de echipare ( deh, barca de charter care trebuie sa isi scoata banii cu minim efort financiar). Nu un navtex, un chart plotter minim ca marime si nedocumentat (nu ca am fi stat noi sa studiem documentatia!), veste patru automate si doua zdrente (si murdare!). Am observat doua rupturi la randa (invatati de Constantin sa ne uitam atent la vele, chiar si cu binoclul), dintre care una destul de adinca, ceea ce a necesitat scoaterea ei si coaserea la un atelier. Un defect (de fapt reglaj) la furling, care nu se putea stringe pina la capat, raminind circa un metru de foc nerulat. Si doua zgirieturi semnificative, deasupra liniei de plutire; semnat pozele facute de scafandru. Nu ne-a spus nimeni ca motorul face fitze, adica filtrele si circuitul de carburant fiind infundate, scadea turatia; dupa contact telefonic, sfatuiti sa il lasam sa mearga un timp la turatii mici dupa care sa il turam treptat. A functionat o vreme! Pina la urma a fost nevoie de o interventie a mecanicilor pentru curatare si desfundare; o vreme a mers dar problemele au revenit. Explicatie: e sfirsit de sezon, barca va intra la mentenanta, bla, bla!
Si a mai fost un "mic" incident: era cit pe aci sa pierdem ancora, cu 70-80 m de lant cu tot; in apa de 12-15 m! Roata de lant a vinciului fiind uzata, lantul a sarit din locasuri si a plecat, repere de tot, la fund. Noroc cu a "sforicica" de 10 mm diametru, care a reusit sa il tina de capat. Isi imagineaza cineva cum se poate ridica un lant de 10-12 kg/m (pentru reducerea efortului aritmetic, circa 150 kg) cu mina libera si repozitiona pe roata vinciului? Nu doresc nimanui sa incerce! Mai ales pe un vint de 6-8 knt, intr-o marina fara locuri libere, cu spectatori rizind superior (mama lor de italieni! Na ca am zis-o!). Toate astea dupa o furtuna de 7-8 bf?!? (Voi reveni la asta mai tirziu) Solutia a fost sa improvizam o legatura dinr-o banda cu carabiniere si o parima, pe care le lega la lant, 3-4 m sub apa Dragos, scafandrul improvizat al crew-ului, si sa tragem lantul in pasi, pina cind l,am putut reaseza pe roata vinciului. Noroc ca acesta avea si tambur de parima! Dupa ce am reobtinut ancora, am facut vreo trei incercari de ancorare, toate nereusite. Koni este un golf cunoscut (de cine stie) cu probleme ale fundului: adinc si ancora nu tine. Scria in cartea pilot, dar noi nu intentionam sa ajungem acolo, deci.... Nu s-a uitat nimeni! Am avut noroc cu un DOMN (scriu intentionat cu majuscule!) englez, ceva sef la seilingionian, care a venit in ajutorul nostru, cu un rib puternic, si ne-a oferit sa ne legam la barca lui (o Bavaria 38 noua-nouta) si chiar ne-a impins cu rib-ul de prova, ca sa ne ajute la acostare. Singura lui rugaminte a fost sa avem grija cind traversam spre ponton si inapoi, sa nu zgiriem puntea care arata ca mobilele de acum 40-50 de ani: lacuita oglinda! Dupa care a disparut si asa a ramas! Ne-am fi dorit sa stim cum il cheama, sa ii tramsmitem multumiri; pe site-ul lor, pe facebuci, oricum! Un mare om! Pur si simplu, a constatat, de la el de acasa (undeva sus pe deal, la distanta de golf) ca cineva este in dificultate, si-a luat nevasta, barca si un ajutor si i-a venit in ajutor; natural, fara aere de superioritate, fara zimbete subintelese, simplu. Ii multumim, in gind, si acum!
Dar sa revin la inceputuri!
Dupa preluarea barcii, asezare provizii, repartizare pe cabine, cunoasterea barcii, briefing de securitate (cam sumar, vina subsemnatului, in calitate de skipper!) am iesit in Lefkas pentru masa de seara si ostoirea emotiilor cu ceva mincaruri si o bere. Am inoptat in marina Lefkas, fara probleme.
Dimineata, a inceput prima (si singura) etapa care a respectat planul facut de acasa (ala care nu se pupa cu ce intimpla in tirg!): Lefkas - Kalamos. Frumos, iesit la motor, pe calalul jalonat cu tarusi, dupa care balizat ca la carte. Dupa iesirea din canalul dragat, lat de 40-80 m, am ridicat velele si ne-am voltat pina spre Spartakiori, unde planificasem o oprire pentru masa de prinz. Ajutati de (cred) patronul tavernei care avea pontonul, am acostat cu tribordul la ponton. L-am lamurit pe om ce-i cu steagul de la cruceta babord, ca nu mai vazuse echipaj romanesc si am papat. Dupa circa o ora si juma' am plecat, am facut o oprire intr-un golf, Episkopi, pe coasta NV a Kalamos-ului pentru o baie si, ocolind pe la N insula, am ajuns la destinatie, golful Port Leone, unde am ancorat pentru inoptare. Baie, plimbare pina in satul parasit in urma cutremurului catastrofal din 1953, cu dingy-ul la motor, poze. Tot tacimul. Am cinat pe luna plina si la nani. Doua trei treziri (eu si co-skipper Nicu) pentru a verifica daca barca "sta" bine la ancora; nu au fost probleme.
Am plecat in jur de 0900, dupa ce am micdejunat, la motor initial, dupa care am ridicat velele. Incet, incet s-a ridicat si vintu si ne placea. La inceput! Dar s-a dus inspre 4, apoi la 5, dupa care s-a dus peste 6 bf! Intentia noastra era sa ajungem, dupa ce ocolim Atokos, la Vahti si de acolo sa acostam in Sami pentru onoptare. Am ales sa intram in Frikes, insa dupa circa o ora de luptat cu vintul din prova, timp in care nu am inaintat de loc (coborisem deja velele si eram cu motorul la 2200 rpm, adica peste turatia de drum!), am reusit sa indrept barca spre un mal, (mai dus de vint, mai din cirma) mai la adapost de vint si sa ne indreptam in babodr, catre un alt golf care adaposteste portul Kioni. Intre timp, dingy-ul fiind legat in spatele barcii (Alex, vedeti mai incolo cine este, spunea ca asa merg stupid turists!!!) s-a rasturnat cu fundul in sus si actiona ca o ancara de furtuna, adica, daca ar mai fi fost nevoie, ne frina! Si orice incercare de a il intoarce nu a reusit: era ca o ventuza! Acolo, in Kioni, s-au intimplat cele cu ancora, povestite mai sus! Cind deja ne linistisem, mincam la o taverna minunata, pe unul din telefoane, cineva, nu mai stiu cine, a vazut un SMS de la 0930 (poate o idee mai tirziu) prin care ne atentiona Istion Yachting (firma de la care charterisem barca) ca se anunta furtuna de grad 7-8 !!!
In seara aia, undeva la ora 10, am primit un mesaj (ca totdeauna, un ghinion nu vine singu ci cu insotitori, telefonul meu a murit, se pare definitiv) de la sora mea ca tata a decedat la ora 21. Ma cam asteptam, si daca era numai vacanta mea nu as fi plecat! Dar depindeau de mine inca cinci oameni, niciunul neputind prelua responsabilitatea barcii. Imi facusem de acasa planul "B" de plecare spre casa; echipajul era avertizat asupra acestei posibilitati; la fel si cei de la Istion. Am vorbit cu Olga, reprezentanta firmei, si, asa cum stabilisem, mi-a gasit un inlocuitor, pe Alex, un (alt) englez, skipper. Am luat decizia, ora fiind tirzie, sa plecam dimineta inapoi in Lefkas, unde am ajuns in jurul orei 1300 (la motor in ture - atunci au inceput problemele cu motorul, care se ineca in mizeriile din circuitul de carburant!), am facut actele de schimbare de skipper, vizat la capitanie si, dupa ce am predat barca, am plecat spre tara. Am stabilit ca, daca nu intervine nimic deosebit, sa revin in Lefkas dupa trei zile. Pentru ce a fost cit am lipsit, il las pe Nicu sa povesteasca, pe unde au fost si ce au facut.
In urmatorul post voi scrie partea a doua a voiajului, dupa ce am revenit din tara.
E tirziu si ma cam trage la somn. Nu vreau sa inchei inainte de a (poate un strop patetic!) spune ca am fost mindru ca pavilionul RO a fluturat la cruceta si ca, destul de multi au intrebat al carei natiuni este! Si trist pentru ingnoranta lor si lipsa noastra pe mari!
Noapte buna!
Am preluat barcazul, o Bavaria 39 Cruiser, saracutz echipata, in 14 sept. Spun saracut echipata deoarece era la minimul de echipare ( deh, barca de charter care trebuie sa isi scoata banii cu minim efort financiar). Nu un navtex, un chart plotter minim ca marime si nedocumentat (nu ca am fi stat noi sa studiem documentatia!), veste patru automate si doua zdrente (si murdare!). Am observat doua rupturi la randa (invatati de Constantin sa ne uitam atent la vele, chiar si cu binoclul), dintre care una destul de adinca, ceea ce a necesitat scoaterea ei si coaserea la un atelier. Un defect (de fapt reglaj) la furling, care nu se putea stringe pina la capat, raminind circa un metru de foc nerulat. Si doua zgirieturi semnificative, deasupra liniei de plutire; semnat pozele facute de scafandru. Nu ne-a spus nimeni ca motorul face fitze, adica filtrele si circuitul de carburant fiind infundate, scadea turatia; dupa contact telefonic, sfatuiti sa il lasam sa mearga un timp la turatii mici dupa care sa il turam treptat. A functionat o vreme! Pina la urma a fost nevoie de o interventie a mecanicilor pentru curatare si desfundare; o vreme a mers dar problemele au revenit. Explicatie: e sfirsit de sezon, barca va intra la mentenanta, bla, bla!
Si a mai fost un "mic" incident: era cit pe aci sa pierdem ancora, cu 70-80 m de lant cu tot; in apa de 12-15 m! Roata de lant a vinciului fiind uzata, lantul a sarit din locasuri si a plecat, repere de tot, la fund. Noroc cu a "sforicica" de 10 mm diametru, care a reusit sa il tina de capat. Isi imagineaza cineva cum se poate ridica un lant de 10-12 kg/m (pentru reducerea efortului aritmetic, circa 150 kg) cu mina libera si repozitiona pe roata vinciului? Nu doresc nimanui sa incerce! Mai ales pe un vint de 6-8 knt, intr-o marina fara locuri libere, cu spectatori rizind superior (mama lor de italieni! Na ca am zis-o!). Toate astea dupa o furtuna de 7-8 bf?!? (Voi reveni la asta mai tirziu) Solutia a fost sa improvizam o legatura dinr-o banda cu carabiniere si o parima, pe care le lega la lant, 3-4 m sub apa Dragos, scafandrul improvizat al crew-ului, si sa tragem lantul in pasi, pina cind l,am putut reaseza pe roata vinciului. Noroc ca acesta avea si tambur de parima! Dupa ce am reobtinut ancora, am facut vreo trei incercari de ancorare, toate nereusite. Koni este un golf cunoscut (de cine stie) cu probleme ale fundului: adinc si ancora nu tine. Scria in cartea pilot, dar noi nu intentionam sa ajungem acolo, deci.... Nu s-a uitat nimeni! Am avut noroc cu un DOMN (scriu intentionat cu majuscule!) englez, ceva sef la seilingionian, care a venit in ajutorul nostru, cu un rib puternic, si ne-a oferit sa ne legam la barca lui (o Bavaria 38 noua-nouta) si chiar ne-a impins cu rib-ul de prova, ca sa ne ajute la acostare. Singura lui rugaminte a fost sa avem grija cind traversam spre ponton si inapoi, sa nu zgiriem puntea care arata ca mobilele de acum 40-50 de ani: lacuita oglinda! Dupa care a disparut si asa a ramas! Ne-am fi dorit sa stim cum il cheama, sa ii tramsmitem multumiri; pe site-ul lor, pe facebuci, oricum! Un mare om! Pur si simplu, a constatat, de la el de acasa (undeva sus pe deal, la distanta de golf) ca cineva este in dificultate, si-a luat nevasta, barca si un ajutor si i-a venit in ajutor; natural, fara aere de superioritate, fara zimbete subintelese, simplu. Ii multumim, in gind, si acum!
Dar sa revin la inceputuri!
Dupa preluarea barcii, asezare provizii, repartizare pe cabine, cunoasterea barcii, briefing de securitate (cam sumar, vina subsemnatului, in calitate de skipper!) am iesit in Lefkas pentru masa de seara si ostoirea emotiilor cu ceva mincaruri si o bere. Am inoptat in marina Lefkas, fara probleme.
Dimineata, a inceput prima (si singura) etapa care a respectat planul facut de acasa (ala care nu se pupa cu ce intimpla in tirg!): Lefkas - Kalamos. Frumos, iesit la motor, pe calalul jalonat cu tarusi, dupa care balizat ca la carte. Dupa iesirea din canalul dragat, lat de 40-80 m, am ridicat velele si ne-am voltat pina spre Spartakiori, unde planificasem o oprire pentru masa de prinz. Ajutati de (cred) patronul tavernei care avea pontonul, am acostat cu tribordul la ponton. L-am lamurit pe om ce-i cu steagul de la cruceta babord, ca nu mai vazuse echipaj romanesc si am papat. Dupa circa o ora si juma' am plecat, am facut o oprire intr-un golf, Episkopi, pe coasta NV a Kalamos-ului pentru o baie si, ocolind pe la N insula, am ajuns la destinatie, golful Port Leone, unde am ancorat pentru inoptare. Baie, plimbare pina in satul parasit in urma cutremurului catastrofal din 1953, cu dingy-ul la motor, poze. Tot tacimul. Am cinat pe luna plina si la nani. Doua trei treziri (eu si co-skipper Nicu) pentru a verifica daca barca "sta" bine la ancora; nu au fost probleme.
Am plecat in jur de 0900, dupa ce am micdejunat, la motor initial, dupa care am ridicat velele. Incet, incet s-a ridicat si vintu si ne placea. La inceput! Dar s-a dus inspre 4, apoi la 5, dupa care s-a dus peste 6 bf! Intentia noastra era sa ajungem, dupa ce ocolim Atokos, la Vahti si de acolo sa acostam in Sami pentru onoptare. Am ales sa intram in Frikes, insa dupa circa o ora de luptat cu vintul din prova, timp in care nu am inaintat de loc (coborisem deja velele si eram cu motorul la 2200 rpm, adica peste turatia de drum!), am reusit sa indrept barca spre un mal, (mai dus de vint, mai din cirma) mai la adapost de vint si sa ne indreptam in babodr, catre un alt golf care adaposteste portul Kioni. Intre timp, dingy-ul fiind legat in spatele barcii (Alex, vedeti mai incolo cine este, spunea ca asa merg stupid turists!!!) s-a rasturnat cu fundul in sus si actiona ca o ancara de furtuna, adica, daca ar mai fi fost nevoie, ne frina! Si orice incercare de a il intoarce nu a reusit: era ca o ventuza! Acolo, in Kioni, s-au intimplat cele cu ancora, povestite mai sus! Cind deja ne linistisem, mincam la o taverna minunata, pe unul din telefoane, cineva, nu mai stiu cine, a vazut un SMS de la 0930 (poate o idee mai tirziu) prin care ne atentiona Istion Yachting (firma de la care charterisem barca) ca se anunta furtuna de grad 7-8 !!!
In seara aia, undeva la ora 10, am primit un mesaj (ca totdeauna, un ghinion nu vine singu ci cu insotitori, telefonul meu a murit, se pare definitiv) de la sora mea ca tata a decedat la ora 21. Ma cam asteptam, si daca era numai vacanta mea nu as fi plecat! Dar depindeau de mine inca cinci oameni, niciunul neputind prelua responsabilitatea barcii. Imi facusem de acasa planul "B" de plecare spre casa; echipajul era avertizat asupra acestei posibilitati; la fel si cei de la Istion. Am vorbit cu Olga, reprezentanta firmei, si, asa cum stabilisem, mi-a gasit un inlocuitor, pe Alex, un (alt) englez, skipper. Am luat decizia, ora fiind tirzie, sa plecam dimineta inapoi in Lefkas, unde am ajuns in jurul orei 1300 (la motor in ture - atunci au inceput problemele cu motorul, care se ineca in mizeriile din circuitul de carburant!), am facut actele de schimbare de skipper, vizat la capitanie si, dupa ce am predat barca, am plecat spre tara. Am stabilit ca, daca nu intervine nimic deosebit, sa revin in Lefkas dupa trei zile. Pentru ce a fost cit am lipsit, il las pe Nicu sa povesteasca, pe unde au fost si ce au facut.
In urmatorul post voi scrie partea a doua a voiajului, dupa ce am revenit din tara.
E tirziu si ma cam trage la somn. Nu vreau sa inchei inainte de a (poate un strop patetic!) spune ca am fost mindru ca pavilionul RO a fluturat la cruceta si ca, destul de multi au intrebat al carei natiuni este! Si trist pentru ingnoranta lor si lipsa noastra pe mari!
Noapte buna!